In tren…

In spatele meu, o tanara si draguta domnisoara vorbeste la telefon cu accent de Brasov: “da, nu stiu daca sa postez asta, ce parere ai? no… cum vrei tu…”. Intr-un final inchide si se intoarce catre tanarul de om din dreapta ei: “Sorry, what were you saying? You were in the middle of something..”

La care el raspunde, nonsalant si sarmant: “So.. I was just wondering.. what are you looking for in a relationship with a man?

Nu-i asa ca-s adorabili americanii englezii care vin in Romania la agatzat tinere studente? 😀
In apararea demnitatii domnisoarei, trebuie mentionate urmatoarele:

1. tipul s-a dat la ea in fiecare clipa a calatoriei.
2. tipa nu a dat niciun semn ca ar ceda avansurilor evidente.
3. englezul le avea, desi uratzel facea conversatie inteligenta si, cu o tipa care ar fi putut fi vag interesata de el si ar fi avut cateva beri la bord, probabil i-ar fi mers. Dar trenul.. nu e loc propice de agatzat. Ma manca limba sa-i soptesc complice vorba lui Donald : “Location, Location, Location“.

Lideri de piata

Un cunoscut care s-a dus la niste interviuri de angajare in diverse firme bancar-financiare imi spunea, amuzat-contrariat, ca toti se prezentau ca fiind “lideri de piata” pe domeniul lor. Culmea, era acelasi domeniu.

Fiecare avea insa alte criterii: unii erau primii ca numar de credite contractate, altii cu cele mai mari sume creditate, altii aveau cresterea cea mai mare, etc.

Toti erau primii… la ceva.

Imi dau seama ca de multa vreme(poate niciodata?) nu am mai auzit pe nimeni sa se laude ca e.. pe locul 2. Sau pe 5. Sau pe 17. Nu. Fiecare este cel mai tare pe felia lui, o felie uneori ornata cu cirese, mustar si cateva fire de oregano – orice, doar sa fie o felie.. unica. Lider de piata suna totusi grozav, chiar daca piata e o felie de o singura cifra.

Ah, ba ma insel – Firefox se lauda ca e pe locul 2. Si cam atat.

5 lucruri pe care le cred sau stiu despre mine

Daca crezi a cunoaste pe cineva doar pentru ca-i citesti blogul, te inseli amarnic.
De altfel, si daca cunosti pe cineva in viata reala, asta nu inseamna ca il cunosti. Cu atat mai mult cu cat nici pe tine insuti nu te cunosti cu adevarat.

Iata 5 lucruri pe care le cred sau stiu despre mine:

  1. Filmul meu preferat este Fight Club. Din facultate incoace am facut karate cam un an jumate, judo cateva luni. Nu am avut inca ocazia sa le experimentez, dar daca cineva ma enerveaza destul de tare nu cred ca o sa ezit.
  2. Sunt pe jumatate ardelean, pe jumatate prahovean. Pentru mine cuvantul este o chestie rara pe care incerc sa o dau cat mai rar si sa il tin cat mai mult.
  3. Prefer sa ajung cu 15 minute mai devreme la intalniri decat sa intarzii 5 minute. Daca am intarziat, probabil ca e vina metroului. Dar in general nu intarzii.
  4. Ma entuziasmez extrem de repede, imi trece destul de repede de asemenea.
  5. Imi place sa invat lucruri noi. Cat mai multe, cat mai diverse. Are desigur legatura cu punctul precedent

Mema se duce mai departe cui o doreste. De pilda la Costin, Manafu, Bobby?

Vreau sa iti dau Bani!


Faza cu Clientul nostru – stapanul nostru e o minciuna, o stie oricine.
Nu orice client are dreptate, nu orice client are prioritate. Unii platesc mai mult, altii mai putin, cu unii iti face mare placere sa interactionezi, altii te ingrozesc de cum ti-au intrat in butic. Sunt de acord, uneori trebuie sa-ti concediezi clientii prosti, enervanti sau rauplatnici, ca sa ii poti servi mai bine pe cei cu care te intelegi si cei care, la urma urmei, iti platesc tie salariul.

Este insa o tampenie uriasa sa iti concediezi clientii INAINTE DE A-I AVEA MACAR. Sa nu ii primesti in butic pentru ca esti in ora de masa, sa nu ii lasi sa intre incaltati in sandale ci doar in pantofi de lac, sau sa nu ii servesti decat dupa ce te-au implorat de trei ori sa lasi telefonul deoparte sau sa catacdisesti sa te uiti la ei. Sau sa ii faci sa astepte.

Continue reading “Vreau sa iti dau Bani!”

Codlea – oras turistic

Tot despre turism:

Am trecut vineri noaptea prin Codlea. Am fost socat sa descopar cum acest mic orasel de langa Brasov a devenit peste noapte turistic, dupa toate aparentele frecventat de turisti nemti. De medieval este medieval, ceva cetate are prin zona, biserica fortificata de asemenea. Ca mai toate oraselele de langa Brasov. Spre deosebire de multe altele are si strazi asfaltate, trotuare curatite, flori la ferestre, pensiuni si agroturism.

PS. De fapt pe mine m-a amuzat ca primaria se intitula “Rathaus” – http://en.wikipedia.org/wiki/Rathaus, ca cea din Viena de altfel.

Generatia X de Douglas Coupland, acum si in Romania

Am cumparat ieri dintr-un chiosc de ziare din Victoriei editia in romana a cartii “Generation X” de Douglas Coupland, si i-am facut-o cadou Violetei.

Aveam deja editia in engleza, o carte in care m-am regasit la fiecare recitire.

Desi am mai scris despre ea si autorul sau de cateva ori, o recomand din nou. Mie mi se pare geniala; nu pentru actiune(nu se intampla mai nimic, este vorba despre 3 tineri care lucreaza in Palo Alto prin ceva MacJob-uri, incercand fara succes sa fuga de presiunea lumii exterioare si de responsabilitati) ci pentru povestile de viata, stilul destul de franc al scrierii si analiza cinica asupra societatii in care traim.

In mod ciudat(sau poate intentionat de autor?), de fiecare data cand m-am simtit la pamant, fara perspective si mult prea coplesit de griji si responabilitati, cartea asta m-a remontat pe termen lung.

Cititi-o.

foto de aici

Idea Forum, Twitter style


Ieri nu am prea fost online, fiind invitat la Idea Forum. M-am simtit chiar bine vorbind cu o serie de oameni extrem de cool. Si pentru ca pe Twitter am scris mai multe, voi repovesti cateva din cele twitterite ieri, intercalate cu noi remarci:

  • la sosire mi-am pus geanta Booq Python pe un scaun(in limbaj international asta s-ar numi ca am ocupat locul); apoi am fugit in hol, socializand pe rand cu @nihasa, @mihnea, @alinzainescu, @dannos(care are un Booq Python cvasi identic, dar cu un an mai in varsta 😀 )
  • dupa indelungi staruinte ale organizatorilor, ne-am lasat convinsi sa reintram in sala; locurile noastre cele “rezervate” erau ocupate de alti intrusi – probabil unii din cei care chiar erau motivati sa asculte speakerul. Ne-am trezit ca stam in picioare, din fericire nu pentru multa vreme
  • prezentarile au fost interesante; a starnit hohote una despre viralele de pe youtube, cu exemple – the afroninja, laughing baby, numanuma si alte cateva. Always a pleasure
  • o groaza de posesori de iPhone si, implicit Twittereri.
  • @clickio si @alinzainescu m-au prins asupra faptului in timp ce ma achitam de taskurile pentru “dayjob” – unul dintre ei are si o poza cu flagrantul – incredibil, vin la conferinte sa programez???; sorry, e un obicei pe care mi l-am format inca de la prima conferinta la care am fost; cred ca are de a face cu ADD si multitasking…
  • la pranz am stat de vorba cu Laura cu care am depanat amintiri din liceu; pe cand ma chinuiam sa-mi pun mancare in farfurie(autoservire) am zburatacit cumva o bucata de piept de pui in sos de ciuperci, care s-a rotit matrixian improscand circa 5 din oamenii din spatele meu. Printre ei, Filip Lepus
  • printre prezentari am facut cunostinta cu Noro care-mi povestea despre ideile sale in privinta emanciparii si deschiderii Neogen. I-am povestit ca-i pun la dispozitie ideile mele contra cost – si consultanta se plateste, nu-i asa? 😛
  • prezentarea lui Alexis Bonte de la IdeaForum ne-a lasat cerand mai mult – asteptam sa ne povesteasca despre Trilulilu si cei 2.5 milioane pe care-i valoreaza, eRepublik si cei 5 milioane pe care-i valoreaza(in caz ca nu stiati, tocmai au primit 550000 euro pentru 11% din proiect); in schimb Alexis ne-a aburit cu “the cloud” si felul in care internetul schimba totul; old news, preaching to the choir. Din fericire am discutat mai pe seara cu George Lemnaru care mi-a dat doritele informatii din interior 😉
  • dupa Alexis ma pregateam sa plec, in mijlocul prezentarii lui Doru Panaitescu; exact cand sa ies pe usa, un poster a picat de langa mine, intr-un zgomot infernal (era o liniste aproape completa) am ridicat mainile sus strigand speriat – nici macar nu l-am atins!