De obicei sunt calm si nu ma cobor la nivelul lor, il las pe Zoso sa imparta dreptatea si injuraturile, dar azi ma simt virulent.

S-au făcut moderatori TV ca să facă şi ei ceva, neînţeleşi, dar mai ales frustraţi, s-au lăsat duşi de modă, de trend, ca nişte mici servitori ai globalizării, umili şi gata să sară de gîtul primului concept care să-i scoată din anonimat, arată ca nişte arătări scoase pentru întîia oară la lumină, cu poze care vor să-i înfăţişeze fie sexy, fie intelectuali…
… moderatorii TV din România nu sînt altceva decît nişte rîme care au ieşit la suprafaţă fără să aibă ceva de spus, gata să inunde spaţiul cu banalităţi şi originalităţi ştiute şi vehiculate de toată lumea, un fel de masturbare comună, dar vîndută pe afiş ca un mic secret care ne va schimba filozofia de viaţă, fără inspiraţie şi fără talent, cei mai mulţi dintre ei, ca să nu zic toţi, se cred victime ale sistemului, cînd, de fapt, nu sînt altceva decît nişte victime ale incompetenţei proprii, nişte onanişti ca toţi onaniştii care se ascund la adăpostul anonimatului şi îi comentează pe alţii doar că pe ei îi apără poza studiată, poza care ţine loc şi de cuvinte, şi de idei, şi de imaginaţie…

V-ati prins, da? Am inlocuit doar cuvantul bloggeri cu “moderatori TV” din editorialul de cacao semnat Marius Tuca Sou, a carui inteligenta imi era indiferenta pana acum. Acum nu pot decat sa zic ca Marius Tuca este “un onanist ca toti onanistii care se ascund la adapostul patronatului si ii comenteaza pe altii…cu poze care vor sa-i infatiseze fie sexy, fie intelectuali”

via Gramo; au mai scris despre asta si Iulian Comanescu, Scarlatescu si multi alti bloggeri demni de respectul lui Tuca.

Read the rest of this entry »

Daca esti nou pe aici, nu uita sa te abonezi la feedul meu RSS . Iti multumesc pentru vizita!

Afland eu adineauri de la Cristi ca Vodafone a lansat o oferta de internet mobil cu 500MB la 4.76 euro/luna (care, evident, mi se pare superioara celei pe care o am acum - 10MB cu 3.57 $/luna ), mi-am zis sa nu mai pierd timpul si sa o activez.
Bun, usor de zis greu de facut. Pagina de activare myvodafone zice ca nu e cea veche de la myaccount; mai mult, cica parola s-a schimbat. Trebuie asadar sa cer alta. Pentru asta, nu trebuie decat sa stiu *fucking* toate datele din sistemul lor. Vechiul nume de utilizator (care naiba o fi fost?), adresa de mail cu care ma inregistrasem la ei (care naiba o fi fost?) plus alte cateva.

Dupa incercari repetate cu mai toate combinatiile de care ma credeam capabil, renunt si imi zic sa sun la *222 ca sa vorbesc cu vreun operator uman - poate el va fi in stare sa afle mai repede .

Bad mistake.

Trece primul minut in care nu apuc sa apas vreo tasta - robotul vorbeste, vorbeste, nu se mai opreste(despre ceva clase de fidelitate, etc..). Sunt deja disperat. In sfarsit vine descrierea meniului. Nu mai recunosc nimic - unde este operatorul uman? Hai sa incerc in meniul “My Vodafone” (tasta *); geez, alt minut de neoprit in care mi se povesteste cate chestii minunate pot face eu cu myvodafone. Vine si descrierea meniului - oops, nici aici nu imi zice care este tasta pentru operator uman. Deja am obosit - doua minute jumate de ascultat roboti palavragind, combinate cu 10 secunde fugitive de ascultat meniul disponibil. Sunt aproape exasperat asa ca apas * ca sa revin in meniul principal - vreau sa ascult din nou optiunile disponibile, sa incerc o alta.

Bad mistake.

Circul o ia de la inceput. Alt minut de ascultat, fara a-l putea intrerupe, aceeasi tampenie interminabila. Tot ce vreau este sa aflu care sunt optiunile de navigare in meniul self-helpului *222. Nu am o viata intreaga de irosit pentru a asculta, in fiecare din ramurile meniului, cate un minut de povesti.

Am inchis, frustrat si la limita nervilor.

Cum poti oare sa fii atat de sadic? Oare cei care au conceput acest instrument de tortura psihologica l-au testat in prealabil? Oare mai sunt in viata dupa experiment?

