Calculatorul pe care mi l-am cumparat din primele salarii, in toamna 2000, a costat vreo 7 milioane si a fost asamblat din piese cumparate ici si colo, dupa zile lungi de alergaturi; aveam pe vremea aia salariul de 100$ si mi-au trebuit cam multe luni sa strang banii. Foarte low cost, un AMD la 950MHz cu de toate on board. Din 2003 incoace era folosit de parintii mei pentru web, email, word si jocuri ocazionale. De-a lungul timpului i-am adaugat un hard disk nou(in 2006) si dvdwriter nou(in 2007), dar placa de baza a tot imbatranit si incepuse sa faca probleme – in ultima vreme daca bagam un cd in unitate, calculatorul ingheta iremediabil. Asa ca l-am pus pe tusa si am cumparat unul nou.
Era momentul de o schimbare, asa ca am luat unul din cele mai ieftine desktopuri disponibile pe piata. Surprinzator, se misca si arata chiar ok, carcasa e mai faina decat in poza lor. L-am comandat vineri pe la 11 de pe site, pe la 12 m-au sunat sa stabilim ora de livrare, au promis intre 7 si 8 seara. Pe la 7 si un sfert m-a sunat baiatul de la livrari, i-am deschis, am platit si am incheiat targul.
Sa nu uit de dischetele din titlu. Pai tata era in continuare trist – calculatorul nu are dischetiera. I-am explicat ca nu se prea mai gasesc unitati floppy, si de altfel nici dischete. Si in plus, cine naiba mai foloseste dischete?
Cica fiscul si inca o serie de institutii de stat.
Damn!
[articol nesponsorizat de nimeni]
