Oare prin toate corporatiile prima dimineata de dupa un weekend prelungit e asa trista, cu oameni ingandurati ingropati in monitoare, fetze incrancenate si incordate, de nu se aude decat cate un rapait de tastatura si o sorbitura de cafea?
Oare asta e normalul? Lamuriti-ma va rog, ca sunt cam nou prin zona asta de it-st corporatist
Intr-o zi normala stau cu ochii mai mult sau mai putin atent la circa 14-15 ecrane vreme de peste 10 ore/zi. In ordinea intrarii pe scena:
Oare sa ma mir ca au inceput sa ma doara ochii?
Seattle e faimos ca e ploios. Umbla vorba ca ploaia de aici nu te uda, de obicei e o burnita marunta care cel mult te umezeste – motiv pentru care nici umbrelele nu prea se poarta prin zona. Uitasem de asta pana azi cand a trebuit sa port din nou jacheta impermeabila.
Si, pe cand ma apropiam sa intru in intreprindere, ma salut cu un paznic. Omul imi raspunde zambind: “a bit of liquid sunshine today“. Mi-a placut. Always look on the bright side of life, alea alea. Oameni ce vad jumatatea plina, ce sa mai.