De obicei nu erai frumoasa. Interesanta, desigur; simpatica, poate. Dar nu frumoasa. Poate de-aia te si parasisem prima oara, fara explicatii.
In seara aceea, a ultimului bal, aratai insa grozav. Aveai parul ciufulit cochet, iar fardul discret accentua adancimile de origini hunice ale ochilor.
Inima imi era stransa la gandul ca demult fusesei a mea. Nu tu erai partenera mea de dans; altcineva te invitase primul. Te-am rugat sa dansam impreuna, o a treia oara. Cea dintai fusese in prima luna de liceu; a doua la doi ani dupa. Stiam pasii, profesoara de dans ne invatase coregrafia, dansasem acel vals de nenumarate ori. Cu toate acestea, dansul nostru a fost deosebit; singurul de care imi amintesc.
Ne-am reintalnit dupa cateva ore, la petrecerea claselor noastre, in vila inchiriata din timp de colegi. Tu dansai, singura, urcata pe un scaun. Eram vechi prieteni si fosti iubiti.
Ne-am sarutat in intunericul ce cuprinsese camera. In fata noastra focul din soba pocnea infundat. Pe fundal se auzeau cantece triste, despre adolescenti ce se iubesc pe malul marii. Erai subtire si mica, te ghemuisei in bratele mele si iti miroseam parul proaspat samponat. Eu aveam remuscari pentru ca venisem la tine de-abia cand ultima mea pasiune ma ignorase. Tu imi spuneai in soapta ca ma iubesti si ca m-ai iubit mereu, inca de cand am dansat, prima oara, la balul bobocilor si te salvasem din bratele unui elev mai mare pe care nu il placeai. Inca de cand discutam domol despre Tao si intelepciune, despre scopul existentei sau temele la engleza. Imi spuneai ca ma vei iubi mereu, chiar si cand vom fi batrani, vom termina facultatea si vom avea servici. Chiar si cand vom avea copii si ii vom invata cum sa se poarte cu cei mari.
Am stat tinandu-te in brate pana in zori. Fotoliul era neincapator, dar tu erai usurica. Era iarna, spre dimineata se facuse frig si iti pusesei hainuta de blana alba cu pete cenusii. Imi infundam fata in gulerul tau si iti inspiram parfumul. Am plecat impreuna. Ne tineam de maini sa nu alunecam pe gheata proaspata. Ne-am despartit, crezand ca va fi doar un “la revedere”. Nu stiam ca tot ce imi ramane era caldura sobei si a stransorii tale, ultimul sarut si dulceata parfumului.
Daca esti nou pe aici, nu uita sa te abonezi la feedul meu RSS 
. Iti multumesc pentru vizita!
Software engineer; master in cercetare algoritmica la Ecole Polytechnique Paris; a lucrat in Paris in software bursier.
December 5th, 2007 at 10:35 pm
dar de ce s-a terminat?
in fine, nu e treaba mea, dar m-a mirat ca un post atat de nice nu are niciun comentariu…
December 24th, 2007 at 1:44 pm
Pentru ca e trist, prea trist. Si pentru ca ne regasim, cred, mare parte dintre noi in tristetea asta, iar ideile sunt atat de bine cristalizate incat dor.
Foarte misto scris, m-ai luat de client.