Parca ieri eram in iulie. Din ce in ce mai des, sfarsitul de an vine subit, anuntat doar de un Craciun pripit si, inainte de asta, de un Halloween vazut pe la TV. Imi doresc ades sa fiu din nou copil, fie si doar pentru a mai percepe altfel timpul. Mai pe indestulate.

Dar nu despre asta voiam sa scriu. De luni intregi incerc sa povestesc despre cele 3 experimente pe care le-am intreprins anul acesta.

Read the rest of this post »

Postul asta al lui Petreanu despre inmormantarea recent televizata a unui tanar motociclist mi-a amintit de o chestie(nu mai stiu daca am mai povestit-o in trecut sau nu, dar oricum am vrut).

Read the rest of this post »

Am petrecut cateva ore dimineata scriind un lung post despre haterii care si-au facut o misiune de oroare in a critica orice tine de Apple, iPhone, iPad si de posesorii de gadgeturi cu marcile respective. Post motivat de link bait-ul asta al lui Zoso. 

Am renuntat la post-ul respectiv pentru ca sa-l scriu pe acesta, mai scurt. Dar se pare ca am gresit - si cel de fata se dovedeste exagerat de lung.

Read the rest of this post »

Daca de-a lungul vietii ati alege sa cititi doar o biografie a unui mare om, eu v-as recomanda sa fie cea a lui Steve Jobs. Walter Isaacson, autorul, a reusit sa faca ceea ce se doreste de la un  Vorbitor in Numele Mortilor: sa prezinte o imagine corecta a unei personalitati extrem de complexe, cu nazuintele, viziunile, defectele, angoasele, esecurile si reusitele sale. Este o carte despre un om, cu partile bune(tenacitatea, pasiunea, gustul) si rele(manipularea, obsesia, lipsa empatiei). 

Dar adevaratul motivul pentru care ar trebui sa o cititi este ca, printre franturi de conversatie, cartea reuseste sa explice niste lucruri foarte utile: de pilda cum sa pui pasiune in ceea ce faci; cum sa nu stai in banca ta ci sa aspiri la mai mult; cum sa incerci sa fii mai bun; si mai ales, sa intelegi ca designul nu este doar vopseaua si cutia de la suprafata, ci ca adevaratul design inseamna si cum interactionezi cu produsul, cum arata el prin interior si, fundamental, cum ar trebui sa functioneze.

Mi-am amintit de partea asta cu designul vazand noua interfata a aplicatiei web pe care o foloseam(pana azi) cel mai des: Google Reader. Este groaznica.

Facuta de cineva care a citit ca designul web bun trebuie sa contina mult spatiu alb, si a trecut la fapte. Peste 25% din inaltimea paginii este ocupata cu zona fixa continand: bara de navigare in produsele Google(o chestie creata pentru acei 0.0000001% din populatia globului care nu au mai folosit Google niciodata), o zona URIASA DE CAUTARE in interiorul feedurilor (pentru ca, nu-i asa, daca era mai mica si mai discreta nu ne-am fi prins ca o putem folosi), o zona SI MAI URIASA cu padding de cca 10px cu butoane comune gen "subscribe", "refresh", "mark all as read", etc. Li se mai adauga inca o zona fixa continand titlul folderului sau feed-ului, padding maricel si acolo, si nimic altceva. Mai mult, degeaba ai monitor larg: articolele sunt inghesuite pe verticala, lasand aproape jumatate orizontala din ecran libera.

Rezultatul este un site pe care teoretic ai vrea sa-l folosesti ca sa citesti lucruri de pe web. In realitate peste un sfert din inaltimea paginii (la o rezolutie de 990px inaltime) este fix si nescrolabil, dedicat unor functii de care as avea nevoie in mai putin de 5% din durata utilizarii. Iar functionalitatea principala, de citit de bloguri, este inghesuita in josul paginii, labartata cat de vertical se poate, fortandu-te sa dai scroll de multiple ori doar ca sa reusesti citi fie si un singur articolas.

