Press "Enter" to skip to content

Category: Blog

Aseara am nimerit peste ceva postare despre micro blogging (pe care nu o mai gasesc acum) care zicea ca o problema mare a WordPress si blogurilor in general e ca cere, explicit sau implicit, un titlu. Iar asta te blocheaza – a da un titlu unei chestii pe care inca nu ai scris-o implica sa cauti in primul rand un subiect – nu poti scrie orice iti trece prin cap; spui astfel adio dicteului automat sau jurnalului de dragul jurnalului, si treci la “next level” – eseuri, povestiri.

Si din una in alta ajungi sa nu mai postezi nimic pe blogul personal, ci doar sa scrii pe Twitter sau Facebook care nu te obliga la o structura anume si iti permit, oarecum, sa ramai informal.

Culmea e ca (iar acest post este un exemplu) in ciuda aparentelor WordPress iti da voie sa nu pui niciun titlu. Si parca bariera aceea in calea scrisului pe net se ridica. Pentru cata vreme si cu ce folos, asta ramane de vazut.

Stii cum ziceam in vara ca nu am ce sa-mi cumpar de Prime day, ca nu am nevoie de nimic? Pana la urma tot am bagat cateva sute de banuti in chestii.

Fix asa si acum, venea Black Friday si eu stateam linistit ca nu vreau sa-mi iau nimic, ca am tot ce-mi trebuie, nu vreau sa ma mai incarc cu o groaza de chestii pe care sa ma chinui sa le car cu mine cand m-oi muta.

Si acum ma uit in aplicatia de banking si nu-mi vine sa cred cati bani am bagat in Black Friday – ca tot omul care are tot ce-i trebuie si nu are nevoie de nimic. Ce sa zic, capitalismul m-a infrant inca o data.

Practic, cum imi zicea un prieten cand ii povesteam ca, da, am cheltuit mai mult luna trecuta, dar ca deh, vacanta in Hawaii, eu in mod normal nu cheltui atat, a fost o exceptie : “stai tu calm ca in fiecare luna va fi cate o exceptie”. Luna aia a fost exceptie ca vacanta, apoi exceptie ca Black Friday, apoi ca vine Craciunul. Numai exceptii pe lumea asta.

Body-hack-ul acestei veri

In fiecare an imi propun sa experimentez ceva nou. Iar in ultimele 3 zile am incercat, pentru prima data, water-fasting – pe romaneste post negru; mai modern zis greva foamei. Nu am consumat altceva dupa cina de luni pana joi la micul dejun decat apa, un pic de cafea neagra si niste sare (detalii dupa).

Cum e prin Seattle : bicicletele

Prin martie, dupa prima luna de locuit in Seattle, m-am pregatit sa dau testul auto pentru permis de conducere american. O sa povestesc candva mai amanuntit, deocamdata sunt motivat de articolul asta de pe Hotnews despre haosul traficului bucurestean sa vorbesc strict despre biciclisti si transporturi alternative.

Bicyclists have the choice to ride on the roadway, on the shoulder of a road, in a bicycle lane, or on a sidewalk where it is legal to do so. Bicyclists must yield to pedestrians on sidewalks or in crosswalks. Use an audible signal to warn pedestrians before passing. Local agencies may prohibit bicycling on some sections of sidewalks.

Sursa: ghidul soferului (singurul pe care trebuie sa-l stii pentru testul grila auto), accesibil tuturor pe site-ul DOL (Department of Licensing)

Ghidul mai are o sectiune intreaga despre obligatiile soferilor in preajma biciclistilor (TL;DR – sa ia masuri de precautie ca sa nu-i loveasca) si una despre obligatiile biciclistilor (TL;DR – sa nu faca prostii si sa nu se puna in pericol). Dar ce e de retinut este prima fraza: “Bicyclists have the choice to ride on the roadway, on the shoulder of a road, in a bicycle lane, or on a sidewalk where it is legal to do so.

Da? Se intelege? Biciclistii vor alege singuri unde le e mai bine si unde pot merge mai in siguranta: pe drum, marginea drumului, pista de biciclete sau trotuar.

De acord, in Bucuresti ar fi mai greu de implementat asta, dat fiind ca TOATE aceste locuri sunt ocupate de masini. Dar, cine stie, poate ar fi un inceput.

PrimeDay 2019

Anul asta puteam sa bag mana in foc ca nu am ce sa-mi cumpar cu ocazia PrimeDay (un black-friday doar ca nu de la eMag ci de la Amazon, si nu in noiembrie ci in iulie), ca doar am prea multe gadgeturi nefolosite.

Yadi yada… mana care da clickuri a fost mai puternica decat cea de pe portofel, si m-am trezit ca am dat cam 500 de verzisori lui mos Amazon, pentru urmatoarele prostioare