… mi se pare cea a lui David Hanson de la 37 Signals, tinuta saptamana asta la Stanford. Mai buna decat orice conferinta sau seminar sau training antreprenorial la care am fost. Simplu si la obiect. Mi-ar fi prins bine sa o vad acum 2 ani si m-ar fi scutit de multe eforturi inutile. Oricum, niciodata nu e timpul pierdut. Ascultati-o cu atentie, omul le zice bine.

Daca aveti probleme cu embeddul, aveti prezentarea completa aici

PS. principiile sunt aceleasi ca cele promovate de Dragos Manac, care si-a schimbat blogul de ceva vreme(si remarc ca nu mai eram abonat la feedul nou); keep it real, keep it simple.

Daca esti nou pe aici, nu uita sa te abonezi la feedul meu RSS . Iti multumesc pentru vizita!

Am trimis acum 9 zile o scrisoare la Trezoreria Arondismentului 16 din Paris. Scrisoarea continea un cec si inca niste acte importante. Scrisoarea trebuia sa ajunga cat mai repede cu putinta, pentru ca altfel urma sa platesc niste penalitati, etc.
Postarita de la ghiseul unui oficiu postal de pe Mihai Bravu a fost foarte draguta si amabila. Mi-a zis cat ma costa, mi-a recomandat ce optiuni sa aleg (cica scrisoare recomandata, ca sa fiu sigur ca ajunge), etc. A, si m-a asigurat ca in maxim o saptamana scrisoarea mea va ajunge la destinatie. Cica Posta Romana are si serviciu de tracking, pot afla oricand in ce stadiu al livrarii se afla scrisorica mea.

Mda…

Au trecut aproape 10 zile, si posta noastra care numai cu numele ar fi in UE, nu stie sa-mi zica altceva decat “expediat din Romania”.

Mai bine ma lipseam si rugam un amic sa o duca personal.
Cat ma seaca institutiile astea publice si moderne, dar carora in secolul 21 le ia peste 10 zile sa mute o hartie dintr-o capitala in alta capitala. Si sistemele lor de tracking atat de utile!

Se cauta pe Google “mesaje de paste“. Pe langa intrari cu situri de felicitari electronice si alte alea, urmeaza inevitabil bloggerii, provocati acum o luna de Arhi si Dece la o mini-competitie seo pe tema pastelui.
Castigatorii de pana acum sunt Boioglu si Marius Sescu, care evident nu numai ca nu au nici mesaje si nici felicitari, ci mai mult se prefac ca nu de pe motive de seo ar fi ales asemenea titluri de posturi.

Da, evident ca ma oftic. La mine de ce nu vine lumea sa nu gaseasca mesaje si felicitari de paste?

De multicica vreme mi-am propus sa fac un site unde sa poti multumi - anonim sau nu - pentru faptele bune pe care le-au facut oamenii pentru tine. Un loc unde sa pot povesti cum am fost practic salvat din pustietatile Apusenilor de un sofer binevoitor, cum si-a pierdut Vio portofelul si niste tineri buni samariteni i l-au gasit si returnat, etc.

Cumparasem, prin octombrie, si domeniul ideal - multumeste.net. Dar de la vis la practica e cale lunga, si timp niciodata nu e destul. Multumeste.net zacea nefolosit, asteptand o minune.

Minunea a venit prin proiectul “o-zi-buna” - blogul de fapte bune al Andreei si al Sandrei, care au luat blogosfera pe sus. N-am stat mult pe ganduri, le-am contactat si mi-am oferit ajutorul si colaborarea.

Prin urmare,
O-zi-buna.blogspot.com a devenit Multumeste.net - mic jurnal de fapte bune.

PS. Nu sariti pe mine cu fapte bune - eu sunt doar “the tech guy”, cel care le-a oferit dreptul de folosinta al numelui, webhosting si care, ocazional, le ajuta pe fete prin hatisul administrarii si configurarii optimale ale Wordpress. Numiti-ma bun samaritean :D. Sandra si Andreea sunt inima si sufletul proiectului iar voi, prin emailurile voastre, veti fi cei care vor alimenta site-ul cu noi povesti.

PPS. Bannerul de promovare a fost facut de Smilla. Multumim!

Cel mai tare clip al saptamanii vine, via Piticu, de la Cavadoro. Cum comenta cineva, voice-over-ul de la sfarsit face toti banii : - o… picatura da stil in.. viata ta. Suna haios, romaneste. Dar tot mai amuzante sunt reclamele de la Unirea..