Revenind la design: stilul general incearca sa fie acelasi ca in alte aplicatii Google (Docs, de pilda), dar reuseste sa blocheze un spatiu urias din ecran(barele fixe cu butoane si titluri ocupa mai mult loc decat in Google Docs) de pomana. Produsul efectiv (cititul de articole de pe net) este pus in plan secund, ca un musafir nepoftit sau un intrus inorportun; simti priviri reci in ceafa si soapte cum ca "uite care-i treaba, noi te lasam sa-ti citesti feed-urile, ca prea insisti dar... cum sa-ti zic.. poate data viitoare gasesti sa o faci de prin alta parte ca ne cam deranjezi".

Cu riscul de a fi acuzat de conservatorism, cred ca vechea forma i se potrivea mai bine - crescuse simultan cu produsul, il ghidase si fusese ghidata de el. Ziceam ca una din lectiile invatate din cartea pomenita este despre design si cum acesta ar trebui sa fie fundamental inglobat in produs si nu o spoiala peste partea de functionalitate. In cazul noii interfete Google Reader, noua forma este in conflict cu fondul; atunci cand la un produs de citit articole pe net textul articolului este inghesuit in sub 25% din pagina, iar peste 50% din aceasta este "de umplutura", exista o problema grava. 

Am citit azi via Twitter un articol de pe Acm.org intitulat "What Did Steve Jobs Do for Computer Science?" care, evident, converge spre a critica lipsa de implicare a Apple in comunitatea academica si, mai ales, faptul ca Apple, spre deosebire de Intel, Microsoft si altii, nu dau si ei un banut cercetatorilor din universitati. 

Poate sunt eu cam acid, dar genul asta de articole imi inspira o greata profunda, trezindu-mi in minte imaginea unor pusti de pe langa blocuri care ma trageau de maneca sa le dau si lor un leu. Nu pentru ca le-ar fi fost foame, nu pentru ca aveau nevoie de bani (erau copii spalati, imbracati bine, etc), ci doar pentru ca ma vazusera imbracat decent si s-au gandit sa-si incerce si ei norocul. Poate-poate pica de o ciocolata (a picat).

Cam asa imi pare si tonul autorului, despre ale carui realizari academice sau de cercetare in computer science nu gasesc referinte online. Apple sta pe o tona de cash si nici macar nu sponsorizeaza vreun concurs stiintific sau vreo conferinta. Niste  magari - auzi soro, sa aiba ei atatia bani si sa nu ne dea si noua din ei.

Chiar asa, mai Apple. Dar se poate? Voi aveti bani si nu vreti sa ne dati si noua de o ciocolata?

Nu conteaza ca Apple cumpara cu bani grei startupuri cu tehnologie de ultima ora rezultate din cercetari de top in Computer Science si nu numai, motivand astfel cercetatorii sa puna osul si sa inventeze si ei chestii tari si utile lumii (nu doar articole pe hartie). Nu conteaza ca are programe speciale de reduceri si oferte pentru mediul academic, sau ca produsele sale sunt parca special concepute pentru utilizarea in universitati (unix based, pre-dotate cu multiple limbaje de programare si compilatoare, portabile, accesibile). Pentru piscotarii autori de articole de umplutura, conteaza doar ca Apple nu da bani la conferinte si nu sponsorizeaza concursuri. Faptul ca de cand a aparut AppStore-ul si, dupa cum spunea cineva de la Forbes, the apps revolution, tinerii sunt mai interesati ca oricand de a invata programare, sperand sa devina si ei milionari din aplicatii, este de asemenea irelevant. Conteaza doar ca Apple are bani si noua nu ne da nimic.

