Culmea marketingului

carnati
… sa te intrebe vanzatorul cum e marfa lui. Ca el nu stie.

Eram la “La Fourmi”, cer niste carnati semiafumati caroli, iar vanzatoarea(ma rog, domnisoara de la raionul de mezeluri) isi gaseste motiv de conversatie: “da sunt buni la ceva carnatii astia? Ca eu nu am mai luat de mult de-astia, erau naspa. Banuiesc ca ati mai luat de-astia, nu?

Am ramas fara cuvinte. Asta da marketing.

[foto credits]

Vreau sa iti dau Bani!


Faza cu Clientul nostru – stapanul nostru e o minciuna, o stie oricine.
Nu orice client are dreptate, nu orice client are prioritate. Unii platesc mai mult, altii mai putin, cu unii iti face mare placere sa interactionezi, altii te ingrozesc de cum ti-au intrat in butic. Sunt de acord, uneori trebuie sa-ti concediezi clientii prosti, enervanti sau rauplatnici, ca sa ii poti servi mai bine pe cei cu care te intelegi si cei care, la urma urmei, iti platesc tie salariul.

Este insa o tampenie uriasa sa iti concediezi clientii INAINTE DE A-I AVEA MACAR. Sa nu ii primesti in butic pentru ca esti in ora de masa, sa nu ii lasi sa intre incaltati in sandale ci doar in pantofi de lac, sau sa nu ii servesti decat dupa ce te-au implorat de trei ori sa lasi telefonul deoparte sau sa catacdisesti sa te uiti la ei. Sau sa ii faci sa astepte.

Continue reading “Vreau sa iti dau Bani!”