Sunt singurel, bing, bang, printre copaci bing bang…

Update: se pare ca unii au inteles gresit o mica chestioara - nu am vrut nicicum sa se inteleaga ca Dan Berte ar fi responsabil de proiect(nici nu ar avea cum, el ocupandu-se de marketing) ci era singura persoana din cadrul Vodafone al carui site il stiam; linkul catre proiectul sau personal de masurare a generozitatii internetului a fost prin urmare dat jos

Nu e chiar genial viralu aista, dar cat de cat e haios. Voice over din Matrix, pe moldoveneste. Urechile mele nu sunt suficient de antrenate cat sa deslusesc chiar tot, dar ce am auzit e elocvent

via Cezar (de pe friendfeed)

Felicitari oficiale lui Bobby Voicu (aka Bobby-Sase-Masini ) care a devenit Yahoo! community manager Romania, angajatul numarul unu cum ar veni. Felicitarile neoficiale i le-am tot dat de luni de zile de cand e purtat pe drumuri la traininguri si alte alea.

Interviul integral cu Bobby la Victor Kapra.

Condoleante simultane lui Yahoo! care se pare ca de ieri pana azi se confrunta cu o revolta a actionarilor, procese pe rol si o scadere uriasa a actiunilor. Se pare ca pana la urma tot va fi cumparat de Microsoft(sau altii), probabil la un pret mai mic decat cel de 33$ oferit initial. Comentariul meu cel entuziast de aici se pare ca a fost inutil, totul a fost doar o strategie de negociere a lui Steve Balmer care, evident, a fost mai atent la “Lectiile de negociere pentru Yahoo”

Oricum, bucuria numirii lui Bobby drept community manager Romania nu trebuie stirbita de ce se intampla la bursa US; Bobby a devenit azi, oficial, unul idn top 5 cei mai tari oameni de internet .ro. Felicitari si mult succes!

Daca cumva nu ati deschis alte bloguri din .ro in ultimele 2 zile, aflati ca s-au publicat oficial rezultatele “blog marketing survey”.

Rezumatul e simplu: 411 de raspunsuri(apartinand, evident, bloggerilor motivati), concluzia este ca desi doar vreo 45% au avut pana acum reclame pe blog, peste 65% ar vrea asa ceva, cam de tot ce se poate in egala masura - bannere, adsense, linkuri sponsorizate, etc.

Vreo 61% dintre acestia si-ar dori sa primeasca/negocieze campaniile direct de la client, nemaitrecand prin agentie.

Alte interpretari puteti extrage si voi uitandu-va pe el.

La inceput am privit Trilulilu cu ochi ciudati, vazand in el doar o clona YouTube localizata. Cu timpul am invatat sa il apreciez si sa-l iubesc. Ar trebui sa o faceti si voi. In primul rand pentru ca Trilulilu este (deocamdata) singurul produs adevarat al Web 2.0 din Ro(ho, nu aruncati inca cu rosii stricate in mine). Nu pentru ca e frumos, prietenos, stie Ajax si sharing, ci pentru ca este singurul care a dovedit ca poate trezi iubirea si fidelitatea utilizatorilor, si a devenit unul din top 10 sites fara spam seo, reclame prin siturile cartelelor sau televiziunilor; o crestere frumoasa, organica, un produs de echipa pasionata care isi stie treaba si o executa excelent.

Dar sa nu aberez. Am descoperit recent (si am blogat pe HackTheDay)cat de simplu e sa-ti faci propria extensie de Firefox sau Internet Explorer 7 pentru a permite cautarea pe situl tau preferat, direct din bara de cautare. Ceea ce am facut si pentru Trilulilu.

Prin urmare, daca vrei sa poti folosi “search engine” (pentru Firefox sau IE7) cel facut de mine pentru Trilulilu, tot ce ai de facut este sa te duci aici si sa dai click pe linkul cu “cauta..” . Odata adaugata extensia de cautare, vei putea sa alegi sa cauti pe Trilulilu (din Firefox dai Ctrl+K, dai de sageata in jos pana ajungi pe iconita cu tichie verde), indiferent de site-ul pe care te afli.

Sper sa va foloseasca!

De cand am auzit vestea initiala a intentiei lui Microsoft sa preia Yahoo mi s-a parut mie ca e o poveste apropiata cu cea din bancul ala cu furnica si elefantul (furnica l-a provocat pe elefant la o competitie de ridicat haltere; cand, evident, furnicutza a pierdut, si-a si gasit scuza - da, dar eu sunt si putin bolnavioara..). Nu afirm, doamne fereste, ca Microsoft ar fi vreo furnicutza comparativ cu Yahoo; mai degraba este un alt elefant ce vrea sa manance un elefant putintel mai mic; indigestie maxima, iar rezultatul final e, ceva mai tarziu, un mare rahat.

