Press "Enter" to skip to content

Alex Brie . net Posts

O zi fara internet (compunere cu subiect dat)

Trezit de dimineata cu chef de munca, am descoperit ieri ca nu imi merge netul. Dupa indelungi incercari de depanare, am recurs si la solutia rusinoasa – i-am sunat pe cei de la relatii clienti. Da, rusinoasa de-a dreptul – fusesem deconectat pe motiv de neplata. Cum, neplata zici? Tocmai tu, baiat model si client exemplar? Mda.
Voisem eu sa-mi platesc darile si pe luna noiembrie, dar prin nu-stiu-ce coincidenta, de fiecare data cand treceam prin fata casieriei RDS prindeam cate o coada imensa, de pensionari fara ocupatie, cu sacose in mana si cu transpiratii nespalate cu saptamanile. De cateva ori am avut chiar ambitie, strangand din pumni, tragand aer in piept si incolonandu-ma tacut. Ca la un semnal, una din cele doua casierite aborda pancarta cu “Pauza de masa” si disparea, lasand intreaga coada adunata la un singur ghiseu. Cate un tataie surd zabovea zeci de minute cautand factura, banii sau pur si simplu scotocind prin memorie dupa adresa si numele pe care era facut abonamentul. Nu rezistam si fugeam de indata, bucuros ca pot veni altadata, cand ar fi mai liber.

Ieri, vrand nevrand, am fugit cu coada intre picioare si m-am instalat stoic la coada. Nu a fost chiar atat de greu. Mancasem bine inainte, respirasem aerul proaspat din esapamentele caldute ce goneau pe Camil Ressu. Aceste rezerve de oxigen au fost binevenite cele 10 minute de coada. Am citit cateva pagini de carte pe iPhone, si parca timpul a trecut mai repede. Am platit bucuros si am primit asigurarea ca internetul, seva vitala existentei mele, imi va fi reactivat in urmatoarele 24 de ore.

Asteptand ca ruterul PPPoE sa pulseze din nou pachete si CRC-uri catre laptop, am petrecut pana la urma o intreaga zi fara internet. Nu am iesit din casa, sperand ca netul imi va reveni din clipa in clipa. Am rezistat fara twitter, email, blog, google reader, filme de pe mininova sau youtube. Fara sa pot munci pentru day-job(specificatiile pentru release-ul 2.2 asteptandu-ma cuminti intr-un pdf de 1.5MB de pe Gmail), m-am instalat comod in Poang-ul primit cadou de la prieteni. Am citit cateva sute de pagini din Eragon 3 (Brisingr).

Apoi, neintrerupt de buzz-uri, ping-uri sau emailuri, am lucrat la proiecte personale, aproape reusind sa termin TouchBooksReader 2.0.
Ieri am descoperit ca pot trai chiar si o zi fara internet. Dar, damn, al naibii de greu a fost.

I’m back online, baby!

Ce pictori romani cunoasteti si apreciati?

Cand mi-a fost pusa intrebarea din titlu… m-a lasat mut, frustrat si putin nervos – e enervant cand iti dai seama ca nu te pricepi la arta destul cat sa (re)cunosti si alte nume in afara lui Grigorescu, Tonita sau Aman(nu mai vorbesc de stiluri sau lucrari importante). Mda, in fine, asta e, ghinion, tot e bine ca recunosc cativa suprarealisti sau abstracti din arta mondiala(Kandinski, Klee, Magritte, Miro, Mondrian si cam atat). Si uite ca aflu la ce erau utile revistutele alea cu Mari Pictori pe care le cumparam in anul 3 de facultate.

Dar pictori romani si picturi ale lor? Ce tablou ai cumpara, daca banii n-ar fi o problema?

Habar n-am.

La o adica, poate un tablou fara titlu, pe care sa-l botez chiar eu – i-as zice “geamuri sparte“. Sau poate ca mi s-ar parea haios sa-mi atarn pe perete un tablou de genul lui “Log Off“, desi probabil ar fi culmea geek-ismului si auto-ironiei unui Mac user.

