Vasile: bai, m-au lasat astia fara apa..
Vasile: 
Gheorghe: probabil temporar
Gheorghe: se mai intampla
Gheorghe: si dupa aia curge maro 
Vasile: uh.. temporar dar naspa..
Gheorghe: ia si te culca la loc 
Gheorghe: somnul sterge lipsurile
(more…)
Posts Tagged ‘bucuresti’
De la bloc
Friday, November 28th, 2008Balcoane misto
Monday, October 13th, 2008Mi-ar placea sa se transforme intr-o leapsa(mema): pozati balcoanele vecinilor/vecinelor. Lasati un comentariu aici, sa le vedem si noi.
Cine are balcoane mai faine?
Cappuccino cu inimioara la Coffee Cabinet
Tuesday, August 26th, 2008Duminica pe la amiaza am purces la plimbare dand curs invitatiei de a vizita si bloga despre o cafenea relativ nou aparuta in capitala, Coffee Cabinet.
Nu a fost greu de gasit – de la Victoriei am luat-o pe Ion Mihalache; exact inainte de Don Taco’s, vecina cu fast food-ul ala cu strumfi, cateva scaune si mese insirate pe trotuar. Am intrat putin sceptic, cu atat mai mult cu cat pe usa trona mare o reclama de genul “cel mai bun cappuccino din Bucuresti” – stiti si voi cum e cu lauda de sine…
Daca exteriorul era lipsit de pretentii… interiorul a compensat cu varf si indesat. Mobilier sic, aristocrat chiar, candelabre de epoca, tapiterie deosebita, zaharnite intereante, de ceramica, schite in creion inramate pe pereti.
Reverie de iulie dimineata
Wednesday, July 16th, 2008Stau pe balcon, sorb agale din nesul facut cu apa rece (Bucovina) si privesc in zare. Zarea e limitata la vreo 30 de metri, pana in blocul vecin.
Sunete molatice imi incanta auzul: pickamere si baroase rasuna cu ecou de undeva de pe Camil Ressu; claxoane si scrasnete de frane pe Mihai Bravu; alarme de masini din parcarile blocurilor vecine. Noroc cu ciripitul vrabiilor, ce aduce un ton idilic acestei existente pastorale.
Printre blocuri se strecoara uneori tigani urland “sticle goale, fiare vechi” – ceva de genul asta, oricum nu-i intelege nimeni. Din cand in cand un vecin de sub noi prajeste ceapa. Din fericire nu si in dimineata asta.
Poate ca sa-mi dea mie subiect de scris, un gugustiuc a inceput sa se tanguie in nucul bisericii iar vantul a inceput sa fosneasca printre frunzele plopului din fata balconului.
O punga s-a apucat sa zboare pe langa blocul vecin, purtata de curentii ascendenti. A ajuns pe la etajul 11, a depasit blocul si acum a luat-o razna peste parcare. Mai ceva ca in American Beauty.
Poate ca totusi viata este o reiterare perpetua a povestii cu raiul, marul si alea alea. Am da oricand fericirea placida si fada a prezentului pe incertitudine, visare si mai ales speranta. Schimbam cu ochii inchisi huzurul inconstient cu tumultul lucid. Cred ca asta inseamna sa traiesti.
Capac de canal la Sibiu
Tuesday, July 1st, 2008
Uite o chestie care ar trebui si in Bucuresti.
Adica.. macar sa existe capace de canal, cu sau fara branding de oras.
O mascota pentru Bucuresti
Friday, January 25th, 2008Aflu de pe Hotnews cum ca primaria Bucuresti ar vrea nici mai mult nici mai putin decat transformarea, in cel mai scurt timp, a Capitalei intr-o destinatie turistica importanta a Europei. Am vesti “noi” pentru edilii orasului : ce ati zice daca ati transforma mai intai de asta Capitala intr-un oras al Europei? Adica.. un oras, nu o hazna/groapa de gunoi/groapa de noroi/nor de praf, poluare si nervi?
