Soneria era enervanta. Un om normal suna o data, de doua ori, si apoi asteapta sa i se deschida. Dar cel care imi suna la usa in seara aceea era enervant de insistent. Am deschis usa furios. Un om inalt, cu costum negru, camasa alba si joben se sprijinea indiferent de sonerie.

“Da, ce doriti?”
“Am venit aici ca sa va vorbesc.”
“Despre ce anume? Si, va rog din suflet,opriti-va din sunat. E ingrozitor de stresant sa auzi soneria in continuu.”
“A, desigur… scuze.. nu mi-am dat seama.. si pe mine ma irita sunetul asta ciudat, dar.. nu credeam ca eu sunt cauza.”
Replica m-a dat pe spate. Omul asta e fie cazut din cer, fie de-a dreptul nesimtit.

“Da, in fine.. Spuneti-mi va rog, despre ce este vorba?”
“Sa ma prezint. Sunt Gabe. Vom discuta despre problema dumneavoastra.”
“Gabe si mai cum? Ce problema? Sunteti un vanzator, ceva? Iar daca e vorba de ceva secta, sa stiti ca nu sunt interesat.”
Individul zambi putin superior.
“Nu sunt nici vanzator si nici evanghelist. E o problema mai.. delicata. Sunt trimis de sus.”
“Poftim? Ce e gluma asta? Nu am nici o problema din cate stiu, iar ora e cat se poate de nepotrivita. Imi pare rau domnule, la revedere.”

Tipul isi innaspri brusc trasaturile. Si vocea:
“Am spus ca sunt trimis de SUS. Nu ma forta sa fiu rau. Vom discuta despre problema ta existentiala. Se pare ca ti-ai depasit creditul.”
“A, de la banca?… Scuze, nu mi-am dat seama… nu stiu nimic de vreun credit… mereu am platit la timp ratele… ”

“TACI SI ASCULTA. NU AM TIMP DE PALAVRE.”
Omul din fata mea nu urlase. Nu ridicase vocea. Tonul sau insa m-a inmarmurit; am ramas blocat in pragul usii, incapabil sa deschid gura.
“Sunt trimis de sus”, continua el cu o voce plata. “Creditul tau de fericire.. e depasit. In mod normal nu intervenim la clienti, dar…. aici e o situatie speciala. Pentru ca nu avem cum sa il contracaram.”

?!? Privirea-mi probabil ca vorbea in locul meu; falcile imi erau in continuare inclestate…
“Uite, nu fac de obicei asta, e impotriva procedurii. Dar, cum ziceam, suntem intr-o situatie exceptionala. Iti mai amintesti de Iov?”
“Tipul din Biblie?” In sfarsit reuseam sa rostesc cuvinte. Eram usurat.
“Mda. Era prea fericit. Am incercat noi sa-l mai suparam.. dar nu am reusit. Atunci a fost ultimul caz de exceptie. Asa ca o sa iti povestesc si tie ce i-am zis lui. N-ar trebui sa fie prea greu de inteles, ca doar v-ati mai dezmortit creierii de atunci.”
??!? Din nou eram socat; ceva insa din conversatia asta imi dadea de inteles ca trebuie sa ascult.

“SUNT TRIMIS DE SUS, dupa cum spuneam. Universul acesta a fost construit in echilibru. Iei dintr-o parte, pui in alta. Cumperi azi, platesti maine. Povesti de-astea. Actiune si reactiune, entropie, etc. Yin si Yang. De-aia am inventat Raiul si Iadul; ca sa asiguram un echilibru: dupa fapta si rasplata..
Pentru oameni lucrurile stau ceva mai altfel: esti nefericit azi, o sa fii fericit maine. Sau mai incolo. E ca la banca: ai un credit de fericire, de succese, de bani, de .. karma. Daca nu intri in el prea adanc, iti mai raman rezerve pentru la batranete; la fel cu faptele bune: daca pui de o karma buna acum, vei ajunge in rai. Evident, nu pentru toata eternitatea; depinde cum te vei mai comporta pe acolo (Lady Di a fost neplacut surprinsa de asta, dar nu voi intra in amanunte).
La tine, povestea e ciudata: facem si desfacem calculele, si.. nu reusim sa te aducem la zero: esti prea fericit, dar nu avem ce sa iti facem ca sa te nefericim indeajuns; in iad nu te putem duce, pentru ca ai deja o karma buna; intelegi problema… nu intri in calcule. Esti prea … neutru; prea bun, prea… fericit, imbecilule! AI DEPASIT CREDITUL. IN MINUS. SAU IN PLUS. Nu prea inteleg nici eu ce se intampla, dar e ceva cu depasirea. Tipii de la contabilitate m-au bagat si pe mine in ceata.”

”?!? Nu inteleg prea bine…. dar … ce daca..? Care-i problema? Cu ce va priveste pe voi fericirea mea? Nici nu sunt asa de fericit, la o adica. Si daca chiar sunteti de SUS, de ce nu ma faceti voi nefericit, sau fericit, sau ce naiba vreti de la mine…? Ca doar aveti puterea, nu?”

“E, tocmai asta-i problema. Ca nu. Clauza de non imixtiune in liberul arbitru. De vreo 2000 de ani incoace nu mai avem voie sa facem interventii in forta. S-a schimbat legea. Voi sunteti cei care trebuie sa va faceti soarta. Noi… doar inclinam putin balantele… unde e nevoie.”
“Pai si? Ce ar trebui sa fac?”
“NU STIU. Sa fii mai nefericit. Sa iti traiesti viata ceva mai prost. Sa faci mai multe fapte rele. Sa ai mai multe vicii. Chestii de-astea…”
“Dar e stupid! E aiurea! Cum puteti pretinde asa ceva?”

“TREBUIE! E pentru binele lumii intregi! Daca nu incetezi sa fii bun, universul va intra intr-un dezechilibru ireversibil. Totul se va degrada din ce in ce mai repede. Se va duce naibii. Totul.
IN FINE… SPER CA AI INTELES MESAJUL; MA ROG SA AI GRIJA. TRECI LA TREABA! FII RAU! CAUZEAZA RAUL, NEFERICIREA. DACA NU… praful se va alege de eforturile ultimului miliard de ani.

LA REVEDERE! Ai grija! Soarta universului depinde doar de tine.”

Daca esti nou pe aici, nu uita sa te abonezi la feedul meu RSS . Iti multumesc pentru vizita!