Dar mai bine tac naibii din gura si dau Cezarului ce-i al Cezarului si taranului ce-i al taranului – nu ma pricep si pace. E tare greu cu artele astea, dom’ne.

De la bloc

Vasile: bai, m-au lasat astia fara apa..
Vasile: 🙁
Gheorghe: probabil temporar
Gheorghe: se mai intampla
Gheorghe: si dupa aia curge maro 😀
Vasile: uh.. temporar dar naspa..
Gheorghe: ia si te culca la loc 🙂
Gheorghe: somnul sterge lipsurile 🙂

(Sper ca) Ultima despre alegeri

Imi place comic-ul lui Adrian: . Parerea mea despre alegerile din Romania este insa putin diferita:

La fiecare patru ani, cumva-necumva toti incearca sa o dea intoarsa si sa-mi puna MIE in cârcă tot ce e in neregulă in tara asta. EU sunt de vina ca nu merge treaba bine, pentru ca EU nu votez. Din cauza MEA politicienii sunt corupti, pentru ca EU nu mai vreau sa-i votez. EU nu am voie sa ma plang de nimic, pentru ca EU imi manifest sictirul fata de sistemul judiciaro-politico-administrativ romanesc. Huh? De unde si pana unde ar fi vina MEA?

In teorie, Romania ar trebui sa fie o democratie. Dar Romania nu este defel asa ceva.

Sefeuri..

Stau si visez uneori despre cum ar fi fost daca ar fi fost altfel de cum a fost. De pilda, daca as fi stiut in liceu ceea ce stiam acum.

Oare m-as fi combinat cu tipa aia de la clasa paralela? Oare m-as mai fi stresat atat cu bacul? Sau cu olimpiadele? Sau poate, in timpul asta, m-as fi apucat de antreprenoriat online, as fi adus conceptele lui web2.0 in era web0.5, as fi colaborat la scrierea specificatiilor CSS, as fi inventat Ruby on Rails atunci cand de-abia daca se inventase Ruby?

Oare as fi putut cumpara Google.com (domeniul)? Sau macar sa intru in vorba cu Larry si Sergey, dandu-le cateva idei (evident, de fapt ale lor) despre cum sa-si monetizeze afacerea?
In timpul liber as fi putut scrie Codul daVinci, Harry Potter si inca cateva bestseller-uri, sau pur poate doar as fi putut fi primul blogger al tarii, furand aceasta onoare din bratele lui Troniu?

Sau, mai simplu, m-as fi putut lansa in imobiliare, sperand a deveni mai bogat decat primul cioban al tarii, sau macar a-mi lua o garsoniera in capitala, pe vremea cand aceasta costa doar 5000 de dolari?

Ceva mai interesanta devine visarea cand iti inchipui ca inca ti-ai putea trimite mesaje, tie celui din trecut. Ca, daca te concentrezi suficient, ai reusi sa-i dai presentimente sau scurte viziuni, vise tulburi sau simple reverii, tie, tanarului de odinioara.

Si stai si te gandesti daca nu cumva chiar acum un EU de peste zece ani iti trimite idei, presentimente sau scurte viziuni despre viitor.
Apoi te trezesti si-ti dai cu apa rece pe fatza.

Unii au cu cine vota, altii nu. Tu.. gandeste-te bine!

Ce iese daca pui 18 15 bloggeri sa-si dea cu parerea? Un talmes balmes… misto. Fara alt mesaj decat… “gandeste-te bine!” 😀

1. Ovidiu Miron
2. Cristina Chipurici
3. Florin Grozea
4. Alex Brie
5. Andrei Ghica
6. Alex Negrea (Buddha)
7. Mircea Scarlatescu
8. Cristi Dorombach (Piticu)
9. Sebastian Bargau (visUrat)
10. Bogdan Epure (Nihasa)
11. Mihai Alexandru Lazar (Gogu Kaizer)
12. Tudor Muscalu (Fredo & Pid’jin)
13. Eugen Erhan (Fredo & Pid’jin)
14. Doru Panaitescu
15. Cristi Manafu

Cica suntem stupizi

Am promis ca nu mai scriu despre politica si alegeri, dar nu ma pot abtine. Pentru ca sunt provocat, de-aia:

De ce sa te gandesti la propuneri, sa le analizezi, sa le evaluezi si, in genere, sa-ti bati capul, daca poti sa nu faci asta?

