Press "Enter" to skip to content

Category: Romana

Ganduri – (despre referendumul familiei traditionale)

Dupa cum am mai mentionat si cu alte ocazii, in ultimul an am devenit fanul a 2 noi autori, probabil cele mai interesante si puternice voci contemporane. Amandoi in egala masura de argumentati, elocventi si eruditi, si mai ales, diametral opusi ideologic.

In coltul rosu, Jordan Peterson: psiholog, profesor universitar si autor canadian, devenit mai mult sau mai putin accidental simbol si purtator de cuvant al ramurii conservatoare/crestine a societatii. Autor al 12 rules for life”, o carte atat de densa in idei extraordinare incat la 6 luni de cand am inceput-o de-abia am ajuns pe la lectia 7. Pentru ca fiecare micro-idee si sfat din zecile de pe fiecare pagina merita rumegate si insusite pe indelete, ca de pilda ce anume face o viata sa merite sa fie traita, cum faci sa dai un sens existentei atunci cand descoperi ca viata este suferinta si lipsita de scop, cum sa scapi de tentatia anarhiei si nihilismului.

In coltul albastru, Yuval Noah Harari, istoric, profesor universitar si autor israelian, autor al bestseller-ului “Sapiens” si urmarilor “Homo Deus” si “21 de lectii pentru secolul XXI”. Harari spune povestea civilizatiei umane de la origini pana in prezent si priveste cu admiratie dar si teama la avansul stiintific si tehnologic, aducatoare de atatea beneficii (eradicarea molimelor, a foametei, a razboaielor perpetue), dar si riscuri la adresa existentei umane (incalzirea globala, poluarea, secatuirea resurselor, arme de distrugere in masa).

Febra populismului

Despre social media & fake news

  • Cand a aparut, internetul a fost celebrat drept o democratizare a informatiei ce avea sa elimine barierele din fata cunoasterii: acces instantaneu si gratuit la orice informatie. Mai mult, oricine a putut capata o voce: nu mai aveai nevoie de un canal TV, post de radio sau de o tipografie pentru a-ti difuza ideile catre ceilalti. Ci doar de un site/blog. Iar retelele sociale au eliminat si aceasta ultima bariera. Tot ce iti trebuie este un cont.

Despre conservatorism

E natural ca o generatiie matura/in varsta sa accepte mai greu schimbarile decat cele tinere. Cred ca asa suntem facuti, biologic, sa fim foarte flexibili la nastere si apoi, pe masura ce crestem si intelegem cum stau lucrurile in lume, sa raportam experientele zilnice la cunostintele noastre existente.

Angoase existentiale

Era o prezentare de corporatie despre profile de personalitate, cel numit DISC. Dar s-a lipit de mine drept una dintre cele mai interesante idei aflate anul trecut.

Simplificand absurd de mult, ideea e ca oamenii pot fi categorisiti freudian (si) pe baza atitudinii lor in fata inevitabilului viitor sfarsit, considerand ca va veni fie incet fie mai repede, si atitudinii fata de rezultate sau oameni.

Pe axa rezultatelor, unii se tem ca vor muri inainte de a fi realizat ceva/orice memorabil (sunt asadar mai grabiti si mai dispusi sa-si asume noi riscuri); altii mai putin, preferand in schimb sa lase in urma lucruri de calitate(vor sa faca lucrurile lent dar “cum trebuie”).

Pe axa relatiilor, pentru unii primeaza teama ca sfarsitul va veni subit, iar cand o va face vor descoperi ca aproape nimeni nu le va simti lipsa; la capatul opus al axei, pentru altii stresul curgerii timpului este mai putin apasator.

Ar mai fi multe de rumegat despre ideile aflate atunci, dar ma limitez la 2 ce mi s-au parut mai interesante:

1. Se pare ca cei stresati atat de viteza rezultatelor cat si de cea a relatiilor devin predispusi a fi influenceri(adica un fel de antreprenori care lucreaza mai mult cu oameni decat cu produse). Chestie care face sens. Nu este clar cum sta treaba cu cei mai sociofobi dintre ei.

