Press "Enter" to skip to content

Month: August 2004

Stelele

Suflul desertului aduce mirosul trist dar gustos al dunelor. Stelele se ivesc reci si albe; in afara stelelor, cerul e negru.

Imi amintesc din nou -a cata oara oare? – de tine; imaginea insa nu mai doare; nici un regret nu imi mai apasa inima; am avut revelatia; sunt acum un om vindecat de obsesiile pentru tine. Lipsa ta imi pare acum fireasca; cum altfel? Te idealizasem in van atatia ani; in absenta-ti, devenisei Hildegard, simbol al absolutului pierdut; imi deplansesem de prea multe ori greseala de a te fi lasat sa pleci, incat intalnirea cu tine mi se parea scopul destinului; chiar si gandul ca puteai fi prin aceeasi zona geografica imi crestea candva pulsul.