Era noapte. Liniste. Se auzeau de afara, greieri in noapte, greierind. Fanul era tare, intepa; dar mirosea frumos, si era cald.
Baiatul si fata se tineau de mana; printre scandurile hambarului se intrezareau stele si luna.
Rasuflarile li se auzeau usoare, incete, sincronizate.
“Iubesc noptile astea.” gandea baiatul.
“Iubesc noaptea aceasta; Linistea, mirosul, lumina asta.” gandea fata.
“Si luna, uite, ne binecuvanteaza.” gandea baiatul
“Ce frumoasa e luna, parca arunca o vraja peste noi.” gandea fata
-Cand eram mic, spuse baiatul, in nopti magice, ca asta, ma furisam afara din casa. Ma intindeam pe acoperisul garajului; era cald, se incalzea in timpul zilei. Stateam cu fata in sus si ma uitam la stele. Le simteam infinite, deasupra mea, ma pierdeam in noapte si zburam in cosmos.
-Cand eram mica, spuse fata, in asemenea nopti ieseam la fereastra si incercam sa numar stelele. Niciodata nu reuseam sa numar mai mult de 20. Le pierdeam sirul, si trebuia sa reincep. Apoi, incercam sa recunosc constelatiile. Recunosteam cu usurinta Ursa Major, Cassiopeea, Orion. Restul, partial. Ma reintorceam in camera si visam la stele.
-Cand eram mic, visam sa zbor pana in jungla cu balonul. Citisem intr-o carte despre niste prichindei ce facusera un balon, din cauciucul unor flori, si il umflasera cu aer cald. Apoi zburasera in expeditie. Visul meu era sa zbor, cu balonul, departe, pana in jungla. Sa vad tigrii, lianele, leii, maimutele, chiar si serpii.
-Sper ca acuma ti-au trecut gandurile astea copilaresti. Mi-e frica de serpi. Si de jungla. Mi-ar fi frica pentru tine.
-Nu-ti fie frica. Mereu am vrut sa ajung in jungla. Si mie mi-e frica de serpi, dar.. mereu am visat sa ajung acolo. Si voi ajunge.
-Cum, tot mai vrei sa ajungi acolo? E urat, umed, ganganii ciudate. Serpi veninosi. Nu as putea sa te las sa pleci. Tin prea mult la tine.
-E visul meu, si intr-o zi o sa-l indeplinesc. Si o sa ma intorc de acolo, la tine.
-Nu, nu te voi lasa. Te iubesc prea tare.
Linistea cobora din nou peste cei doi. Greierii greiereau in continuare, strident. Paiele de sub patura intepau. Si parca se lasase si putin frigul.
-Hai in casa. Mi-e frig.
-Hai.
Daca esti nou pe aici, nu uita sa te abonezi la feedul meu RSS 
. Iti multumesc pentru vizita!
Software engineer; master in cercetare algoritmica la Ecole Polytechnique Paris; a lucrat in Paris in software bursier.
February 17th, 2005 at 4:05 pm
sa iubesti prea mult inseamna si renuntare …inseamna sa il lasi pe cel drag sa isi implineasca visul si abia apoi sa se intoarca la tine. sa iubesti prea mult ….oare cine mai face asta in ziua de azi ?