Claria si Vrajitoarea Neagra

compusa in proportie de 85% de Eva la 5 ani si jumatate - eu am contribuit cu ceva idei si structura, si desigur transcriere

Claria era o fetita obisnuita dintr-un mic orasel de provincie careia ii placea mult sa se joace in padurea din spatele casei.
In ziua cand implinea 6 ani, in poienita din padure i se intampla ceva deosebit : cunoscu o zana -  Zana padurii, care ii zise ca ii va face cadou ceva deosebit.

Neprimind nimic anume, fetita uita despre asta (promisiunile zanelor sunt, se pare, usor de uitat) - dar mare ii fu surpriza a doua zi, pe cand sughita, cand fara sa vrea ajunse din camera sa drept in bucatarie - trecuse prin perete! (Din fericire nimeni nu o vazuse)

Fugi repede in poiana si o striga speriata pe zana padurii. Aceasta ii povesti ca ii daruise o putere deosebita: puterea de a trece prin pereti - dar ca nu avea voie sa o arate nimanui.

Fetita isi folosi de atunci puterea pentru a face fapte bune: cauta lucrurile pierdute de parinti, descuia casa pe dinauntru atunci cand tatal isi pierdea cheile… 

Intr-o zi cand se intorcea de la scoala cu prietenii sai pe o strada pe care nu mai fusese, trecut prin fata unei curti in care se afla o casa albastra foarte ciudata. Prietenii sai vedeau un teren gol, dar ea vedea desene cu lilieci si dovleci si era foarte curioasa sa afle ce este acolo.
Dupa ce se desparti de prieteni se intoarse si, folosindu-si puterea, trecut prin gard si apoi prin peretii casei. Vazu acolo tot felul de flacoane si potiuni, dovleci care ranjeau la ea, si intr-un fotoliu, o batrana care dormea. Batrana avea un nas lung si coroiat, o pelerina neagra, o matura neagra sprijinita de fotoliu si o palarie tuguiata pe cap. Claria isi dadu seama ca este o vrajitoare, si se furisa incet spre perete ca sa fuga fara a o trezi. Dar pisica albastra a vrajitoarei o zari si scoase un mieunat puternic. Imediat, Claria simti ca nu isi mai poate misca nimic: Vrajitoarea se trezise si o vrajise.
Ce avem noi aici? O fetita hotomana care mi-a intrat in casa. Cred ca o vom face sclava noastra, zise Vrajitoarea.

Vrajitoarea o trase pe fetita impietrita, ii puse niste catuse de otel si o inchise intr-o cusca. 

Cand vraja de impietrire incepu sa isi piarda efectul, Claria descoperi ca, desi isi putea folosi puterea pentru a-si scoate mainile din catuse, aceasta nu parea sa functioneze pentru a evada din cusca. Era o cusca din otel de-al piticilor, prin care puterea de a trece prin lucruril nu functiona.

Vrajitoarea se trezise din somn si incepu sa caute in cartea sa de vraji acea vraja care ar fi facut-o pe fetita sclava sa, fermecata sa ii dea ascultare in toate poruncile. Ce ingrediente avea nevoie: scortisoara, aripi de musca, scuipat de sarpe veninos, panza de paianjen Ario. Dar unde pusese oare sticluta cu foc de dragon? Sigur avea pe undeva, printr-un borcan din debara.

Claria stiu ca nu mai are timp de pierdut: inchise ochii si, cu vocea murmurata, ceru in soapta ajutorul zanei padurii: “…”

Zana ii auzise strigatul de ajutor si zbura in graba pana la fereastra casutei. Printr-o gaurica din fereastra ii povesti fetitei ca o magie le impiedica pe zane sa intre in casa vrajitoarei. Dar cu un efort urias putea sa ii mai daruiasca fetei o a doua putere, care insa cerea enorm de multa energie si nu se putea folosi decat o data pe an… puterea de a se micsora cat un gandacel.

