Cand l-am cunoscut, la eliberatica, pe Bogdan Manolea , mi-a marturisit ca ma citeste si ca ma roaga sa nu mai bloghez despre jocuri, ca ii afectez grav productivitatea(cam asta era ideea, nu si cuvintele).
Dar nu ma pot abtine, trebuie totusi sa va povestesc despre jocul descoperit alaltaieri care de atunci mi-a redus la zero capacitatea de lucru si a urcat la maxim durerile de degete chircite pe tastatura.
Boxhead – varianta More Rooms, (dar se mai gasesc si alte 2-3 variante – cea originala, alta multiplayer, etc…) arata grozav, e captivant si plin de sange. Nu sange de om, nu, ci de zombi sau dracusori. Lego.

Esti un soldatel de plastic care, intr-o arena de lupta, trebuie sa faca fata hoardelor de zombi si dracusori care il asalteaza. Tu tragi cu pistolul sau multe alte arme(descoperite pe masura ce avansezi), dracii trag cu foc, zombii dau cu pumnul. Te regenerezi, dar incet, si daca esti prins de o ploaie de lovituri nu mai ai scapare. Noroc ca mai primesti cate un Uzi, Shotgun, butoaie explozive, grenade (si altele, dar nu am reusit sa ajung la nivele atat de inaintate).
Ce sa mai zic? Counterstrike meets Lego – impusti de nebun in stanga si dreapta si speri sa supravietuiesti sa povestesti nepotilor. Sau cititorilor. Sa le povestesti cum ai facut tu RSI(repetitive strain injury) tot apasand pe taste…
Pe bune, e genial, ador modul “gladiator”, recordul meu e ca am murit la nivelul 10 cu adrenalina la maxim.