Nu zic ca cercetarea academica este rea, dimpotriva. Pana la urma, ea ne-a adus calculatoarele, Unix-ul, internetul si altele. Google, Microsoft, Intel, HP si altii fac foarte bine sa sponsorizeze cercetarea universitara si sa dea ceva inapoi comunitatii care i-a construit. Dar Apple a fost creat de un tip care nu si-a permis sa mearga la facultate si a reusit sa hackuiasca un pic sistemul educational intrand pe sest la cursuri si de un hacker care a invatat harware si software in timpul liber, lipind tranzistori acasa. De la inceputuri, cultura Apple a fost de hacker, do-er si nu de thinker, iar contributia lor la Computer Science este una indirecta, prin intermediul produselor si nu a sponsorizarilor. Si nu cred ca poti invinui vreo companie pentru ca vrea sa dea bani celor care, in opinia lor, ii merita cu adevarat. Sunt banii lor, e problema lor. I-au castigat pe drept (spre deosebire de WallStreet) si au dreptul sa aleaga ce fac cu ei. Iar articolele de genul celui comentat de mine ar merita ignorate (si sincer habar nu am de ce nu am facut-o  - poate doar pentru ca aveam chef sa mai scriu ceva pe aici).

.. De ce "nou" inseamna "mai prost" ?

De ce ..

• "new" Twitter(noua interfata web a Twitter) e groaznic de incet, neintuitiv si in general nefunctional? (ca, de pilda, nu mai are link catre @replies, ca e un chin sa te uiti la ce ai scris acu x zile - povestea aia cu arhiva ajax si ca imi moare cand dau click pe Messages, nu ca as tine neaparat). Adica Twitter, care era un model pentru tot internetul la capitolul uzabilitate, a devenit o chestie groteasca care nu mai poate fi folosit fara un client 3rd party
• ...fix cand incepuse sa ma "prinda" Instagram a aparut versiunea 2.0 care a reusit sa strice niste chestii importante pe acolo, indepartand din efectele preferate, adaugand altele banale si inutile, probleme de upload si alte alea, suficient cat sa ma faca sa nu il mai folosesc
• ...cel putin primele 2 update-uri de sistem de operare vin mereu cu probleme si incompatibilitati?(imi amintesc cand mi-am blestemat zilele pentru upgrade-ul la Leopard, sau orice upgrade de Windows de-a lungul vietii) - o problema si mai grava la iOS unde update-urile vin la distanta de minim 2 luni intre ele, iar problemele fundamentale de conceptie probabil vor fi rezolvate de-abia peste 2-3 update-uri (rog pe cei cu Android sa se abtina de la comentarii malitioase; stim cu totii ca la mobilele cu Android nu se fac update-uri de OS, punct; la iOS, rare cum sunt, ele exista si de obicei sunt pozitive update: nu e cazul acum de un flame ios vs android, deci piua :) )
• de ce nu folosesc nici macar una dintre noile functionalitati introduse de Lion, ba chiar ma incurca de multe ori, iar in schimb imi lipsesc cateva din cele ale Snow Leopard? 
• Si cam la fel stau lucrurile cu XCode 4.x versus XCode 3.x, Skype 5 versus Skype 2, toate versiunile de Yahoo Messenger, Winamp, Firefox, homepage Google, Facebook si altele unde oldversion.com nu ma poate ajuta? Si de ce "mai nou" inseamna in 90% din cazuri "mai umflat cu chestii de umplutura pe care nu le folosesc dar care mananca memorie si loc pe pagina"?
• Si de ce versiunile noi din Star Wars, Indiana Jones si altele(Matrix 2&3..?) au reusit sa-si faca precursorii sa roseasca de rusine ca au avut asemenea epigoni?

De ce, dom'le? De ce nu pot sa ramana lucrurile bune pe loc? De ce nimeni nu zice vreodata "stop, e perfect asa, nu mai schimbam nimic"? 

Astazi a murit Steve Jobs, fostul CEO al companiei Apple, probabil omul care a influentat cel mai mult lumea, de la inventia tranzistorului incoace (inventia WWW-ului e un runner-up, dar probabil WWW-ul nu ar fi existat fara Steve Jobs). 

