Stelele

Imi amintesc din nou -a cata oara oare? – de tine; imaginea insa nu mai doare; nici un regret nu imi mai apasa inima; am avut revelatia; sunt acum un om vindecat de obsesiile pentru tine.

Suflul desertului aduce mirosul trist dar gustos al dunelor. Stelele se ivesc reci si albe; in afara stelelor, cerul e negru.

Imi amintesc din nou -a cata oara oare? – de tine; imaginea insa nu mai doare; nici un regret nu imi mai apasa inima; am avut revelatia; sunt acum un om vindecat de obsesiile pentru tine. Lipsa ta imi pare acum fireasca; cum altfel? Te idealizasem in van atatia ani; in absenta-ti, devenisei Hildegard, simbol al absolutului pierdut; imi deplansesem de prea multe ori greseala de a te fi lasat sa pleci, incat intalnirea cu tine mi se parea scopul destinului; chiar si gandul ca puteai fi prin aceeasi zona geografica imi crestea candva pulsul.
Continue reading “Stelele”

Paralele

Stateam in fata ta si mintea imi zbura spre lumi paralele; tu imi zambeai si imi spuneai ca ma cunosti de undeva; eu raspundeam ca e posibil, nu reusisem sa ascund presei noul meu premiu Nobel.

Stateam in fata ta si mintea imi zbura spre lumi paralele; tu imi zambeai si imi spuneai ca ma cunosti de undeva; eu raspundeam ca e posibil, nu reusisem sa ascund presei noul meu premiu Nobel.

Radeam cu pofta si imi spuneai ca am un umor contagios. Ca iti vine usor sa-mi vorbesti, lucru straniu care nu ti se mai intamplase decat prin nori de halucinogene; imi propuneai niste mirodenie, si ne duceam sa mulgem viermi din Arakis. Ca sa o fumam ne trebuia insa pipa, pe care o imprumutam din Hobbiton.

Calaream apoi elefantii lui Al Tuin si gustam cate o felie din planeta in forma de pizza. Cand incepeam sa ne plictisim, te luam in brate si zburam pe orbita, ca sa iti arat ca si eu pot intoarce timpul. Apoi coboram ca sa bem niste licoare de vasc din micul sat galez. Cand eram pe cale sa ne sarutam, holospatiul se bloca datorita unor virusi de origine nepamanteana, nascuti prin calculatoarele irationale neperiene.

Ma dezintegram si reintegram, uluit ca normalitatea-si pierdea din consecventa. Incercam atunci sa-mi reamintesc de lumea din care venisem; o lume in care stateam in fata ta, necutezand sa te privesc lung, simuland studiul hartii metroului. O lume unde ma chinuiam sa pun fraie imaginatiei si sa activez centrii realului, dorindu-mi totusi sa te fi cunoscut altcandva, altundeva, unde mi-ar fi fost usor sa-ti vorbesc altfel decat prin nori de halucinogene.

Incomplet

Imi amintesc de prima noastra bere; tu Tuborg , eu Stella.

Imi amintesc de prima noastra bere; tu Tuborg , eu Stella.

Aveai pulover de mohair cu guler gros rulat pe gat, ochii alunecosi si zambetul strengar. Povesteai nimicuri, despre cum tatal tau te voise baiat dar era totusi incantat de fiica-i microbista si cum Craciunul perfect e cel in care mosul ar scoate din sac cate o bere si, uitandu-va la un meci al Barsei sau Realului, ati palavragi despre viata-i particulara. Continue reading “Incomplet”

Ultimul

Copilul se trezi din somn. In usa se auzea un zgariat, repetat.

Copilul se trezi din somn. In usa se auzea un zgariat, repetat.

“O fi Sofocle, vrea sa il las inauntru” isi zise, inca in ceata somnului, copilul, inaltandu-se in capul oaselor. Dar se dezmetici repede. “Of, ba nu, nu are cum sa fie el; a murit de mult, saracul. L-au mancat sobolanii..” . Si o lacrima incepu sa se scurga incet printre genele lipite de somn, in amintirea pisicii sale vargate.
Continue reading “Ultimul”

Deochi

Descoperisem aceasta putere intr-o zi de april.

Descoperisem aceasta putere intr-o zi de april. Fusese vina lui Markus, copilul vecinilor, care castiga cu nerusinare la ping-pong; i-am suras prefacut, disimulandu-mi ura si invidia. A doua zi Markus s-a imbolnavit de rujeola, inexplicabil, unicul caz din oras. M-am mirat si m-am bucurat putin, in sinea mea; ce-l durea daca mai pierdea si el un joc-doua? Asa-i trebuie!
Continue reading “Deochi”

Merlin si printesa Arelau

Candva, intr-un regat, printesa Arelau tremura de nerabdare; se apropia ziua ei, ziua cand implinea cei 18 ani

Candva, intr-un regat, printesa Arelau tremura de nerabdare; se apropia ziua ei, ziua cand implinea cei 18 ani care o aduceau in sfarsit in lumea adultilor; cu alte cuvinte, era cea mai importanta aniversare a sa; si dorea sa fie unica. Prin urmare il ruga pe Merlin, vrajitorul curtii, sa ii faca un cadou deosebit, care sa ii indeplineasca cele mai dragi dorinte; trebuie sa spunem in apararea sa ca printesa nu era o printesa rasfatata, iar in general capriciile sale nu erau indeplinite de catre tatal-rege decat daca erau modeste sau in interes de stat.
Continue reading “Merlin si printesa Arelau”

Rosu

Dupa partiale si examene ne cumparam cate un covrig de peste drum si ne strangeam la « Rosu », la un ursus si-un bran.

