Ne lasam leganati de mare salutand prin geamul ochelarilor de snorkel, cu gandul la stramosii nostri balene, familiile de pesti colorati din recif si testoasele uriase ce pasteau alge pe fundul nisipos.

Primul nostru paradis s-a numit Gili. Gili Trawangan, cea mai mare dintre insulitele Gili de la stanga de Lombok, la est de Bali. O insulita atat de mica, incat nu are nici politie si nici vehicule cu motor. Plecasem acolo pentru 4-5 zile. Am ramas pentru 11.  (more…)

Eva mananca salata de rosii cu branza de capra, si zice:

imi place foarte mult acest sos de rosii. daca ar exista pe lumea aceasta o fantana, o cascada, un bol urias cu suc de rosii, as sta in fiecare zi in ea

E ultima dupa-amiaza la mare(era sa scriu “pe litoralul insorit al Marii Negre”, dupa cum am fost invatat in anii copilariei ca ar face mai frumoase compunerile; dar nu voi scrie asa, ci ramanem la esential: la mare). Vantul s-a intetit si pe plaja nu mai avem ce cauta; ne ramane o incercare la piscina complexului de casute unde suntem cazati.

Brusc, vajaitul vantului dintre salcii este acoperit de acorduri. De acordeon acordandu-se. La vecinul “La Scoica” incepe o petrecere ; e prea devreme si parca prea duminica pentru o nunta, dar cine stie…. o fi o ciorba tarzie de potroace dupa cea de aseara? (more…)

Micul dejun la Corabia Piratilor din Mamaia.

Eva ma intreaba ce scrie pe corabie. Ii zic ca Mayflower, si ca Mayflower a fost prima corabie care a adus pelerini in America

Dupa un scurt timp Eva intreaba, cazuta pe ganduri:

“Asta-i America?”

Motivationalul zilei

A post shared by Alex Brie (@alexbrie) on

Pentru ca tot sfatuiam eu oameni ca, daca vor sa posteze pe net, “just do it” fara sa se mai gandeasca la consecinte – fie si simple poze de pe Instagram, am zis sa imi urmez propriul sfat. Vorba aia, important e sa postezi, ca de sters dupa e foarte usor.

Am inceput sa urmaresc, in ultimele zile, printre picaturi, serialul “Silicon Valley“. Stiu ca nu e nou, dar pana acum nu imi trezise curiozitatea – ma asteptam sa nu fie decat o caricaturizare a vietii de programator, ba poate chiar o insulta indirect adusa profesiei noastre. Ma temeam ca imi va trezi acelasi sentiment de face-palm pe care il am cand in filmele hollywoodiene programatorul stingher, care nu cunoaste nici macar conventiile sociale de baza, reuseste in cateva minute sa scrie un “cod” care sparge conturile bancilor, viruseaza calculatoarele ternare ale invadatorilor extraterestri sau sa reprogrameze sistemele de securitate care ne protejeaza de dinozauri (“this is Unix? I know Unix!“).
(more…)

He had looked so tired that last time I had seen him, 4 years ago. His characteristic joy and “make it look easy” attitude were swept away by responsibilities; deep bags under the eyes, stress and lack of sleep showing in.

But now, here he was – joyful, free, relaxed, burdens gone, as if the past 5 years had been erased. His startup bet – many years of hard work, sleepless nights, transatlantic flights and countless meetings – had finally paid up. He was now one of the elite few, the top 1% in Romania. Over a morning croissant, among talking about his exit, gadgets, living abroad, holidays and life in general, he shared some of the habits and lifestyle tricks that had contributed his success.

I did my best to extract reusable life lessons from our chat, taking words out of context and trying to enrich them with my own thoughts and personal interpretation, hoping they’ll help others as well:
(more…)