Insomnie

De doi ani și-un pic mă gândesc la sfârșit.
La viruși și morți ce se strâng în spitale.
De-o lună și-oleacă mă tem c-a venit
Cu ceruri ce plâng cu bombe mortale.

Topiți sunt ghețarii, pământu-i pe ducă.
Cu norii de fum ce-ți îneacă plămânii.
Aud cum la știri iar turbează nebunii
Iar lumea de ieri pare doar o nălucă.

Când geana în noapte stresată se zbate,
Când mama și tata sunt mult prea departe,
Iar morții de azi sunt statistici prea reci
Mă gândesc la sfarșit și la locuri de veci.

Dar zorii răsar și ceasul iar sună.
Mă scol, te trezesc și te mângâi pe mâna
ce strânge girafa de pluș tare-n poală.
Zâmbesc, îmi șterg ochii și-ți zic "hai la școală".