Dupa partiale si examene ne cumparam cate un covrig de peste drum si ne strangeam la “Rosu”, la un ursus si-un bran. Eram guralivi si entuziasti, strutul fuma si propunea topuri cu cate beri aveam nevoie ca sa ne placa fetele, danimoth si marp ne comentau jocuri si spuneau glume cu iepurasi si pitici, iar eu si giures faceam planuri de cucerire sau transformare a lumii. Neia si cristiana ne dadusera porecla de Exclusivistii iar noi eram mandri, aveam o identitate, un talisman. Giures povestea, in serile de betii burlace, de intalnirea parintilor sai : o saptamana oarba, inceputa intr-un tren de noapte cu destinatie montana, o intalnire presortita intre doua grupuri distincte de amici care hotarau sa mearga impreuna pana la cabana si descopereau apoi ca vor mai face multe alte drumuri impreuna.Visam atunci sa patim si noi la fel : sa ne intalnim sufletele pereche undeva, intr-un tren de noapte. Poate de-aceea drumeteam ades la munte, insufletiti de entuziasm si sperante adolescentine. Apoi ne intorceam si ne odihneam la “Rosu”, la mititei si ciorba de burta. Priveam acvariul plin de testoase verzi, si visam sa ne spargem intr-o zi propriul acvariu, sa evadam in lumea adevarata.

Uneori ne povesteam iubiri liceene, ne plangeam departarea si izolarea. Alteori ne propovaduiam libertatea, mandri ca suntem semizei impari. Uneori ingerasi cu mitraliere roz ne asediau de sub teii regiei. Ne astupam gaurile roz din inimi la “Rosu”; cu hamsii si mult vin fiert si asteptam vacanta ca sa fugim in lume, cautandu-ne cosanzene.

Dupa vacanta, “Rosu” a fost demolat, din decizia consiliului local. In urma lui a ramas o groapa si trei movile de pamant. Mai vezi arar caini vagabonzi cautand in van resturi de mititei si de hamsii. Si, uneori, fantome de broaste testoase cautandu-si acvariul.

Ultimul sarut

De obicei nu erai frumoasa. Interesanta, desigur; simpatica, poate. Dar nu frumoasa. Poate de-aia te si parasisem prima oara, fara explicatii.

De obicei nu erai frumoasa. Interesanta, desigur; simpatica, poate. Dar nu frumoasa. Poate de-aia te si parasisem prima oara, fara explicatii.

In seara aceea, a ultimului bal, aratai insa grozav. Aveai parul ciufulit cochet, iar fardul discret accentua adancimile de origini hunice ale ochilor.
Continue reading “Ultimul sarut”

Cum m-am transformat in pasare

Dupa multe tentative nereusite, soldate cu aparitii si disparitii de cozi, branhii si o jumatate de copita, reusisem sa aflu secretul transformarii in pasare.

Dupa multe tentative nereusite, soldate cu aparitii si disparitii de cozi, branhii si o jumatate de copita, reusisem sa aflu secretul transformarii in pasare. Necromiconul in format electronic gasit pe un site ezoteric se dovedise in sfarsit util.

De cand il rasfoisem virtual invatasem destule vraji amuzate, care imi dadeau un oarecare sarm la petrecerile locale: puteam acum sa-mi schimb culoarea parului nazal sau sa accelerez ritmul de crestere a unghiilor. Interesante fusesera si alte formule care chemau paienjenii din colturile incaperii sau raceau focul de la lumanare, pana cand il puteam lua in mana si inhala. Erau insa departe de a ma deosebi de toti ceilalti oameni, de a ma individualiza in fata celorlalte 6 miliarde de cetateni ai planetei.
Continue reading “Cum m-am transformat in pasare”

Din franturi de jurnal

Era epoca in care invatasem sa fumez si ma mandream cu noua mea maturizare. Eram la mare, faceam nebunii si in sfarsit ma simteam asemeni celorlalti ; aproape ca uitasem ca eram un intarziat.

Era epoca in care invatasem sa fumez si ma mandream cu noua mea maturizare. Eram la mare, faceam nebunii si in sfarsit ma simteam asemeni celorlalti ; aproape ca uitasem ca eram un intarziat. Aproape ca uitasem ca intr-o vreme tu erai motivul pentru care zilnic mergeam cate un kilometru, doar ca sa iau autobuzul de intoarcere spre casa din acelasi loc ca tine.

Totul era calm, prea calm, prea tacut si prea inert in acea seara.
Continue reading “Din franturi de jurnal”