Press "Enter" to skip to content

Alex Brie . net Posts

Cainele batut in cap

Mergeti la vot? Nu! De ce? Pai n-am cu cine! Toti fura! Pai votati cu altii noi. Or sa fure si ei, lasa ca stiu eu bine. Toti care au ajuns au furat. Dumneavoastra ati fura, daca ati ajunge in Parlament? Nu. Pai vedeti? Poate daca votati unii noi, nu or sa fure. Lasa mamaie, ca stiu eu, cand se vad sus incep toti sa fure.

Si apoi voteaza, cu pesedeul, ca zice ca or sa mareasca pensiile.

Batuti in cap cu ciomagul de cand am facut ochi, am crescut ca si cainii aceia cu coada taiata de cand erau pui – latram cu ura si spume la gura la tot ce nu-i din curtea noastra, lingem recunoscatori mana stapanului, poate azi nu ne mai bate cu parul de la vie pe spate ci ne da o coaja de paine in plus.

Cool things I did in 2018

  • Became a proud godfather of a gorgeous goddaughter
  • Rode over 1000 km on my electric scooter, including one continuous ride of over 25km from Buftea to Bucharest (1500+km since I first got my e-twow)
  • Rode a 50cc motorbike on the sunny roads of Thailand’s Koh Lanta … with both Vio and Eva in the back, just like a local
  • My first transatlantic flight, and the view of Manhattan from the rooftop of a 57 stories skyscraper.
  • Stargazed, moonlight picnicked and slept in the car on some Black Sea secluded beaches
  • learned the basics of Arduino and built my first hardware projects
  • I found about and subscribed to BookBub – an email newsletter of (mostly)Kindle ebook special offers (bestsellers that usually cost $15+ for $2 or so). I thus grew my official Kindle library tenfold

Ganduri – (despre referendumul familiei traditionale)

Dupa cum am mai mentionat si cu alte ocazii, in ultimul an am devenit fanul a 2 noi autori, probabil cele mai interesante si puternice voci contemporane. Amandoi in egala masura de argumentati, elocventi si eruditi, si mai ales, diametral opusi ideologic.

In coltul rosu, Jordan Peterson: psiholog, profesor universitar si autor canadian, devenit mai mult sau mai putin accidental simbol si purtator de cuvant al ramurii conservatoare/crestine a societatii. Autor al 12 rules for life”, o carte atat de densa in idei extraordinare incat la 6 luni de cand am inceput-o de-abia am ajuns pe la lectia 7. Pentru ca fiecare micro-idee si sfat din zecile de pe fiecare pagina merita rumegate si insusite pe indelete, ca de pilda ce anume face o viata sa merite sa fie traita, cum faci sa dai un sens existentei atunci cand descoperi ca viata este suferinta si lipsita de scop, cum sa scapi de tentatia anarhiei si nihilismului.

In coltul albastru, Yuval Noah Harari, istoric, profesor universitar si autor israelian, autor al bestseller-ului “Sapiens” si urmarilor “Homo Deus” si “21 de lectii pentru secolul XXI”. Harari spune povestea civilizatiei umane de la origini pana in prezent si priveste cu admiratie dar si teama la avansul stiintific si tehnologic, aducatoare de atatea beneficii (eradicarea molimelor, a foametei, a razboaielor perpetue), dar si riscuri la adresa existentei umane (incalzirea globala, poluarea, secatuirea resurselor, arme de distrugere in masa).

Febra populismului

Despre social media & fake news

  • Cand a aparut, internetul a fost celebrat drept o democratizare a informatiei ce avea sa elimine barierele din fata cunoasterii: acces instantaneu si gratuit la orice informatie. Mai mult, oricine a putut capata o voce: nu mai aveai nevoie de un canal TV, post de radio sau de o tipografie pentru a-ti difuza ideile catre ceilalti. Ci doar de un site/blog. Iar retelele sociale au eliminat si aceasta ultima bariera. Tot ce iti trebuie este un cont.

Despre conservatorism

E natural ca o generatiie matura/in varsta sa accepte mai greu schimbarile decat cele tinere. Cred ca asa suntem facuti, biologic, sa fim foarte flexibili la nastere si apoi, pe masura ce crestem si intelegem cum stau lucrurile in lume, sa raportam experientele zilnice la cunostintele noastre existente.

iOS dev : on-device spotlight search for app contents

For the AdoreMe iOS app (the ecommmerce startup I’ve been working since last year), a feature I’ve personally wanted to add for a long time while is integration with Spotlight search of the product categories pages.

Lately I’ve started working on it, and would like to share with you some of the insights I discovered and practices I used:

To keep things as decoupled as possible, I created a separate class SpotlightHelper where I placed all search-related functionality.

Angoase existentiale

Era o prezentare de corporatie despre profile de personalitate, cel numit DISC. Dar s-a lipit de mine drept una dintre cele mai interesante idei aflate anul trecut.

Simplificand absurd de mult, ideea e ca oamenii pot fi categorisiti freudian (si) pe baza atitudinii lor in fata inevitabilului viitor sfarsit, considerand ca va veni fie incet fie mai repede, si atitudinii fata de rezultate sau oameni.

Pe axa rezultatelor, unii se tem ca vor muri inainte de a fi realizat ceva/orice memorabil (sunt asadar mai grabiti si mai dispusi sa-si asume noi riscuri); altii mai putin, preferand in schimb sa lase in urma lucruri de calitate(vor sa faca lucrurile lent dar “cum trebuie”).

Pe axa relatiilor, pentru unii primeaza teama ca sfarsitul va veni subit, iar cand o va face vor descoperi ca aproape nimeni nu le va simti lipsa; la capatul opus al axei, pentru altii stresul curgerii timpului este mai putin apasator.

Ar mai fi multe de rumegat despre ideile aflate atunci, dar ma limitez la 2 ce mi s-au parut mai interesante:

1. Se pare ca cei stresati atat de viteza rezultatelor cat si de cea a relatiilor devin predispusi a fi influenceri(adica un fel de antreprenori care lucreaza mai mult cu oameni decat cu produse). Chestie care face sens. Nu este clar cum sta treaba cu cei mai sociofobi dintre ei.

2. Ca mai orice altceva, si personalitatea este flexibila; desigur, din ce in ce mai greu pe masura ce apuca sa-si ingroase ponderile in reteaua neuronala, dar nimic nu e batut in cuie. Exista scapare; rabdare si suficienta putere de calcul sa fie.

Dean Allen

It’s weird how, due to the Internet, one’s life gets influenced by remote strangers, more than we could have ever imagined. And I’m not just talking about famous world-changing guys such as Bill Gates, Steve Jobs, Larry Page, Sergey Brin or Mark Zuckerberg. I’m also referring to the normal fellows who, with their minor contributions, ended up making a butterfly effect impact in the lives of others.

Generatii

O idee citita intr-o carte pentru programatori m-a pus pe ganduri in ultimele zile.

Gandindu-se la diferentele dintre generatia flower power ce era in floarea varstei in anii 60-70 (generatia Baby Boomers), cea iubitoare de stabilitate si siguranta a parintilor lor trecuti prin razboi(Silent Generation) sau cea antreprenoriala a copiilor lor (Generatia X), niste cercetatori (Neil Howe si William Strauss) au analizat istoria Europei si Americii de la Renastere incoace (articol in Harvard Business Review si carte).

Halloween si alte traditii

Incepusem sa ii comentez unui prieten pe cartea lui Mark(I know, the joke is getting old), dar mi-am zis ca poate e de interes un pic mai general, asa ca bag aici urmatoarele franturi de ganduri:

Ascult (sau, dupa ocazie, citesc) de la o vreme, cartea Sapiens. Pe care o recomand calduros, si probabil o voi mai pomeni in urmatoarea jumatate de an, cand s-or mai ivi ocazii. Si autorul, la un moment dat, zice o chestie interesanta si foarte valida: cultura oricarei parti din lumea asta este derivata din cea a imperiilor care le-au cucerit sau influentat in trecut. Un indian extremist nationalist care si-ar dori sa distruga elementele ne-autentic indiene, dupa ce ar demola zgarie-norii de influenta americana, ar trebui sa continue cu gara din Mumbai construita pe vremea imperiului britanic. Si apoi, daca nu ar vrea sa fie acuzat de ipocrizie, ar trebui sa denunte si celelalte imperii care au cucerit India in trecut, si va fi nevoit sa distruga si Taj Mahalul construit de conducatorii imperiului mogul cu cateva secole inainte; si asa mai departe.

Acum un an

In urma cu un an, pe vremea aceasta stranseseram aproape toate cele 200000 de semnaturi necesare USR pentru a candida la alegerile parlamentare.

Mica noastra echipa de nebuni din Sectorul 2, la a carei mobilizare si coordonare sunt recunoscator ca am avut sansa sa contribui, reusise sa stranga 15000 de semnaturi, clasandu-se pe locul 1 sau 2 (depinde de cine numara) in clasamentul neoficial al sectoarelor din Bucuresti.

Obosisem rau, in saptamanile acelea de stat pe strazi. Obosisem sa-i tot raspund fetitei mele suparate ca nu ma mai vede decat seara, cand ma intorceam acasa cu foile cu semnaturi, ca am fost pe strada, incercand sa lupt pentru sansa ei la un viitor mai bun.

