Era o prezentare de corporatie despre profile de personalitate, cel numit DISC. Dar s-a lipit de mine drept una dintre cele mai interesante idei aflate anul trecut.
Simplificand absurd de mult, ideea e ca oamenii pot fi categorisiti freudian (si) pe baza atitudinii lor in fata inevitabilului viitor sfarsit, considerand ca va veni fie incet fie mai repede, si atitudinii fata de rezultate sau oameni.
Pe axa rezultatelor, unii se tem ca vor muri inainte de a fi realizat ceva/orice memorabil (sunt asadar mai grabiti si mai dispusi sa-si asume noi riscuri); altii mai putin, preferand in schimb sa lase in urma lucruri de calitate(vor sa faca lucrurile lent dar “cum trebuie”).
Pe axa relatiilor, pentru unii primeaza teama ca sfarsitul va veni subit, iar cand o va face vor descoperi ca aproape nimeni nu le va simti lipsa; la capatul opus al axei, pentru altii stresul curgerii timpului este mai putin apasator.
Ar mai fi multe de rumegat despre ideile aflate atunci, dar ma limitez la 2 ce mi s-au parut mai interesante:
1. Se pare ca cei stresati atat de viteza rezultatelor cat si de cea a relatiilor devin predispusi a fi influenceri(adica un fel de antreprenori care lucreaza mai mult cu oameni decat cu produse). Chestie care face sens. Nu este clar cum sta treaba cu cei mai sociofobi dintre ei.
2. Ca mai orice altceva, si personalitatea este flexibila; desigur, din ce in ce mai greu pe masura ce apuca sa-si ingroase ponderile in reteaua neuronala, dar nimic nu e batut in cuie. Exista scapare; rabdare si suficienta putere de calcul sa fie.