Cartea sfarsitului lumii

Cartea e.. ca orice carte. Nimic extraordinar in privinta ei. Nu pagini intarite invelite in piele, nu legaturi otelite, nu ornamente cu animale mitologice. Nimic nu ar fi putut-o trada. O carte obisnuita, coperti de carton neintarit, prafuit si decolorat, cu cercuri de cafea din vremurile cand servea drept suport de cesti prin bucataria lui tanti Marieta. Ici si colo se vedeau relicve de muste zdrobite de apriga mana a matusii, sau inscriptii ermetice cu creionul chimic – “Costel 23 iulie 65” sau “Viorica, tel 261653”.
Continue reading “Cartea sfarsitului lumii”

Hai noroc

Ieri, pe la pranz, iesisem sa cumpar paine cand, asteptand-o pe Violeta sa iasa dintr-un minimarket de cartier, m-am trezit blagoslovit din inaltul cerului cu o binecuvantare pasareasca pe pantalonii mei cei noi.
Am petrecut urmatoarele minute boscorodind si binecuvantand cat de bine puteam neamul pasaresc cel neinzestrat cu bude sau minima decenta a defecatului in spatii intime.
Asa m-a gasit Vio, care a tresaltat de bucurie:
“Ai noroc! E semn bun! Trebuie sa faci ceva! Fugi si joaca la Loto”
Semnele cerului se aliniau favorabil: Loto era chiar vis-a-vis, am traversat in fuga, mi-am exprimat dorinta de a juca ceva, orice, la primul ghiseu. Mi s-a inmanat un tichet de Joker, 5 din 45. Whatever.
Am asteptat ieri seara cu sufletul la gura sa aflu daca gainatul de vrabie de pe pantalonii mei a insemnat mai mult decat o indigestie.
Nu am avut nici un numar castigator. Macar unul. Nope. Nada. Niente.
In schimb am primit un mail care ma intreba daca as fi interesat de un job afara, la o mare multinationala.
Nu prea ma intereseaza, dar… gainatul ala trebuie sa insemne ceva, nu? Asa ca am raspuns ca mi-e oarecum egal, nu zic nu, dar ca trebuie sa mai discutam.
Si mi-am amintit de bancul povestit de copilul lui Will Smith din “Pursuit of Happyness” :

“Cica era un tip, picase din vapor, dadea din maini pe punctul de a se ineca.
Apare o barca, si barcagiul ii zice sa urce. Tipul nostru raspunde “no, thanks, God will save me”.
Mai trece timp, tipul oboseste mai mult, iar apare o barca. Tipul raspunde “no thanks, God will save me”.
Mai trece un timp, la limita puterilor, apare inca o barca, tipul da acelasi raspuns.
Tipul se ineaca, ajunge in cer, Dumnezeu era si el pe acolo, inecatul se duce cu o plangere:

Doamne, de ce nu m-ai salvat?”

“Omule, ti-am trimis trei barci de salvare. Ce vrei mai mult?”

Poate ca pur si simplu nu stim sa recunoastem norocul..

Tortura chinezeasca si reteta de guvernare

Prin “Tai-Pan” de James Clavell parca, era descrisa o tortura chinezeasca infioratoare: prizonierului i se cerea sa aleaga ce parte a corpului sa-i fie amputata in ziua urmatoare. Un “informator” ii spunea acestuia ca ajutorul salvator e pe drum, si ca in cateva zile va fi eliberat. Plin de sperante, prizonierul alegea un membru minor, a carui lipsa sa-i permita totusi o viata decenta pe viitor. Dar ajutorul promis nu venea la timp. Mutilat, prizonierul afla, de la “informator”, ca ajutorul va intarzia putin. Tortionarii ii impuneau, de asemenea, sa aleaga o noua parte a corpului pentru o noua amputare. Si asa mai departe. Continue reading “Tortura chinezeasca si reteta de guvernare”

generatia de afara

Sociologii au studiat si identificat generatii: s-au perindat in ultimul secol generatia interbelica; generatia “baby boomers”; generatia hippie; generatia youpie; generatia X; generatia Y.
Parintii nostri au fost generatia de sacrificiu. Ei s-au chinuit cu comunismul pe model chinezesc antedecembrist. Apoi cu tranzitia; cu entuziasmul postdecembrist; cu nesiguranta zilei de maine; cu Caritasul, Bancorexul, FNI-ul. Cu inflatia, cu criza economica. Cu totul si nimic.
Apoi am venit noi.

Continue reading “generatia de afara”