alex brie . net

Postul asta de pe xkcd mi-a reamintit o mare nelamurire de-a mea.
Cum e faza cu ordinul de restrictie? Adica daca nevasta m-a inselat si i-am urlat beat sub geam, eu tot restul vietii mele nu mai am voie sa ma apropii la mai mult de … (juma de kilometru?) de ea? Adica universul devine mai mic pentru mine din cauza deciziei absurde a unui judecator?

Ideea de ordin de restrictie mi se pare aberanta, indiferent de distanta. Practic eu, om liber nascut din parinti liberi, devin sclav al sistemului legal; oriunde urmeaza sa pasesc trebuie sa fiu cu ochii in patru sa nu ma apropii prea tare de cel ce mi-a interzis apropierea. Chiar si jumate de metru este absurd, think about it: daca sunt in metrou si e aglomeratie, iar puhoiul ma impinge catre punctul interzis al universului, am pus-o. Daca sunt pe munte, iar “ex-ul” e gata sa pice intr-o prapastie, eu nu am voie sa ma apropii sa-i dau mana de ajutor; pentru ca, deh, dupa aia risc sa fac puscarie.

Mie mi se pare de neinteles genul de societate in care am ajuns sa traim. Nu ai voie aia, nu ai voie ailalta. Ca sa nu mai incep azi, pe o zi asa frumoasa, sa ma plang de inechitatea sistemului de justitie in general – ani de zile puscarie ca fumezi o tigara, zero ani de puscarie daca delapidezi miliarde. Pai e frumos?