Naveta umeda

Veneam spre casa agale. Trecusem de ambasada Greciei, trotineta plutea pe cat de gratios o puteam eu conduce cu vreo 15 la ora pe respectiva portiune de trotuar, nu foarte ocupata de masini si nici cu prea multi pietoni.

Incercam(dar nu foarte in serios) sa ocolesc gunoaiele si gropitele de pe trotuar, precum si micile balti de condens scurse din aerele conditionate.

10 luni de schimbare

Acum 10 luni, prin noiembrie 2016, o cunostinta care lucreaza in Londra imi scria sa ma intrebe cum mai e prin tara. O batea gandul revenirii.

Isi facuse studiile la universitati de top iar apoi, alaturi de sotul sau, isi cladisera cariere stralucite. Dar acum se gandea ca traise suficient pe alte meleaguri. Devenise mamica, si incepea sa o apese departarea de familie, de prietenii din facultate, si probabil si gandul ca fetita sa nu va cunoaste Romania in felul acela intim in care o cunoscusera ea si sotul sau, roman si el : cu muntii, drumetiile, natura, traditiile si limba.

Se gandeau, asadar, sa renunte la joburile decente si carierele, si sa se intoara in Bucuresti, eventual implicandu-se in scena startupurilor IT locale si aducand cate ceva din know-how-ul deprins prin cele mai mari companii mondiale.

Am un zambet amar cand imi recitesc raspunsul dat atunci. Acum 10 luni: 

Primul nostru paradis

Ne lasam leganati de mare salutand prin geamul ochelarilor de snorkel, cu gandul la stramosii nostri balene, familiile de pesti colorati din recif si testoasele uriase ce pasteau alge pe fundul nisipos.

Primul nostru paradis s-a numit Gili. Gili Trawangan, cea mai mare dintre insulitele Gili de la stanga de Lombok, la est de Bali. O insulita atat de mica, incat nu are nici politie si nici vehicule cu motor. Plecasem acolo pentru 4-5 zile. Am ramas pentru 11. 

Eva zice

La bunici, TV-ul merge incontinuu. Printre alte idei, Eva le propune sa-si numeasca TV-ul “Lăcrămel”

De ce sa-i zica Lăcrămel, tati?

– Pentru ca da multe lecrame!

Eva zice

Eva mananca salata de rosii cu branza de capra, si zice:

imi place foarte mult acest sos de rosii. daca ar exista pe lumea aceasta o fantana, o cascada, un bol urias cu suc de rosii, as sta in fiecare zi in ea

Eva zice…

Eva canta. Din toti rarunchii.

“Evi draga, e seara, canta si tu mai incet, suna si mai bine, nu deranjam nici vecinii…”

Dar tata, nu pot mai incet, melodia asta e la boxe

Relaxare la mare

E ultima dupa-amiaza la mare(era sa scriu “pe litoralul insorit al Marii Negre”, dupa cum am fost invatat in anii copilariei ca ar face mai frumoase compunerile; dar nu voi scrie asa, ci ramanem la esential: la mare). Vantul s-a intetit si pe plaja nu mai avem ce cauta; ne ramane o incercare la piscina complexului de casute unde suntem cazati.

Brusc, vajaitul vantului dintre salcii este acoperit de acorduri. De acordeon acordandu-se. La vecinul “La Scoica” incepe o petrecere ; e prea devreme si parca prea duminica pentru o nunta, dar cine stie…. o fi o ciorba tarzie de potroace dupa cea de aseara?

Eva zice

Micul dejun la Corabia Piratilor din Mamaia.

Eva ma intreaba ce scrie pe corabie. Ii zic ca Mayflower, si ca Mayflower a fost prima corabie care a adus pelerini in America

Dupa un scurt timp Eva intreaba, cazuta pe ganduri:

“Asta-i America?”

Despre startupuri, bloguri si idei

Am inceput sa urmaresc, in ultimele zile, printre picaturi, serialul “Silicon Valley“. Stiu ca nu e nou, dar pana acum nu imi trezise curiozitatea – ma asteptam sa nu fie decat o caricaturizare a vietii de programator, ba poate chiar o insulta indirect adusa profesiei noastre. Ma temeam ca imi va trezi acelasi sentiment de face-palm pe care il am cand in filmele hollywoodiene programatorul stingher, care nu cunoaste nici macar conventiile sociale de baza, reuseste in cateva minute sa scrie un “cod” care sparge conturile bancilor, viruseaza calculatoarele ternare ale invadatorilor extraterestri sau sa reprogrameze sistemele de securitate care ne protejeaza de dinozauri (“this is Unix? I know Unix!“).