Caderea statelor

Secolul 21 si inceputul secolului 22 au marcat atrofierea functiilor entitatilor statale pana la disparitia acestora de pe harta puterii. Pe fondul globalizarii si a internetului ca mijloc omniprezent de comunicatie, vechile state si-au pierdut rapid din influenta.

Ideea de nationalism a disparut odata cu libertatea de circulatie si emigrare, sentimentul de apartenenta la un teritoriu geografic sau politic fiind inlocuit de afinitati pe baza de limba, interese sau branduri consumate. Un pas scurt a fost pana cand numerosi indivizii s-au dezis de statul de origine, invocand dreptul la libera circulatie si lucrul online intr-o societate digitala drept argumente pentru a nu mai plati taxele arbitrare impuse de mai-marii locului de resedinta temporara.

Pe buna dreptate acestia considerau ca, deoarece isi castigau veniturile de pe urma activitatilor online, ca urmare a deselor schimbari de domiciliu (violentele schimbari climatice impusesera cutuma printre nomazii digitali de a nu-si petrece mai mult de doua luni consecutive in aceeasi zona geografica ci chiar sa schimbe, la fiecare cateva luni, continentul si emisfera) nu puteau fi taxati pe criterii geografice. Incercarilor absurde de opozitie ale vechilor state nomazii digitali le-au raspuns prin mecanisme complexe de redirectare a veniturilor prin paradisuri fiscale si de arbitraj fiscal. In scurt timp statele vechi ale secolului 20 s-au vazut secatuite de resurse financiare, vazandu-si rolul diminuat de la puteri mondiale independente la simpli administratori de resurse terestre. Puterea lor fusese delegata corporatiilor, cele care exploatau efectiv aceste resurse locale(petrol, apa, minereuri, agricultura, infrastructura) sau digitale(spatiu de stocare, banda de comunicare), iar acestea nu erau dispuse sa o cedeze. A fost doar o problema de timp pana cand corporatiile au inceput sa controleze guvernele si legislativul, prin lobby-uri puternice si presiuni sindicale.

Sfarsitul secolului 21 a marcat primele capitulari ale vechilor state in favoarea corporatiilor. Asa cum era de asteptat, primele state cazute in faliment in crizele de la inceputul secolului 21 au devenit si primele “Mondo Universalis” cateva decenii mai tarziu – zone libere de granite si administrare guvernamentala, controlate in intregime de catre conglomerate si trusturi de companii private. Vechile taxe se transformasera in abonamente lunare, de la cel la acces la retea la abonamentul la apa sau de transport. Populatia se muta frecvent dintr-un teritoriu in altul, dupa fluctuatiile vremii, ale chiriilor sau ale tarifelor de transport. Era un apogeu de mult visat al libertatii individului, cenzurat doar de contractele cu clientii sau cu furnizorii de bunuri si servicii.

Ca orice libertate, si aceasta avea un pret. Cei care nu si-l permiteau pierdeau rapid accesul la infrastructura oraselor si, ca sa-si poata castiga hrana zilnica(sperand in achitarea datoriilor) se vedeau obligati sa munceasca in manufacturile ghetou aparute la periferii. Cand nu o faceau deveneau ‘nonexist’, paria lipsiti de drepturi, traind de pe urma gunoaielor din zonele nesupravegheate sau de pe urma rarelor atacuri reusite asupra convoaielor de transport. Raziile in periferii ale societatilor de protectie si paza erau frecvente iar numarul victimelor nu erau raportat niciodata in media – pana la urma, nonexistii nu aveau dreptul de a exista iar opinia publica nu trebuia sa se ingrijoreze din cauza lor.

 

“21 century” fragment – dintr-o carte nicicand publicata

2 thoughts on “Caderea statelor

  1. Satirikon says:

    E cel mai bun articol de-l citesc azi :)Hmmm. nici nu stiu cu ce sa incep. Sunt prea multe de comentat. Eu am terminat un master pe securitate nationala si am avut cursuri speciale de nationalism, identitate nationala etc.Globalizarea e naspa, ca sa iau asa o exprimare mai cartierista. E naspa in primul rand pentru ca a dus pana la extrem aglutinarea valorilor natiunilor, a elementelor lor de referentialitate, la imprumuturi aiuristice de mentalitati colective, stiluri de viata, traditii, sisteme politice. E buna insa daca stam sa privim la maniera prin care, cel putin pe hartie, se realizeaza promovarea, prin transparenta asta a granitelor si prin internetul asta nelimitat, a unor lucruri despre care unii probabil nu auzisera in viata lor. Sistemul in care vietuim actualmente e prost gandit. Nu stiu daca ai vazut documentarul despre colapsul Argentinei. Ala a fost rezultatul globalizarii masive, masacratoare, al privatizarilor fara cap (asa cum s-a facut si pe la noi in timpul lui Nastase). As prefera un sistem etatist, dirijist, in care statul sa se implice pe toate palierele societatii, fara privatizari, fara vanzari ilicite de companii, intreprinderi, exact ca in constitutie tata “stat national unitar”. . Nationalizarea e buna, dar facuta cu minte si nu cu buzunar.;)

Comments are closed.