Naveta umeda

Veneam spre casa agale. Trecusem de ambasada Greciei, trotineta plutea pe cat de gratios o puteam eu conduce cu vreo 15 la ora pe respectiva portiune de trotuar, nu foarte ocupata de masini si nici cu prea multi pietoni.

Incercam(dar nu foarte in serios) sa ocolesc gunoaiele si gropitele de pe trotuar, precum si micile balti de condens scurse din aerele conditionate. Continue reading “Naveta umeda”

10 luni de schimbare

Acum 10 luni, prin noiembrie 2016, o cunostinta care lucreaza in Londra imi scria sa ma intrebe cum mai e prin tara. O batea gandul revenirii.

Isi facuse studiile la universitati de top iar apoi, alaturi de sotul sau, isi cladisera cariere stralucite. Dar acum se gandea ca traise suficient pe alte meleaguri. Devenise mamica, si incepea sa o apese departarea de familie, de prietenii din facultate, si probabil si gandul ca fetita sa nu va cunoaste Romania in felul acela intim in care o cunoscusera ea si sotul sau, roman si el : cu muntii, drumetiile, natura, traditiile si limba.

Se gandeau, asadar, sa renunte la joburile decente si carierele, si sa se intoara in Bucuresti, eventual implicandu-se in scena startupurilor IT locale si aducand cate ceva din know-how-ul deprins prin cele mai mari companii mondiale.

Am un zambet amar cand imi recitesc raspunsul dat atunci. Acum 10 luni:  Continue reading “10 luni de schimbare”

Primul nostru paradis

Ne lasam leganati de mare salutand prin geamul ochelarilor de snorkel, cu gandul la stramosii nostri balene, familiile de pesti colorati din recif si testoasele uriase ce pasteau alge pe fundul nisipos.

Primul nostru paradis s-a numit Gili. Gili Trawangan, cea mai mare dintre insulitele Gili de la stanga de Lombok, la est de Bali. O insulita atat de mica, incat nu are nici politie si nici vehicule cu motor. Plecasem acolo pentru 4-5 zile. Am ramas pentru 11.  Continue reading “Primul nostru paradis”

Relaxare la mare

E ultima dupa-amiaza la mare(era sa scriu “pe litoralul insorit al Marii Negre”, dupa cum am fost invatat in anii copilariei ca ar face mai frumoase compunerile; dar nu voi scrie asa, ci ramanem la esential: la mare). Vantul s-a intetit si pe plaja nu mai avem ce cauta; ne ramane o incercare la piscina complexului de casute unde suntem cazati.

Brusc, vajaitul vantului dintre salcii este acoperit de acorduri. De acordeon acordandu-se. La vecinul “La Scoica” incepe o petrecere ; e prea devreme si parca prea duminica pentru o nunta, dar cine stie…. o fi o ciorba tarzie de potroace dupa cea de aseara? Continue reading “Relaxare la mare”