Avem, in schimb, ceva cu oamenii care, in loc sa discute despre ceea ce e cu adevarat important (gen ‘cum ar trebui sa fie condusa Romania’), se lanseaza cu patos intr-o disputa care nu face altceva decat sa mascheze neimplicarea politica, lipsa atitudinii critice si, in ultima instanta, ignoranta.

Daca votam in alt colegiu, cu alti candidati, poate as fi avut ceva de spus. Poate mi-ar fi placut sa merg sa votez cu un independent, sau cu vreun partid mic si verde. Sau sa votez cu oricine altul decat cu bunicutza, bombonel, taricel, basel, etc…

Asa insa, draga Gramos, marturisesc cinstit ca vreau sa votez, dar n-am cu cine; nu stiu cu cine. Si nu, nu sunt lenes – chiar am vrut sa ma informez. Dar poate oi fi eu mai prost. Poate ca voi sunteti mai iscusiti in ale Google-ului. Poate reusiti sa-mi gasiti niste materiale relevante si edificatoare despre candidatii din colegiul meu uninominal. Dau un cico, sau chiar un vot.

Ca sa nu inteleaga nimeni gresit: sunt mare fan Gramo. Doar ca nu imi place sa fiu acuzat de lene sau sictir democratic, atunci cand problema este alta: pur si simplu nu am de unde sa aflu suficiente despre candidatii din colegiul meu incat sa pot face o alegere informata.

In tren…

In spatele meu, o tanara si draguta domnisoara vorbeste la telefon cu accent de Brasov: “da, nu stiu daca sa postez asta, ce parere ai? no… cum vrei tu…”. Intr-un final inchide si se intoarce catre tanarul de om din dreapta ei: “Sorry, what were you saying? You were in the middle of something..”

La care el raspunde, nonsalant si sarmant: “So.. I was just wondering.. what are you looking for in a relationship with a man?

Nu-i asa ca-s adorabili americanii englezii care vin in Romania la agatzat tinere studente? 😀
In apararea demnitatii domnisoarei, trebuie mentionate urmatoarele:

1. tipul s-a dat la ea in fiecare clipa a calatoriei.
2. tipa nu a dat niciun semn ca ar ceda avansurilor evidente.
3. englezul le avea, desi uratzel facea conversatie inteligenta si, cu o tipa care ar fi putut fi vag interesata de el si ar fi avut cateva beri la bord, probabil i-ar fi mers. Dar trenul.. nu e loc propice de agatzat. Ma manca limba sa-i soptesc complice vorba lui Donald : “Location, Location, Location“.

Task Five – the simple yet beautiful online task management tool

I never really managed to get GTD working for me. The basic concepts of the GTD (Getting Things Done) method are really easy to grasp and pretty useful:
Write stuff down instead of trying to remember it, do the easy tasks quickly to get them out of your way, divide projects into smaller tasks and review your tasks periodically.

However, just like so many things in my life, turning a nicely put “method” into a productive habit is… really hard, at least for me – my attention span lasts at most a couple of weeks, as if I were related to the common goldfish.

Scamuri online cu licitatii

Postul lui Zoso mi-a amintit ca voiam sa ma defulez pe blog despre experienta avuta cu Megabid.

Principiul a tot fost comentat pe net: Megabid si PretBomba sunt doua situri facute dupa modelul unora de afara, unde cumperi puncte de licitatie cu cate 1 RON punctul; un punct iti da dreptul de a da click o data pe butonul cu “licitez”. Daca nimeni nu mai da click acolo in urmatoarele N secunde (unde N este 120, 60, 30 sau 15), ai luat potul.

Nu comentez ideea de afacere (mi se pare foarte tare), teoria jocului(ca, da, este un joc, tocmai aici este partea tare). Comentez in schimb faptul ca este o excrocherie. Ii avertizez pe cei care vor sa participe pe aceste situri ca “e smen”. Dupa cum am constatat-o singur:

Smenuri cu valuta

A fost odata ca nici odata, ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti, a fost acum vreo doua saptamani si ceva, un fat frumos cu portofel subtire.

Voiam sa scot niste bani de la Western Union; practic, banii castigati din Google Adsense in ultimul an(yep, toti deodata, ca erau prea putini altfel..); si mai practic, bani de bere.
La prima banca in care am intrat mi s-a raspuns ca “fata care se ocupa de Western e in pauza de masa, reveniti mai incolo“. In a doua banca, ca le merge Western, dar nu si Western Quick Cash, ca au ei o problema cu sistemul. La a treia banca era coada, la a patra am avut insa noroc. (Da, vorba povestii, in Dristor intr-o zona de 300 de metri pe 100 isi au salasul doua Banca Transilvania, una bucata BCR, BRD, Piraeus Bank, Credit Europe, CEC, si sigur imi mai scapa una)

Dupa indelungate si complicate probe de rezistenta, implicand xeroxuri de pe buletin, formulare de completat, semnat si contrasemnat, ajung in sfarsit la casieria bancii respective(una din cel sapte de mai sus). Primesc X bancnote de 20 de dolari. Le numar, lucrurile par ok, zic sarumana si ies catre cea mai apropiata casa de schimb (una care avea cursul cu mult mai bun decat la banca). Le inmanez si… primesc inapoi o bancnota de 20 de dolari.

O (sper) ultima chestie despre alegeri

Pentru ca in lumea online orice articol cu peste 30 de randuri risca sa nu fie citit cu atentie si, prin urmare, sa nu fie inteles, parerea mea in privinta alegerilor din 2008 este urmatoarea:

Nu voi vota cu cineva despre care stiu ca a furat si ca este corupt, doar pentru ca este “mai putin rau”.
Nu voi vota cu cineva despre care nu stiu nimic, doar pentru ca este asociat unui partid sau altul. Toti sunt o apa si un pamant.
Nu voi vota din inertie si nu voi vota la intamplare.

Daca dintre cei 5-6 candidati la colegiul meu, vreunul imi va dovedi ca nu este corupt si, mai ales, ca nu este o simpla marioneta in mainile mai marilor sai, atunci si numai atunci il voi vota. Dar ma tem ca sunt slabe sanse pentru aceasta ultima posibilitate.

Voua, celor de vreti sa votati, va recomand doua chestii:

1. Daca aveti de ales intre 4 anonimi si un politician cunoscut, votati pe unul din cei necunoscuti. Macar asa, de fenta. Sa vedem ce o zice Vadim daca nu intra in parlament. Sau Tariceanu. Sau bloggerul ala cu ouale.
2. Daca aveti de ales intre 5 anonimi, nu votati doar dupa numele partidului. Nu mai fiti oi.

Cam atat am avut de zis despre alegeri si votare. Sper sa nu ma mai aprind ca in trecut pe diverse subiecte politice. Mai bine va povestesc despre vecinii manelisti, despre amenda pe care era sa o iau in Italia sau despre Microsoft Azure, filmulete amuzante sau situri cool pe care le-am descoperit in ultima vreme.

Teaser…

Parca vad ca o sa pierd iar o groaza de cititori, suparati ca critic o intentie de altfel laudabila. Asa ca nu o sa dau nume sperand ca nimeni sa nu se supere. Pana la urma vorbesc despre o chestie generala…

Sapte lectii invatate cand iesi la cumparaturi cu o fata

Inveti sa fii rabdator.

Batzaitul de pe un picior pe altul miorlaind de la usa magazinului “beeebee, mai staai muult?” nu te va ajuta. Fetele sunt imune la asa ceva. Asa ca mai bine tratezi experienta ca pe un antrenament de-al lui Karate Kid, plictisitor si monoton dar care te va face mai rezistent si mai agil pe viitor.

Inveti sa fii rezistent.

Pentru ca dupa primele 20 de minute de mers sacadat cu opriri dese, razgandiri radicale si multe sperante naruite (da’ aia de-ai probat-o adineauri ce avea? mie mi se parea ca iti vine bine… bine, daca vrei tu, mai cautam… ), descoperi ca, mai presus de un test de rabdare, shoppingul este un test de rezistenta fizica. Muschii picioarelor vor ceda, spatele anchilozat de orele la birou va ceda si el, si te vei trezi inaintand sacadat, aplecat din mijloc mai ceva decat bunicul.

Inveti sa fii sincer.

Tu esti cea mai frumoasa, iubire. Haina iti vine perfect. Nu, nu este prea scumpa, nimic nu e prea scump pentru tine.

Inveti sa faci conversatie, ba uneori chiar monoloage.

Asadar, movul e culoarea de sezon? Ah, chiar asa, magazinele sunt pline de mov. Weird…

Inveti sa apreciezi bucuriile simple.

Inca un etaj si gata? Doar un etaj? Ah, nu o sa dureze mai mult de o ora? Youpie…!!!

Inveti sa renunti la placerile materiale.

Aidoma calugarilor zen, descoperi ca fericirea nu are de a face cu volumul portofelului. Nu, iubire, nu sunt suparat, mai vine un salariu peste 25 de zile, ne-om descurca noi cumva pana atunci… Tu sa fii multumita!

Inveti compasiunea.

Pentru ca atunci cand iesi din magazin, victorios, vezi noi novici trasi in interior de catre perechile semnificative. Si nu te poti abtine sa nu le arunci priviri triste – “Saracii, nu stiu ce-i asteapta…”

Acest articol este fictiv. Orice legatura cu fapte si persoane reale este o pura intamplare. In caz de efecte contrare trebuie ceruta parerea medicului specialist.

Familia Ionescu.. si criza financiara

Tot primesc pe mess linkuri la postul asta care descrie o situatie ingrozitoare ipotetica, semn de mare criza financiara: o familie tanara care descopera ca nu mai are cum sa-si plateasca, din salarii, ratele la banca.

Huh?

Sunt tineri, cu un copil de scoala. Stau in Vitan, intr`un apartament luat acum doi ani, prin credit ipotecar. Nu au avut bani, asa ca au mai luat unul de nevoi personale, pe care l`au depus ca avans. Doamna Ionescu este functionar public si castiga 1.100 de lei. Domnul Ionescu are venit mai mare, de 3.000 de lei. Anul trecut, si-au cumparat in rate si o masina. Sperau ca lui, domnului Ionescu adica, sa i se mareasca salariul cu inca 1500 de lei, adica exact rata masinii.
Pana luna trecuta nu urlau de durere. Isi achitau cele 700 de euro, cat insumau ratele la banci, iar din restul de bani se descurcau. De luna trecuta insa, lucrurile au evoluat dramatic. Banca le-a urcat rata la creditul ipotecar cu peste 120 de euro/luna, iar ratele la celelalte imprumuturi au crescut cu 100 de euro. Acum, familia Ionescu, care locuieste in sectorul 3, plateste 1050 de euro pe luna. Ieri au avut scadenta. Din cei 4100 de lei, si`au putut cumpara exact 1043 de euro.

Facem un rezumat: Tineri, cu copil, salarii deloc maretze 1043 de euro. Trei credite. Credit ipotecar, credit de nevoi personale cu care au dat avansul la creditul ipotecar, si pentru ca nu se simteau indeajuns de indatorati si-au mai luat si masina in rate. Aveau rate la banci de 700 de euro, traiau din restul de 300. Acum ratele au crescut fiecare cu peste 100 euro, ajungand la 1050 euro pe luna.