Oricum, dupa multe intorsuri, se pare ca incapatanarea celor de la Yahoo a dat succes; Microsoft si-a dat seama ca visul lor e stupid. Din momentul cand si-au anuntat oferta de a cumpara Yahoo, actiunile MSFT au cam scazut, in timp ce ale YHOO au crescut. Astazi Microsoft a anuntat ca renunta la initiativa de a achizitiona Yahoo. Ei au oferit 47.5 de miliarde, Yahoo a cerut macar 53 de miliarde; pentru niste amarate de 5.5 miliarde, targul a cazut. Pentru investitorii Yahoo asta e o veste proasta; pentru internet, in general, e o veste buna. Google probabil ca deschide sampania acum.

Opinia mea e una simplista, de om mic si prost - nu crescandu-ti personalul poti deveni mai tare, ci devenind mai agil; echipele mai mici executa mai bine decat firmele mari si dezorganizate (cititi si asta daca nu ma credeti).

In fine. Vrabia mihai viteazu; mi se pare ca din toata povestea asta, Balmer a aratat ca nu stie sa gandeasca in termeni de internet adevarat - mentalitatea sa e blocata la nivelul “big is better”. O sa vedem curiosi ce o sa mai faca Yahoo in continuare, daca se va prabusi sau se va reinventa. Eu le tin pumnii lor si angajatilor lor.

Au scris deja despre asta: Eduard, Vlad, Orlando.

Stiu, nu mai e de mult cool sa bloghezi videoclipuri de pe youtube, dar pe asta l-am gasit la 37signals si nu-mi pot explica cum functioneaza. Uitati-va la inceput si apoi de la minutul 1 incolo. Minune mare, dom’le.

Soda can synchronization

Am coborat din metrou la Izvor, candva pe la 5 jumatate. O multime de oameni insirati la coada la chioscul de la gura metroului. “S-o fi dand ceva gratis”, mi-am zis, dar nu m-am incolonat. Ochii mi se intorsesera deja in directia Casei Poporului. Zic “directia” pentru ca, asemeni vreunui experiment al lui David Copperfield, Casa Poporului disparuse din campul vizual(macar dac-ar fi fost adevarat), invaluita de o ceata groasa. Ceata? Pardon, fum. Fum albicios, o duhoare grea de carne carbonizata si jar.

Entuziasmat ca, poate de data asta, oi fi in sfarsit martorul uneia din celebrele pomeni pesediste cu mici, bere si tricouri rosii pe gratis, am tras-o pe Vio dupa mine catre mijlocul parcului, acolo unde parea sa fie sursa fumului, concentratia maxima de oameni si punct extrem al decibelilor.

Ghicisem aproape bine. Fumalaul nu venea de la o pomana, nici de la vreun rug funerar. Nu era nici incendiu, nici vreun efect de scena de la concertele Madonnei. Doar tarabe improvizate, vanzand Golden Brau si mici arsi. Si multi, multi, enorm de multi bucuresteni, unii tuciurii(probabil de la fum), altii “de-ai nostri”, inghesuiti unii intr-altii pentru a-si achizitiona apetisantele bucatele de carne calcinata la preturi de 1.5 roni bucata.

Nu am ramas, tricourile si parul incepeau deja sa capete arome fumigene. Ne-am dus agale spre Cismigiu unde ne-am intalnit cu niste prieteni. Am petrecut restul serii cu ei, departe de fumul din Izvor… asta pana dupa ora 10 a serii cand, iesiti dintr-un restaurant, coborand agale pe Victoriei inspre Unirii, am descoperit ca fuga noastra fusese inutila. Fumul cu arome de mici invadase tot centrul capitalei. Omniprezenta, ceata aromata invaluise strazile si cladirile. Mai ceva ca in Mist, te asteptai din clipa in clipa ca fantome de mici sa apara plutind prin ea incercand sa ne devoreze.

Credeam ca nu mai scapam. Metroul a venit insa la timp. In Dristor aerul era transparent si nu purta decat arome clasice, de sezon.

Era noaptea de inviere. Tremuram in frig alaturi de alte mii de bustenari inghetati, nerabdatori sa se faca lumina, sa insfacam anafura si sa o tulim spre casa.
Cand, deodata, l-am vazut. Pe el, cel mai cel. Confortabil, in caldurica bisericutei de lemn a manastirii, uitandu-se sobru, arogant şi genial, patruns de importanta momentului si palavragind amical cu alti privilegiati.

Evlavia noptii de inviere mi s-a oprit in gat, unde s-a coagulat. Am tras o flegma printre dinti si mi-am zis:
Pfui fir-ar-al naibii, nici aici nu scap de asta?

Cum de cine, draga? de asta.

PS. nu am nimic cu omul, in alte conditii poate am fi fost prieteni. Dar doar ca am eu ceva cu cei fuduli, increzuti si in general prajinosii cei extraordinar de destept si ingrozitor de arogant. O fi invidie, ca eu faceam piroane si el huzurea la caldurica?

… eu muncesc… - recuperez ultimele zile de repaos, cand am fost offline si plecat din urbe.

[img]