Visul unei zile de toamna
Friday, November 16th, 2007Decor: Bucuresti, o zi obisnuita(ieri), o persoana obisnuita(nu excesiv de norocoasa, dar nici ghinionista). Doar o zi ordinara pe plaiurile autohtone.
Actul 1, Scena 1
Eroul nostru se trezeste. Alarma mobilului suna. E ora 7 jumate. Tarziu pentru unii, foarte devreme pentru eroul nostru culcat la 1 jumate. Eroul se dezmeticeste, insfaca laptopul sau alb si se pregateste sa inceapa ziua de munca. O zi de munca inceputa la 7 jumate devine, probabil, o premiera pe meleagurile mioritice care decid asadar sa-l pedepseasca pentru a fi incalcat porunca suprema a decalogului autohton – Sa nu lucrezi! (ever).
Intrebari RDS
Monday, October 22nd, 2007Azi am devenit client RDS. Nu credeam sa ajung sa spun asta, dar la 3 ore dupa ce au plecat baietii care mi-au mufat cablul, incep sa am indoieli. Cum puii mei sa fii ISP-ul lui peste, si sa nu lasi deschis portul SMTP? Sa nu pot folosi clientul de email de desktop, pentru simplul motiv ca ii jeneaza pe baietii destepti de la RDS. Hait? Baietii, mie mi se pare ca ceva e in neregula.
Exista trei optiuni, asadar:
1. fie aflu de urgenta cum pot folosi SMTP dintr-un Mac OSX conectat la net prin RDS(careva dintre cititori poate stie raspunsul?).
2. fie iau la mana contractul semnat cu RDS si sun ceva prieteni avocati, poate s-o gasi vreunul dornic sa dea in judecata o firma care promite internet, dar ofera doar “parti de internet”
3. fie inghit galusca, folosesc in urmatoarele 6 luni RDS-ul drept ISP de backup, si apoi caut o alta solutie.
Voi ce sugerati?
Caserie, pardon cu i
Thursday, April 19th, 2007Daca nea zugravu a vazut prea tarziu ca a mancat o litera, solutia e simpla: facem cu sageata, ca doar asa am invatat la scoala…
- pozata ieri 18 aprilie 2007, pe Baba Novac…
[tags]Bucuresti, firme, greseli, funny[/tags]
Acum 1 an..
Saturday, April 14th, 2007Astazi se implineste fix un an de cand am parasit teritoriul frantuzesc. Aplaudati-ma sau mirati-va ridicand din sprancene.
Regret? Nu.
Ii duc lipsa? Da.
Nu imi vine sa cred ca a trecut deja un an de cand i-am vazut ultima data pe prietenii de acolo.
Un an de cand am mancat croissant au beurre de la Chez Paul, boulangeria de pe micuta mea straduta pietonala. De cand am zis pa-pa turnului, de cand am schimbat ultimul ticket resto pe un pranz la Pizza Hut-ul din Charles de Gaulle.
Viata la Paris e linistita, plina de tabieturi, promenade, croissante si cafele, pranzuri in braserii sau cine in cartierul latin. Sushi si sashimi la “Comme les poissons”, poulet curry de la Escale 57, mancat pe iarba verde in parcul Trocadero, sandvis-uri infulecate in gradina casei lui Balzac, plimbari cu rolele pe malul Senei sau lancede duminici de stat la soare la umbra turnului.
Da, as fi un mincinos daca as zice ca nu imi lipseste Parisul.
As fi insa un mincinos si mai mare daca as zice ca m-as intoarce sa locuiesc acolo.
Sau, cum spunea Bogart: “We will always have Paris”. Pentru mine, Parisul e o amintire, una dulce si insorita, si ma bucur ca am avut ocazia sa o capat. Ca orice amintire, insa, ii sta bine acolo unde este: intr-un coltisor al capului, de unde sa o scot din cand in cand, pe cand dormitez sub soarele bucurestean. Sunt mai fericit acum decat atunci, dar asta este tine doar de legenda mea personala.
[tags]Paris, repat, Bucuresti, viata mea[/tags]