Sa le plangi de mila, nu alta: tineri, fara plasa de siguranta, cu joburi deloc stralucite, trei imprumuturi care depaseau(in zilele bune) doua treimi din venituri. S-au vazut apropritari si s-au gandit ca ii arde in fund sa-si ia repede si masina, ca la valoarea lor parca le lipsea ceva.

As da blogul pentru Twitter

De vreo cateva(?) zile incoace, numarul celor care imi citesc replicile polisilabice de pe Twitter a depasit numarul celor care imi urmaresc monoloagele(da, se pare ca monoloage este pluralul corect) de pe blog. Ba mai mult, dupa cum cu sare pe rana puncteaza antimiorita, probabil ca sunt singurul “blogger important” care pierde cititori de la zi la zi (implic eu ca Andressa ar fi singura bloggerita…)

Tragem doua concluzii ortogonale(adica le puteti compune dupa cum vrea muschii vostri):

  • Toti adevaratii citescs-au mutat pe Twitter; pe bloguri au ramas doar adolescentii nevrozati si, evident, Marius Tuca.
  • Sunt un blogger din ce in ce mai plicticos.

Decid asadar una din urmatoarele chestii:

  1. Trebuie musai ca advertizerii sa-si indrepte privirile catre Twitter; adica sa castig macar o bere de pe urma twitterelii. De pilda o campanie: un mesaj publicitar pe zi, oferit de Alex Brie si de Cerealele Kellogs 🙂
  2. Trebuie sa renunt la blog; sau la twitter; sau la ambele si sa ma fac om serios.
  3. Sa schimb starea de fapt si subiectele abordate. Ma gandesc de pilda ca as putea sa dau ceva lectii de “introducere in programare pentru ton(t)i”, daca ar fi destui doritori.
  4. Sa nu ma mai iau in serios, sa nu va mai iau in serios, sa nu ma mai luati in serios. Hmm.. poate ar fi o idee… – fatza necunoscuta a lui Alex.

Astept recomandari, sugestii, sfaturi sau injurii pe adresa redactiei.

Voteaza! Daca esti destul de naiv…

Americanii au facut un filmulet in care nenumarati actori folosesc psihologia inversa si, prin replici intercalate, incearca sa-ti transmita mesajul de a merge la vot… daca iti pasa(de orice: razboi, avort, criza financiara, poluare si incalzire globala, etc…). Il puteti vedea la Cristi Manafu sau la Dragos Novac.

E frumos, e motivant, merge. La ei.

Urmand ideile lui Manafu tare mi-ar placea sa vad un filmulet similar in care oameni normali de la noi(hei, tu si tu, va tenteaza?) sa povesteasca un mesaj… mai adecvat realitatilor noastre:

Du-te la vot! Du-te!

Internetul de demult

Acum vreo 3 saptamani am primit o leapsa de la Iulian despre Internetul inainte de Google. Azi, motivat si de jucaria asta facuta de Google(recreerea motorului de cautare versiunea 2001) iata ca incerc sa-mi amintesc ce faceam eu pe net la inceputuri… 🙂

Inaintea erei web
In 1995, proaspat intrat la liceu (Sinaia) in clasa de informatica, dadeam cu ochii de un laborator nou, dotat parca de fundatia Soros. Erau pe acolo vreo doua AT 286, cateva 386 si majoritatea 486 la 66 megahertzi(wooow). Le foloseam din MS-DOS sau Windows 3.1 ca sa pornim Turbo Pascal. La sfarsitul orelor de laborator de programare, daca eram insistenti, reuseam uneori sa-l convingem pe laborant sa ne lase sa jucam Hearts in retea. Cativa descurcareti veneau dupa-amiezele si jucau jocuri(ascunse cat de bine se putea de ochii cerberilor); stiu ca cel mai dur mijloc de a ascunde directoarele de jocuri era editarea directa a hard-discului din nu-stiu-ce utilitar; schimbam numele in opt spatii si, gata, directorul devenea inaccesibil neofitilor.

