A fost odata ca nici odata, ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti, a fost acum vreo doua saptamani si ceva, un fat frumos cu portofel subtire.
Voiam sa scot niste bani de la Western Union; practic, banii castigati din Google Adsense in ultimul an(yep, toti deodata, ca erau prea putini altfel..); si mai practic, bani de bere.
La prima banca in care am intrat mi s-a raspuns ca “fata care se ocupa de Western e in pauza de masa, reveniti mai incolo“. In a doua banca, ca le merge Western, dar nu si Western Quick Cash, ca au ei o problema cu sistemul. La a treia banca era coada, la a patra am avut insa noroc. (Da, vorba povestii, in Dristor intr-o zona de 300 de metri pe 100 isi au salasul doua Banca Transilvania, una bucata BCR, BRD, Piraeus Bank, Credit Europe, CEC, si sigur imi mai scapa una)
Dupa indelungate si complicate probe de rezistenta, implicand xeroxuri de pe buletin, formulare de completat, semnat si contrasemnat, ajung in sfarsit la casieria bancii respective(una din cel sapte de mai sus). Primesc X bancnote de 20 de dolari. Le numar, lucrurile par ok, zic sarumana si ies catre cea mai apropiata casa de schimb (una care avea cursul cu mult mai bun decat la banca). Le inmanez si… primesc inapoi o bancnota de 20 de dolari.
). Lectura placuta si daca vi se pare interesant, nu uitati sa-i vizitati blogul.
