Stau pe balcon, sorb agale din nesul facut cu apa rece (Bucovina) si privesc in zare. Zarea e limitata la vreo 30 de metri, pana in blocul vecin.

Sunete molatice imi incanta auzul: pickamere si baroase rasuna cu ecou de undeva de pe Camil Ressu; claxoane si scrasnete de frane pe Mihai Bravu; alarme de masini din parcarile blocurilor vecine. Noroc cu ciripitul vrabiilor, ce aduce un ton idilic acestei existente pastorale.

Printre blocuri se strecoara uneori tigani urland “sticle goale, fiare vechi” – ceva de genul asta, oricum nu-i intelege nimeni. Din cand in cand un vecin de sub noi prajeste ceapa. Din fericire nu si in dimineata asta.

Poate ca sa-mi dea mie subiect de scris, un gugustiuc a inceput sa se tanguie in nucul bisericii iar vantul a inceput sa fosneasca printre frunzele plopului din fata balconului.
O punga s-a apucat sa zboare pe langa blocul vecin, purtata de curentii ascendenti. A ajuns pe la etajul 11, a depasit blocul si acum a luat-o razna peste parcare. Mai ceva ca in American Beauty.

Poate ca totusi viata este o reiterare perpetua a povestii cu raiul, marul si alea alea. Am da oricand fericirea placida si fada a prezentului pe incertitudine, visare si mai ales speranta. Schimbam cu ochii inchisi huzurul inconstient cu tumultul lucid. Cred ca asta inseamna sa traiesti.

De obicei nu injur pe blog, nu imi bag si nu imi scot din nimeni. Dar asta intrece orice limita. Sunt enervat la culme.
Am primit, acum vreo 30 de secunde, un “minunat” mail cu “Olimpiada Oamenilor Obisnuiti“, site promotional marca Prigat.

Aparent nimic obisnuit. Doar ca… reprezentantii Prigat/Pepsi/whatever au gasit de cuviinta sa trimita mailul mie si altor 1586 de oameni. Stiu numarul lor pentru ca toti au fost pusi in campul TO:

Cu alte cuvinte, 1586 de adrese de email PRIVATE sunt acum in fatza mea. Clare, usor de accesat, as putea sa le spamez printr-un singur click pe butonul “Reply”. Eu as putea, iar altii sigur o vor face. Pe piata neagra adresele de email valide se revand cu sume de 1-5 dolari bucata. Iar a mea tocmai a fost daruita gratuit catre aproape 1600 de oameni.


PRIGAT ! Ai grija!

Adresa de mail pe care mi-ati trimis emailul este una privata, inaccesibila publicului larg, si asta pentru ca NU VOIAM SPAM. Nu stiu de unde aveti adresa mea de email. Daca am fost tampit ca, cine stie cand, la vreunul din concursurile organizate de Pepsi, sa imi dau adresa de email personala, am facut asta in ideea unor intelegeri de Confidentialitate.

In nici un caz nu mi-am dat acordul ca adresa mea de email sa fie comunicata altor 1586 de persoane.

Lucrurile astea nu se pot trece cu vederea.

Adresele de email reprezinta nucleul identitatii electronice a din ce in ce mai multi oameni. Adresa mea de email nu poate fi divulgata marelui public prin bunul plac al companiei Prigat sau reprezentantilor acestora. Idiotenia companiei Prigat va atrage mai mult ca sigur mii de mesaje spam in casuta mea de email; cel mai probabil voi fi nevoit sa imi mut intreaga identitate online in jurul altei adrese de email, cu toate sacrificiile de timp, resurse, imagine si energie pe care le implica asta.

Solicit despagubiri materiale in valoare de 10000 euro (zece mii euro) pentru prejudiciul adus identitatii mele electronice. Stiu ca este utopic si probabil nu ii voi obtine, dar este o lectie pe care orice companie trebuie sa o invete: adresa email, la fel cu numarul de telefon sau CNP-ul, reprezinta date cu caracter personal pe care companiile nu au voie sa le comunice marelui public. Punct.

Astept raspunsul pe adresa mea de email. O stiti deja, voi si alti 1586 de oameni.

Tot despre turism:

Am trecut vineri noaptea prin Codlea. Am fost socat sa descopar cum acest mic orasel de langa Brasov a devenit peste noapte turistic, dupa toate aparentele frecventat de turisti nemti. De medieval este medieval, ceva cetate are prin zona, biserica fortificata de asemenea. Ca mai toate oraselele de langa Brasov. Spre deosebire de multe altele are si strazi asfaltate, trotuare curatite, flori la ferestre, pensiuni si agroturism.

PS. De fapt pe mine m-a amuzat ca primaria se intitula “Rathaus” – http://en.wikipedia.org/wiki/Rathaus, ca cea din Viena de altfel.

Bun, deci dupa lungi aventuri, salivari si dorinte neexprimate, mi-am luat eu vineri inima’n dinti si am comandat Crocsi, de la Tuatara(mersi, Vic, pentru ca mi-ai indicat situl..). Asta dupa o indelungata corespondenta cu Cristi, care era la Roma si s-a oferit sa bata orasu’n lung si-n lat ca sa-mi caute mie Crocsi. Cristi, daca cumva mi-ai luat, banii ti-i dau si i-oi face eu cadou mai departe vreunui prieten sau rude :D. Si o bere, cocktail sau suc tot iti dau, numai semn sa-mi faci si timp sa am 🙂

Sa nu ma abat de la subiect. Am intrat pe Tuatara, am comandat, si am ales varianta aia de smecher, cu livrare curier expres. 24 de ore. Minte creata,  am dat comanda vineri; vineri seara vine mailul confirmand ca au inmanat papucii mei curierului. Sambata, desigur, imi frecam mainile de nerabdare, si apoi de grija, ca poate m-o fi cautat curierul si m-a ratat… Deh, nu stiu de unde oi fi inteles eu ca vineri + 24 de ore dadea sambata.

Din nou… sa nu ma mai abat de la subiect. Mi-au venit papucii, azi. Luni. I-am platit si i-am pus in picioare.

Concluzia? Taare ciudat imi mai sta cu ei…

Cred ca o sa cam evit sa-i port in public…

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.