Oricine ajunge in Bangkok stie ca trebuie sa vada cel putin 3 obiective: Grand Palace, Buddha de Smarald si Watt Pho cu Buddha Culcat. Asta am facut si noi in cea de a doua zi.
Treziti de la 6:20, am fost relativ matinali in ale micului dejun (desi probabil nu si dupa standardele thailandeze) si ne-am dus fix la tipul de la receptie. Care evident nu prea vorbea/intelegea engleza, asa ca nu prea a stiut sa ne spuna cum sa ajungem in cartierul cu marele palat si cele doua temple importante(sau, ma rog, ne-a zis ca sa luam taxi, ceea ce nu prea ne incanta). Noroc ca, pe cand ieseam din hotel, un tanar american ne-a sarit in ajutor si ne-a zis ca si el trecuse prin experiente similare cu o zi inainte, si descoperise ca cel mai direct si ieftin e sa luam barca expres pe raul Chao Praya(14 baht, adica vreo 14 mii lei vechi ). E drept, nu am nimerit noi chiar conform indicatiilor sale, ci am orbecait ceva mai mult si am mers pe jos cativa kilometri in plus pana am dat de chei, dar odata ajunsi la bord ne-am delectat cu privelisti deosebite.
Grand Palace a fost usor de depistat, un complex mare inconjurat de ziduri si soldati. Intrarea costa 350 baht/om (adica cca 350 mii lei vechi) si, deoarece tinuta decenta era obligatorie, Vio a trebuit sa imprumute de la biroul de imprumutat haine o camasa care sa-i acopere umerii(se pare ca salul pe care il luase in acest scop nu era suficient). Simplu si civilizat(lasi o garantie de minim 200 baht care iti e returnata cand readuci haina).
Despre interiorul marelui palat nu are sens sa povestesc multe. E, evident, grandios. Buddha de smarald e o statuie mica verde imbracata in haine de aur cocotzata undeva sus in templu, templu in care(ca in toate templele buddhiste) nu ai voie sa intri incaltat(incaltarile se lasa la intrare). Poze am facut berechet, pentru ca toata lumea facea(se pare ca doar in templu sau in interiorul cladirilor nu aveai voie).
Caldura mare, vase mari cu lotusi si pestisori vii, cladiri aurite cu solzi de aur de 24 karate, sali ale tronului, garzi regale impietrite in ciud a turistilor care se pozau langa ele, grupuri de scolari venisera in excursie cu doamna invatatoare la palat. Foarte draguti thailandezii astia mici imbracati in uniforma “pioniereasca” cu camasa, cravata si pantaloni/fustita.
Am gasit Watt Pho de-abia dupa masa de pranz, pe care am luat-o intr-un mic restaurant din cartier. Am incercat green curry cu pui, red curry cu porc, supa picanta Tom Yum si rulouri de primavara. Iar Buddha Culcat era mare, tare mare, si nu stiu daca e din aur masiv sau nu, dar oricum e taare aurit. A urmat o plimbare prin templu, si neaparat un masaj thailandez de 1 ora la Watt Pho Massage – scoala de masaj thailandez cu cea mai veche traditie. Se zice, de fapt, ca masajul thailandez a fost prima data atestat documentar in picturile murale din Watt Pho. Si in caz ca va interesa, se pare ca masajul thailandez ala cu final fericit de care am auzit prin Bucuresti nu are nicio legatura cu cel practicat in Thailanda. Aici masajul implica maseuri vanjosi care apasa cu toata greutatea lor pe toti muschii, nescapand niciun centru nervos esential.
A urmat apoi cautarea unui pod peste Chao Praya, pentru ca voiam sa vedem si Watt Arun, un templu mai vechi cu forma de zigurat de unde vezi panorama pestge oras. Lucrul asta ne-a luat cam toata dupa amiaza, pentru ca podul era la ceva kilometri distanta. Dar in cautarea lui am dat si peste piata de flori unde se vindeau orhidee la sac, la balot si la cos, brate de trandafiri si multe alte floricele.
Si de povestit as mai povesti, dar e tarziu rau pe aici si maine este o zi lunga si obositoare. Asa ca voi incheia aici povestirea celei de a doua zi din luna noastra in Thailanda.
