Legea responsabilitatii politice

Unii blogeri incep sa avanseze idei asupra obligativitatii votului. Mi se pare o idee nociva, impotriva drepturilor omului, urzita poate de mintile celor care stateau cu bata pe vremea PCR-ului, la iesirea din cabinele electorale. Nu primeai paine pe cartela daca nu votai; si evident ca nu aveai cu cine vota decat cu Tovarasu.

Nici chiar armata nu mai este obligatorie(si macar armata e o chestie vitala pentru un stat). Daca nu votez este pentru ca am alte prioritati – oi fi bolnav, oi prefera sa nu stau in caldura cabinelor de votare, oi fi plecat din localitate sau oi fi uitat de treaba asta.

Problema cu absenteismul la vot este de fapt una economica, de “fapta si rasplata“. Ca in orice alegere pe care o face de-a lungul vietii, alegatorul potential se intreaba “mie ce-mi iese daca merg la vot?“.

La aproape 20 de ani dupa introducerea democratiei, alegatorul a descoperit ca, de cele mai multe ori, efortul deplasarii pana la cabine nu ii este rasplatit. Promisiunile desarte emise periodic de candidati l-au invatat pe omul nostru ca indiferent pe cine ar vota, impactul asupra vietii sale este din ce in ce mai mic. Pana la urma, din tot procesul electoral, cei care au cu adevarat de castigat sunt politicienii. Omul de rand rar castiga ceva concret. Cel mult vede ca altii se imbogatesc de pe urma votului sau.

Foarte putini politicieni isi tin promisiunile, iar asta duce la sictirul generalizat. De aceea, nu obligativitatea votului va imbunatati vreodata mecanismul electoral, ci cea a cuvantului.

Propun introducerea unei legi de responsabilitate politica.

Continue reading “Legea responsabilitatii politice”