Astazi ma gasiti la Novotel, la seminarul “Blogging for companies” organizat de Evensys. Voi incerca sa fac o introducere in blogging - ce este blogul, cu ce se mananca si ce vrea nenea blogu asta de la mine si familia mea. Si ce e RSS, ping, trackback, blogroll sau reader-ele astea de care vorbeste lumea pe bloguri.

In ordine cronologica inversa, celelalte prezentari din viata mea au mai fost: 1 prezentare la Netcamp(ma rog, doua, dar se numara ca una), 1 prezentare la proiectul de master de la X, 1 prezentare la proiectul de diploma, o scurta prezentare la stagiul de la X si inca o prezentare la o sesiune de comunicari stiintifice, candva prin anul 3. Niciuna dintre ele nu a mai fost, asadar, “pe bune”.

Exista un inceput in toate, si daca iese acceptabil, ca de azi ma voi putea autointitula pe drept “public speaker”.

Primiti aceste trei mici floricele desenate cu manutzele astea doua, dupa un tutorial de Illustrator

Da, zvonul e adevarat, Zoso s-a apucat sa faca benzi desenate. Porumbeii sunt in pericol, Xkcd deja resimte o scadere sensibila de trafic.

,
aici si aici

PS. somebody stop me, vad ca azi sunt pus pe posturi demne de Libertatea

Generatia tanara va fi fericita - in sfarsit pot da un raspuns intrebarii “cum pot sa vad pe cei care se ascund pe mess,deci stau pe invizibil dar de fapt ei sunt online“(#), probabil cea mai cautata chestie de catre un anumit segment de public, alaturi de “cum sa copiezi fara sa fii prins“.

Imi proclam dara entuziasmul si multumirea de a putea face o groaza de oameni fericiti.

Repet pentru cei care nu au fost atenti: Cum vad cine e invisible pe Yahoo Messenger? (bold, ca sa dea frumos pe google):

Xeeber

PS. Nu fi suparat pe cei care se ascund de tine pe messenger. Nimeni nu se pune invizibil pe mess de pomana; cel mai probabil esti bou, il stresezi si il/o agasezi cu intrebari neroade sau glume proaste. Sau pur si simplu nu te mai iubeste. Asta este, viata e dura. Poop.

The real Balea story… from the one who survived A se citi si versiunea romantata romaneasca a povestii..

Activitatea pe Twitter dauneaza rau blogului. Practic, chestiunile mundane ale insignifiantei mele existente par sa nu isi mai aiba locul pe blogul meu. Parca.. nu mai merge. Clar, Twitter este locul unde ar trebui sa povestesc ca:

• am ajuns ieri in Carturesti de pe Magheru, speram sa petrec o ora si ceva in fata unui ceai si a laptopului; era insa inchis - nu am mai gasit deschis in ceainarie din toamna trecuta…
• in Carturesti tot ma uit dupa Saptamana de lucru de 4 ore; din pacate de pe Amazon nu imi e la indemana sa o cumpar, iar de pe Byblos costa cam multicel si ajunge cam tarziu
• am pranzit ieri, cu Vio la FruFru, cel nou deschis langa Intercontinental. Nu mai mancasem acolo, dar mi-a placut foarte mult - pastele proaspete chiar au un gust deosebit; arrabiata chiar era cu rosii proaspete, salmone erau bune si ele; supa de morcov cu ghimbir si crutoane a fost ok.
• dupa pranzul de la FruFru am sezut pentru cateva minute pe o banca din fata TNB - ne-am uitat revoltati cum o tiganca se asezase pe o banca de vis-a-vis langa o cetateana, si o convingea pe aceasta sa-i dea bani; banuim ca ii ghicea sau o descanta; ne-am crucit de prostia credulitatea omeneasca
• sunt din ce in ce mai obosit de day-job; de fapt e un “evening job”, plin de sedinte skype de seara; e timpul de o schimbare de stil de viata si munca…
  
• nu am mai ajuns de peste un an de zile la teatru; in datile cand am cautat bilete, toate erau “sold-out” cu peste 2 saptamani in avans; exclusa asadar varianta lui “ce facem diseara? hai la teatru!“. Vina cred ca este si a caselor de bilete online, care rezerva procente insemnate din locurile la spectacole.

Cum ziceam, 6 insemnari numai bune de pus pe Twitter; parca nici nu-ti mai vine sa le bloghezi, ai vrea sa pastrezi blogul curat si dedicat insemnarilor importante. Twitter asta e cam rau.