Claria isi simti corpul cuprins de furnicaturi. Lucrurile din jur se marira dintr-o data. Se strecura printre zabrelele custii si, cu toata viteza de care era in stare, ca un gandacel mic, fugi spre usa. Mai avea cativa pasi cand pisica o prinse. O gheara ii pironi haina de podea. Pisica mieuna de zor. Vrajitoarea scoase capul din debara sa striga : Hei, Lita, mai usor cu galagia. Incerc sa gasesc ceva. 
Atunci vazu ca cusca era goala si, apropiindu-se de pisica vazu ca aceasta tinea in gheare pe fetita micsoarata. 

Mai sa fie, fetita asta are puteri magice. Ar fi pacat sa o fac sclava. Inima ei este ce imi trebuie. Dar asa mica cum e, nu i-o pot scoate. Hei, fetito, cresti la loc sa iti pot fura inima si magia din ea. 

Vazand ca fetita nu avea nicio intentie sa o asculte, vrajitoarea o baga cu grija intr-o cutiuta, si o puse pe un raft. Apoi se apuca sa caute o noua vraja : unde era oare vraja de micsorare?

Vrajitoarea se micsora si, inarmata cu cutitul ei fermecat, se indrepta spre fetita. Dar aceasta se smulse din carligul de rufe cu care era prinsa si incepu sa alerge pe masa. Vrajitoarea, cu o agilitate neobisnuita, alerga dupa ea. Claria sari pe o etajera si incerca sa se ascunda in spatele unui glob de cristal. Vrajitoarea o inhata de haina, fix cand Claria isi folosi puterea de a trece prin pereti si se trezi, impreuna cu vrajitoarea, in mijlocul globului. 

Nu!!! Ce faci!!! Cum ai facut asta??!! 
Vrajitoarea urla disperata si isi deslesta mainile de pe haina fetitei. Aceasta nu irosi nicio clipa si trecu iarasi prin peretele globului. Uitandu-se cu frica in spate vazu ca vrajitoarea ingheta incet incet in mijlocul globului de cristal. O magie ciudata o invaluise pe aceasta. 

Fetita numara de la 10 la 1 si simti cum creste la dimensiunile sale obisnuite.  O vraja se evapora si ea din pisica cea albastra care, de sub scantei, devenise alba cu ochi galbeni. Lita, nemaifiind nevoita sa asculte poruncile vrajitoarei, devenise buna.

Fetita iesi din casa vrajitoarei - zana padurii care urmarise totul prin fereastra, zbura in cercuri aurii de bucurie de jur imprejurul sau: vrajitoarea cea rea era dusmana de moarte a zanelor - ea fura magia din inima tuturor creaturilor magice pe care le prindea, care se transformau astfel in statui. In luminisul din poiana ascunsa numeroase zane, ba chiar si pitici, fauni si phoenixi erau astfel impietriti. Dar, dupa cum zanele o stiau bine, cristalul este singurul care poate sparge magia vrajitoarei. Prin evadarea sa spectaculoasa, Claria reusise imposibilul. Acum, cu vrajitoarea captiva in globul de cristal, toate vrajile sale s-au evaporat iar magia furata de ea s-a intors in inimile victimelor care se trezeau din nou la viata.

Claria vazu ca se insera si isi aminti de parintii sai. Sigur erau suparati ca nu o vazusera toata dupa amiaza. O lua pe Lita in brate si fugi spre casa. Mama si tata o privira ingrijorati: unde ai fost toata ziua? Ne-am facut o groaza de griji. 
M-am… jucat cu pisicuta asta si nu mi-am dat seama cum a trecut timpul. Imi pare rau si va rog frumos sa ma iertati. Dar.. era singura si fara stapan si mi-a fost mila de ea. E atat de frumoasa si de cuminte… zise Claria

Bine, te iertam, dar te rog sa nu ne mai sperii alta data, raspunse mama, imbratisand-o 

Mami, putem sa o pastram? O cheama Lita. 
Bine, Claria, dar doar daca nu are stapan. Este, intr-adevar, o pisica foarte frumoasa.

Lita torcea dragastos in bratele Clariei. Scapata de sub magia Vrajitoarei, se bucura de noua sa viata de pisica alaturi de cea mai buna prietena pe care si-o putea dori.