Epoca de lemn a Webului
Din cate tin minte, prin vara 1996 liceul nostru a primit o noua donatie, si anume un modem cu care se conecta o data pe saptamana(?) la un server din Ploiesti. Primeam asadar emailuri, pe care le citeam din Pine, conectandu-ne prin Telnet la un server pe Linux. Ma abonasem la cateva liste de discutii de bancuri. Unul din primele emailuri pe care le-am dat era catre bill clinton @ whitehouse.gov, a carui adresa de mail o gasisem printr-un PC Report. A fost cel mai apreciat reply automat.

Ce sa faci daca iti crapa hard-discul

Duminica, pe dupa amiaza, cand tocmai ma odihneam dupa un pranz copios la Steaks Unirii si un tenis de casa (:P), pornesc Firefox pentru ceva websufing de duminica, ca tot omul. Acesta porneste dar… the volley ball of death nu se mai opreste din invartit. Dau sa inchid Firefox – nu merge; dau sa deschid alta aplicatie – nimic; dau sa omor Firefox cu Force Quit – nu merge; etc, etc, va prindeti si voi… pana la urma sunt nevoit sa fac “Hard Reset”(tin apasat pe butonul de Power pana se inchide calculatorul).
Repornesc si… nimic: apare o iconita de folder cu un semn de intrebare pe el.

Intru pe net cu iPhone-ul, caut si… aflu ca asta ar insemna ca nu imi mai vede “System Disc”. Asta, si clantanitul/scrasnetul care se auzea din hard disc imi dau diagnosticul final: a crapat hard discul. Colac peste pupaza, nici superdrive-ul (dvdwriterul integrat) nu pare sa functioneze.

Eu ce naiba sa inteleg?

Cred ca bariera culturala ce ma separa de tinerii reprezentanti ai generatiei 3M (Mess, Mall, Manele(?)) creste cu zi ce trece. Va dau ca exemplu schimbul de emailuri cu un (probabil) tanar cititor al blogului meu. Savurati va rog claritatea exprimarii si corectitudinea gramaticala. Baiatul sare direct la obiect dar e politicos si am tot respectul pentru asta. Pacat cu limba, dar cui ii trebuie limba cand ai taste?


From: *********
Subject: alexbrie.net Contact Form
te rog frumos sami dai id tau pt ca am o nedumerire te rog 😀

sorry, dar nu-mi dau id-ul decat pe motive justificate.
poti sa ma intrebi prin mail daca ai ceva intemeiat de zis

pai vreau sa te intreb cum pot sa pun muzica si filme in ipod touch fara sa platesc la aia de la Apple .Esti vreo solutue?
Instalezi iTunes pe calculator si il folosesti ca sa transferi muzica (mp3) si filme(mp4 sau mov). Nu trebuie sa platesti nimic nimanui.
Pentru mai multe detalii cauta si tu pe net.

te rog frumos sami dai formu tau ca nul mai gasesc ms anticipat 😛

Si cam aici m-am blocat si am ajuns la constatarea cu care am inceput postul.

Andrei, te rog sa explici ce e ala formu meu mai jos, in comentarii. Tinem legatura 😉

7 essential iPhone love tips

I used to be a pathetic iPhone user with only a few tricks down my sleeve. Really now, I even hated listening to music on it, since I had to get it out of the pocket and unlock the screen every goddamn time I wanted to go to the next song.

However, all of these changed in the last couple of days when I learned a lot more about this toy. Enough to turn me into a peaceful and happy user.


If you don’t know them already, here’s a nice list(I knew some of it already):

5+1 chestii mici

1. Am fost marti cu Vio la petrecerea eok 3 in Urban Cafe. Initial nu voiam sa merg ca ma durea capul, dar pana la urma m-am lasat convins. Si a meritat, intr-adevar: Emi si Florin au anuntat lansarea iminenta a noii versiuni eOk, design facut de GreenPixel-ul lui Marius. Designul actual pare o zmagaleala de gladinita fata de cel nou (hei, Florin, ziceai ceva de un beta-testing?). Relansarea va fi sponsorizata de Nokia, si totodata cica eok va intra in Trafic si SATI.

2. Mihai Dragan imi zice sa pitchuiesc si eu grandocardiac.ro. Ma bucura sa vad ca lumea vrea sa faca fapte bune, dar nu pot sa nu ma intristez putin : parca mi-ar placea ca samaritenii sa sustina, promoveze sau ajute si, de pilda, Multumeste * net sau Mecenat – proiecte care fac ceva mai concret decat un simplu filmulet

3. Sunt ultimele ore de inscriere la 3 din proiectele Webstock: RBS, Pixel Projects si Web 2.0 Awards. De la Manafu.

4. Felicitari lui Vladimir : proiectul sau, UberVu, a fost unul din castigatorii competitiei europene de proiecte de afaceri SeedCamp.

5. Twitter are o fatza noua. Si friendfeed la fel.

Si ultima din online:
6. Trafic.ro a trimis inca un newsletter. Cica s-a cautat in prostie sfarsitul lumii:

Sfarsitul lumii si cautarile pe internet

Speculatiile aparute in presa pe marginea experimentului stiintific de la Geneva au deschis apetitul romanilor pentru scenariile catastrofale. In saptamana 8 -14 septembrie 2008 in site-urile monitorizate de Trafic.ro s-a ajuns si prin intermediul urmatoarelor siruri de cautare:

Sir de cautare	Numar de cautari
sfarsitul lumii	66.555
big bang	34942
experimentul de la geneva	29549
gaura neagra	24541
Large Hadron Collider	20695
apocalipsa	20551
LHC	15414

Actor impuscat in mijlocul Bucurestiului

Cititi aici povestea asta… adevarata.

Deci nu-mi vine sa cred: George Calin a fost impuscat in cap de catre un angajat al unei cafenele de fitze din Bucuresti. Da, cu pistolul. Da, in cap. Pe la spate.
Atacatorul e in stare de libertate, politaiul a incercat sa convinga victima sa cada la pace….

incercarea OMULUI LEGII de a ma convinge sa cad la pace cu agresorul si de a negocia o suma de bani
[…]
Nu reusesc sa imi adun sentiment cu sentiment si gand cu gand . Nu revad decat flash-uri din momentul atacului : ura cu care agresorul mi-a suierat “te omor ma futu-ti gura matii ” in timp ce apasa pe tragaci , flama care mi-a ars pielea fetei si buzele , mirosul de praf de pusca , singele tasnind din obraz si acea disperare absurda de a-mi strecura limba prin gaura din falca
[…]
Daca nu mintea in declaratie cum ca i-am dat o palma cred ca as fi avut poate si …o urma de iertare . Sa nu va intrebati unde este el acum? Zburda liber . E cercetat in stare de libertate . El isi vede de treaba in timp ce eu alerg pe la spital , IML si politie pentru a imi gestiona situatia . Da , in Romania trebuie sa iti platesti singur expertiza medico-legala si trebuie sa alergi singur cu fisele medicale intre spital si IML . E palpitant. Dar daca nu fac toate astea risc sa ajung din victima …invinuit . Da , pentru ca aceasta specie de avocati nu sta degeaba , lucreaza , si lucreaza murdar…risc sa ajung eu sa ma rog de el sa negociem …dar eu nu am bani sa ii dau …poate ii propun abonament pe viata la toate spectacolele mele ( totusi asta cred ca ar fi pentru el pedeapsa nu despagubire :)) ).

Poate aveti mai multe detalii? A fost arestat intre timp faptasul? Cum poate un criminal (fiindca, da, respectivul a fost la centimetri de a fi un ucigas) sa umble in libertate, cu 3 avocati, in timp ce victima se vantura prin spitale?

Zoso, ai avut dreptate sa pleci, iar eu cred uneori ca am facut o greseala revenind. Incepe sa-mi fie frica sa ies din casa.

[via Eduard]