Press "Enter" to skip to content

Category: Romana

Gandul zilei

Azi m-a traznit o chestie:

Am primit in feedul de Facebook notificarea ca fix acum 12 ani imi cream cont la Facebook. Stiti voi, vremea aia cand Facebook avea cam 30 de milioane de utilizatori in total. Acum netul scrie ca ar avea 2.38 miliarde de utilizatori activi lunar.

Acum ceva peste 5 luni imi incepeam jobul la Facebook.

Un sentiment interesant, de batranete dar si de oarecare implinire, sa ajung sa contribui la un produs pe care-l folosesc de atata vreme.

Pana mea, am multi colegi ba chiar sefi sau sefe care acum 12 ani aveau sub 12 ani.

Hai ca e mai mult de batranete.

Democracy

După happy-hour-ul clasic de vineri după masă, și după ce mi-am mutat gențile în noul apartament temporar, m-am întors la precedentul ca să bag un bowling. Dar pista de bowling nu fusese reparată prin magie în ultima oră, că așa e universul ăsta – crește entropia, nu scade, așa că am schimbat planul spre biliard și bere. Ceva mai încolo ne-a dat join și amicul indian.

Din vorbă în vorbă, colegul roman îmi povestea că are și el un prieten implicat în “politică, salvarea României, USR, de-astea“, iar eu i-am răspuns că da, cam asta e situația, dacă locuiești în România și ai vârsta adecvată,  cam începi să-ți pui problema cum să supraviețuiești pe termen lung și oare cum să ajuți la reparat țara și să o scapi de mafia asta dictatorială. Ar mai fi fost de povestit, dar atunci colegul indian m-a întrebat inocent: “wait, but isn’t Romania a democracy?” 

Și atunci am zâmbit amar.

Angoase existentiale

Era o prezentare de corporatie despre profile de personalitate, cel numit DISC. Dar s-a lipit de mine drept una dintre cele mai interesante idei aflate anul trecut.

Simplificand absurd de mult, ideea e ca oamenii pot fi categorisiti freudian (si) pe baza atitudinii lor in fata inevitabilului viitor sfarsit, considerand ca va veni fie incet fie mai repede, si atitudinii fata de rezultate sau oameni.

Pe axa rezultatelor, unii se tem ca vor muri inainte de a fi realizat ceva/orice memorabil (sunt asadar mai grabiti si mai dispusi sa-si asume noi riscuri); altii mai putin, preferand in schimb sa lase in urma lucruri de calitate(vor sa faca lucrurile lent dar “cum trebuie”).

Pe axa relatiilor, pentru unii primeaza teama ca sfarsitul va veni subit, iar cand o va face vor descoperi ca aproape nimeni nu le va simti lipsa; la capatul opus al axei, pentru altii stresul curgerii timpului este mai putin apasator.

Ar mai fi multe de rumegat despre ideile aflate atunci, dar ma limitez la 2 ce mi s-au parut mai interesante:

1. Se pare ca cei stresati atat de viteza rezultatelor cat si de cea a relatiilor devin predispusi a fi influenceri(adica un fel de antreprenori care lucreaza mai mult cu oameni decat cu produse). Chestie care face sens. Nu este clar cum sta treaba cu cei mai sociofobi dintre ei.

2. Ca mai orice altceva, si personalitatea este flexibila; desigur, din ce in ce mai greu pe masura ce apuca sa-si ingroase ponderile in reteaua neuronala, dar nimic nu e batut in cuie. Exista scapare; rabdare si suficienta putere de calcul sa fie.

Generatii

O idee citita intr-o carte pentru programatori m-a pus pe ganduri in ultimele zile.

Gandindu-se la diferentele dintre generatia flower power ce era in floarea varstei in anii 60-70 (generatia Baby Boomers), cea iubitoare de stabilitate si siguranta a parintilor lor trecuti prin razboi(Silent Generation) sau cea antreprenoriala a copiilor lor (Generatia X), niste cercetatori (Neil Howe si William Strauss) au analizat istoria Europei si Americii de la Renastere incoace (articol in Harvard Business Review si carte).

Halloween si alte traditii

Incepusem sa ii comentez unui prieten pe cartea lui Mark(I know, the joke is getting old), dar mi-am zis ca poate e de interes un pic mai general, asa ca bag aici urmatoarele franturi de ganduri:

Ascult (sau, dupa ocazie, citesc) de la o vreme, cartea Sapiens. Pe care o recomand calduros, si probabil o voi mai pomeni in urmatoarea jumatate de an, cand s-or mai ivi ocazii. Si autorul, la un moment dat, zice o chestie interesanta si foarte valida: cultura oricarei parti din lumea asta este derivata din cea a imperiilor care le-au cucerit sau influentat in trecut. Un indian extremist nationalist care si-ar dori sa distruga elementele ne-autentic indiene, dupa ce ar demola zgarie-norii de influenta americana, ar trebui sa continue cu gara din Mumbai construita pe vremea imperiului britanic. Si apoi, daca nu ar vrea sa fie acuzat de ipocrizie, ar trebui sa denunte si celelalte imperii care au cucerit India in trecut, si va fi nevoit sa distruga si Taj Mahalul construit de conducatorii imperiului mogul cu cateva secole inainte; si asa mai departe.