Daca, satui de iPhoane, Macuri si in general de fani Apple, va intebati care e faza si de ce v-ar pasa atat de mult de el, se cere o scurta recapitulare:

1. Jucaria asta din fata ta. Calculator personal. Probabil nu ar fi existat. Apple au fost primii care au creat un calculator personal comercial, restul industriei era convinsa ca lumea nu are nevoie de asa ceva. Ar fi fost altceva in locul lui - probabil terminale fara inteligenta si autonomie, conectate la un server central de dimensiunea unor camere. Fara interfata grafica(sau poate una primitiva), evident, avand cel mult un mouse butucanos. Nici gand de fonturi, design sau aspect prietenos.
2. Jucaria aia din buzunarul tau, Droid/HTC/LG... Nu ar fi existat in forma asta fara iPhone-ul lui Steve Jobs. Nu ar fi fost dreptunghiular, putin rotunjit, fara stylus, cu un ecran pe intreaga suprafata si cu un minim de butoane. Ecranul ar fi fost de doua ori mai mic ca sa faca loc tastaturii numerice sau qwerty (sau virtuale, cu stylus-ul), rotirea automata nu si-ar fi avut locul, navigarea pe internet s-ar fi facut in sistem WAP sau HTML-fara-javascript, zoom-ul cu butoane separate. Pozele ar fi aratat groaznic, asa cum e de asteptat de la un mobil. Aplicatii scumpe si greu de instalat(sms-uri la numere cu suprataxa),  dar oricum nu ai fi instalat nimic pe el si te-ai fi bazat pe ce venea gata pus de operator.  PS. daca ai Nokia sau BlackBerry, probabil nu prea s-ar fi schimbat chestii.
3. Jucaria aia din mana ta. iPad-ul. Mda. S-ar fi chemat Windows Tablet, ar fi costat 2000 de dolari si pentru ea ai fi avut nevoie de stylus si de muschi seriosi. Dar scuze.. cum ziceam mai sus, probabil nici Windows si nici ideea de computer personal (nemaivorbind de cel portabil) nu ar fi existat.

 

Asa ca odihneste-te in pace, Steve! Ai schimbat ultima jumatate de secol mai profund decat oricare altul. Si pentru asta nu te vom uita!

dupa mine asta reprezinta inchiderea unui capitol mare din istoria internetului, perioada 2003-2010, intitulata cumva pompos, web 2.0. 
...printre altele, sunt cei ... care s-au uitat circumspect la aparitia a doua proiecte mititele, numite twitter si facebook."
Acum suntem intr-o noua etapa, intitulata, la fel de pompos, etapa social media... oameni ..care au descoperit internetul de vreo 2 ani: cei din advertising"

[de la Dragos]

Adevarul cam asta este, ca daca cineva mi s-ar lauda acum ca este/face/areunproiect Web2.0, m-as uita la el ciudat, cam ca la vreunul care se lauda ca are tv acasa.

PS. Daca va socati ca, dupa mult prea indelungate hiatusuri, am scris din nou pe blog, de vina ar fi postul mai vechi al lui Marco Arment "Avoiding the blogger trap" care mi-a reamintit ca blogul meu este in primul rand al meu. Voi, ceilalti, veniti de-abia in plan secund, si e stupid sa stau EU blocat fara sa scriu nimic, stresat ca nu am a scrie lucruri suficient de interesante pentru cohortele de cititori. Asa ca poate(daca ma urnesc) o sa scriu pur si simplu, dand ignore faptului ca sunt si citit. Ce o fi o fi.

Am vazut ca @manafu ar cauta o bicicleta de oras pliabila si mi-am amintit ca nu am povestit pe blog despre a mea(presupun ca postul lui Cristi nu face parte din vreo campanie online ci ca e efectiv interesat de subiect).

De pe la sfarsitul lui iunie sunt mandrul proprietar de Brompton, probabil cea mai tare marca de biciclete pliabile. Parafrazandu-l pe cel care m-a convins sa-mi cumpar asa ceva, Brompton este pentru biciclete pliabile cam ceea ce e Mercedes pentru masini - o marca cu vechime, renume, reputatie de calitate si fiabilitate, si pret pe masura.

Cand am inceput sa caut o marca de bicicleta pliabila, am urmarit un singur criteriu esential: sa pot inghesui usor doua asemenea biciclete in portbagajul al masinii (Suzuki SX4 - are un portbagaj mic). Evident, daca doua biciclete pliate ar incapea in portbagaj, urmau sa incapa si in lift sau in debaraua aglomerata.

Read the rest of this post »