2. Ca mai orice altceva, si personalitatea este flexibila; desigur, din ce in ce mai greu pe masura ce apuca sa-si ingroase ponderile in reteaua neuronala, dar nimic nu e batut in cuie. Exista scapare; rabdare si suficienta putere de calcul sa fie.

Generatii

O idee citita intr-o carte pentru programatori m-a pus pe ganduri in ultimele zile.

Gandindu-se la diferentele dintre generatia flower power ce era in floarea varstei in anii 60-70 (generatia Baby Boomers), cea iubitoare de stabilitate si siguranta a parintilor lor trecuti prin razboi(Silent Generation) sau cea antreprenoriala a copiilor lor (Generatia X), niste cercetatori (Neil Howe si William Strauss) au analizat istoria Europei si Americii de la Renastere incoace (articol in Harvard Business Review si carte).

Halloween si alte traditii

Incepusem sa ii comentez unui prieten pe cartea lui Mark(I know, the joke is getting old), dar mi-am zis ca poate e de interes un pic mai general, asa ca bag aici urmatoarele franturi de ganduri:

Ascult (sau, dupa ocazie, citesc) de la o vreme, cartea Sapiens. Pe care o recomand calduros, si probabil o voi mai pomeni in urmatoarea jumatate de an, cand s-or mai ivi ocazii. Si autorul, la un moment dat, zice o chestie interesanta si foarte valida: cultura oricarei parti din lumea asta este derivata din cea a imperiilor care le-au cucerit sau influentat in trecut. Un indian extremist nationalist care si-ar dori sa distruga elementele ne-autentic indiene, dupa ce ar demola zgarie-norii de influenta americana, ar trebui sa continue cu gara din Mumbai construita pe vremea imperiului britanic. Si apoi, daca nu ar vrea sa fie acuzat de ipocrizie, ar trebui sa denunte si celelalte imperii care au cucerit India in trecut, si va fi nevoit sa distruga si Taj Mahalul construit de conducatorii imperiului mogul cu cateva secole inainte; si asa mai departe.

Acum un an

In urma cu un an, pe vremea aceasta stranseseram aproape toate cele 200000 de semnaturi necesare USR pentru a candida la alegerile parlamentare.

Mica noastra echipa de nebuni din Sectorul 2, la a carei mobilizare si coordonare sunt recunoscator ca am avut sansa sa contribui, reusise sa stranga 15000 de semnaturi, clasandu-se pe locul 1 sau 2 (depinde de cine numara) in clasamentul neoficial al sectoarelor din Bucuresti.

Obosisem rau, in saptamanile acelea de stat pe strazi. Obosisem sa-i tot raspund fetitei mele suparate ca nu ma mai vede decat seara, cand ma intorceam acasa cu foile cu semnaturi, ca am fost pe strada, incercand sa lupt pentru sansa ei la un viitor mai bun.

Naveta umeda

Veneam spre casa agale. Trecusem de ambasada Greciei, trotineta plutea pe cat de gratios o puteam eu conduce cu vreo 15 la ora pe respectiva portiune de trotuar, nu foarte ocupata de masini si nici cu prea multi pietoni.

Incercam(dar nu foarte in serios) sa ocolesc gunoaiele si gropitele de pe trotuar, precum si micile balti de condens scurse din aerele conditionate.

10 luni de schimbare

Acum 10 luni, prin noiembrie 2016, o cunostinta care lucreaza in Londra imi scria sa ma intrebe cum mai e prin tara. O batea gandul revenirii.

Isi facuse studiile la universitati de top iar apoi, alaturi de sotul sau, isi cladisera cariere stralucite. Dar acum se gandea ca traise suficient pe alte meleaguri. Devenise mamica, si incepea sa o apese departarea de familie, de prietenii din facultate, si probabil si gandul ca fetita sa nu va cunoaste Romania in felul acela intim in care o cunoscusera ea si sotul sau, roman si el : cu muntii, drumetiile, natura, traditiile si limba.

Se gandeau, asadar, sa renunte la joburile decente si carierele, si sa se intoara in Bucuresti, eventual implicandu-se in scena startupurilor IT locale si aducand cate ceva din know-how-ul deprins prin cele mai mari companii mondiale.

Am un zambet amar cand imi recitesc raspunsul dat atunci. Acum 10 luni: