Loteria Romana ascunde ceva?

Cine a mai intrat de-a lungul timpului pe loto.ro stie ca in coltul dreapta sus, linkul de “arhiva rezultate” ducea la o pagina html ce afisa formatat dragut lista ultimelor numere extrase la loto din 1998 incoace.
Este vorba de aceeasi lista pe care am folosit-o in programelul meu ce voia sa descopere cele mai probabile numere castigatoare la loto 6 din 49.
Nu mica mi-a fost surpriza azi sa descopar ca tabelul cel usor de accesat a fost transformat, adica ascuns, in spatele unui formular hidos de cautare particularizata pe an si luna. Cu alte cuvinte nu prea mai poti compara ultimele numere castigatoare la loto, ca sa descoperi, de pilda, anomalii statistice sau logice.
Ma intreb daca nu cumva le e frica sa fie luati la bani marunti de ceva institutii de control? PNA sau Garda Financiara, de pilda. Ca prea e ciudat cum la Loteria Romana nu se mai castiga decat din an in pasti, cat sa fie reportul mare si incasarile.. uriase.

Pizza Napolitana si alte bucate

Intr-o lume din ce in ce mai omogena, in care cumparam aceiasi adidasi si bem aceleasi Coca Cola, ajung sa conteze cu adevarat doar diferentele. Cand vizitez un oras strain, in general prefer micile diferente; alea cotidiene despre care poti povesti mai apoi prietenilor. Oricine ajunge la Paris vede Turnul, dar nu oricine stie unde e cea mai buna ciocolata calda din Paris sau cea mai cu traditie inghetata.

Continue reading “Pizza Napolitana si alte bucate”

Inundatiile din nordul tarii si padurile

Vad (da, asa e, am deschis in sfarsit TV-ul) ca sunt inundatii prin nordul Moldovei si Maramures. Imi pare rau pentru victimele inundatiilor si le plang pierderile. Nu pot insa sa nu-mi amintesc de socul avut cand am trecut prin muntii de pe langa Bicaz sau Vatra Dornei. Munti golasi, pustiiti de prostia sau lacomia multimii.

defrisari
Cineva imi spunea recent ca ii intreba pe polonezi “dar cum de aveti paduri atat de frumoase? La voi nu s-au retrocedat?” si primea raspunsul: “nu, cum sa se retrocedeze? Padurile sunt ale tarii, nu ale unuia sau altuia.
Continue reading “Inundatiile din nordul tarii si padurile”

Blogul saptamanii 7-14 iulie – Cafeina.ro

Castigatorul pentru saptamana aceasta al titlului de Blog al saptamanii este Cafeina.ro ce va fi promovat cu full SEO juice(h1 si bold) in headerul blogului meu, pana la inceputul saptamanii viitoare. Daca doreste in schimb un banner 125×125 in sidebar, Stash este rugat sa imi dea un semn in formularul de contact.
Felicitari!
Continue reading “Blogul saptamanii 7-14 iulie – Cafeina.ro”

Made in dot ro

S-a mai scris despre saitul asta la lansare, dar acum avem detalii, gratie EVZ: un sait facut cu 1.8 milioane de euro, pentru a carui “buna functionare” s-au achizitionat, cu doar 550000 euro, urmatoarele: 15 servere, o platforma Oracle, cinci laptopuri, cinci monitoare, un retroproiector. Cei 46 de experti care au realizat saitul au fost platiti cu aproximativ 675 de euro pe zi.

Saitul are 70 de unici pe zi. Pentru cei pe care suma nu-i impresioneaza, think again.

Adica, ati inteles? 15 servere SI 5 laptoputi, SI un retroproiector SI… ; pentru un sait. Daca vin 71 de oameni pe zi si pica primul server, intra in functiune urmatorul. Daca vin 85 si pica toate cele 15 servere, atunci bagam mufa de retea in primul laptop. Si tot asa. Daca se ard toate calculatoarele si al 90-lea vizitator zilnic moare totusi de nerabdare sa afle minunatele informatii fara de care nu poate fi business entrepreneur, scoatem naibii mufa aia de internet din calculator, conectam retroproiectorul si-l proiectam pe perete; ca sa inteleaga omul care-i faza cu antreprenoriatul.

Stiti care-i faza cu antreprenoriatul? Care-i lectia pe care guvernul ne-o da cu asemenea sume usturatoare? Ca atunci cand noi tragem ca boii la patron muncind pe branci, niste capuse de functionari de pe la minister sau organizatii guvernamentale papa banii statului, UE si in general ai nostri pe un salariu de 10-100 de ori mai mare ca al adevaratilor specialisti. Asta e lectia ROMANEASCA.

PNA? Ceva? Cineva? Oricine?

Via Gusti Roman si Manafu.

Unde esti copilarie cu padurea ta cu tot

Copil fiind, paduri cutreieram. Bine, nu chiar paduri. Bucati de paduri; palcuri de copaci, luminisuri si poienite. Dar mie mi se pareau paduri intregi, tacute si misterioase. Ca toti copiii, visam aventuri cu indieni si cowboy, cu lupi, Rahani sau Tarzani, toti ratacind prin padurile de brazi de mai sus de blocul meu.

Vara mergeam la iarba verde. Cu pături, cărti, o minge de 5 lei si alte jucarii. Stateam la soare, respiram aerul curat, ascultam fosnetul vantului prin copacii de pe Valea Cerbului. Ma bucuram, ca un copil ce eram, cand vedeam “ciupercutele” – banci sub o umbreluta de lemn, puse ici colo de-a lungul drumului. Entuziasmul crestea cand trecea pe langa noi “Titicarul” – tractorasul cu vagoane, care ducea turistii de la gara pana la cabana. Eram in culmea fericirii cand, ajunsi la Gura Diham, beam un Brifcor sau, foarte rar, un Pepsi intepator, de-mi iesea pe nas.

Mai am, o data pe sezon, nostalgii cu Valea Cerbului sau Busteniul linistit al copilariei. Ma aventurez pe cararile odinioara tacute. Caut sa evadez, dar nu pot. Linistea vantului prin ramuri e pierduta, inlocuita de chiote, turaje de ATV-uri sau muzica din portierele deschise ale masinilor; aerul curat de acum 20 de ani de norii de praf si esapament al masinilor ce merg incontinuu spre cabana. Pana si copacii sunt mai pleostiti, mai ponositi, mai prafuiti.

Incerc uneori sa fug de praf, sa o iau prin padure. E mai umbra, mai racoare, mai putin praf. E… mai roz pe jos, un roz incercuit de nori de muste, rozul strident al hartiei igienice punctat ici colo de luciul peturilor de plastic.

Turistii fug de praful, galagia si noxele capitalei. Isi petrec vara la munte, la cort, la racoare. In drum aduc cu ei praf, noxe, galagie. Si daca acestea dispar dupa plecarea lor, rahatul ramane.

Caut Crocs

Am auzit de Crocs de pe blogul lui Cristian Manafu, am vazut apoi pe viu in picioarele lui Filip cu ocazia eLiberaticii, dar pe vremea aia nu prea stiam eu ce sunt acesti papuci si cu ce se mananca. I-am vazut apoi intr-o farmacie din Paris, vanduti cu 30 de euro, dar eram pe fuga si nu am apucat sa-i cumpar.

In Viena i-am revazut, in diverse picioare de vienezi si vieneze, dar nicaieri prin magazine. Asa ca, de cand am revenit pe plaiurile dambovitene, ii tot caut, pe internet si pe viu.

Am aflat asadar ca Crocs a iesit la bursa de anul trecut, reprezentand cel mai mare IPO al unei companii producatoare de incaltaminte, ca actiunile li s-au triplat de atunci, ca 1 din 6 persoane din Israel are Crocsi si ca, nefacand fata cererilor, si-au deschis fabrici si in China si… surpriza, Romania.

Da, Crocs se produc in Romania, dar in mod bizar nu se si vand aici. Singurele magazine in care s-ar gasi asa ceva sunt Stone Creek, care vand cu 140 de RONI (adica vreo 65 USD) papucii care in USA costa 30USD. Macar daca s-ar gasi.

In Bucuresti Stone Creek nu am gasit decat la Plaza Romania, unde am ajuns ieri. Mai aveau doar culori standard – rosu, albastru, verde aprins sau galben, marimile 44-45 sau 38-40. Eu, care caut 42 si o culoare mai normala(grape, kelly green, sea blue sau, la o adica, orice culoare mai putin metrosexuala), nu am avut nici o sansa. Am intrebat de asemenea cand vor aduce urmatorul transport, si mi s-a raspuns ca “nu mai aduc”.

Stiti cumva vreun alt magazin din Bucuresti ce vinde Crocsi(eventual mai ieftin)?

Romania, un pays mereu surprinzatoare!

Arnaud, un tanar francez ce lucreaza la Renault Pitesti si o rupe foarte bine pe romaneste a trimis povestioara adevarata de mai jos, pe grupul de mail al romanilor de la Ecole Polytechnique. Am permisiunea lui sa reproduc povestioara aici. Nu am editat-o si nu am corectat-o (sic!), nici nu am cenzurat ceva. Ca sa-l citez ad-literam: Fa coane ! Fa ! Si daca ai relatii la catavencu !!! (baietii de la Catavencu, se aude? daca va ispiteste scriitura, dati un mail si va pun in contact cu Arnaud). Luati de aici incredibile intamplari adevarate!

Continue reading “Romania, un pays mereu surprinzatoare!”