Multi si-au pus intrebari asupra caracterului romanilor. De ce sunt ei incapabili sa evolueze spre o democratie aparata de lege, cu institutii statale de sine statatoare conlucrand la un bine comun.
Nu cred ca raspunsul sta in istoria recenta. Nu cred ca un Ceausescu, Iliescu sau Nastase sunt unice cauze ale problemelor nationale. Cred eu ca exista, undeva, inradacinat in spiritul rural si nu numai, o mentalitate specifica. Mostenita din stramosi.
O atitudine vis-a-vis de societate, viata, univers si orice altceva. Nu o cunosc. Nu imi sta in puteri sa o descriu. Dar stau si eu sa cuget si sa incerc sa scriu cateva trasaturi evidente.

Se lauda unii ca noi am fi fost primul popor ce ar fi inventat scrisul. Placute de la Tartaria si altele. Asa o fi. Marea intrebare, inspirata dintr-un celebru banc cu politisti este “si la ce ne-a folosit?”. Cand grecii fundamentau filosofia, geometria, democratia, creau arte, culturi, civilizatii… dacii isi vedeau de viata lor. Vanatul, pescuitul, pastoritul, agricultura primitiva.

Cand romanii isi creau imperii, dacii erau divizati in triburi/popoare regionale. Faptul ca impartaseau aceeasi limba si origini nu ii motiva defel la unire. Nu ii determina sa-si scrie istoria sau filozofia.

A incercat Burebista sa-i uneasca in fata pericolului comun. Sa-i civilizeze, asa cum ii invatase Zalmoxe. Sa-i scoata din crasme si sa-i puna la munca. Pentru binele poporului. La fel cum au incercat apoi Decebal, Mihai Viteazu sau Cuza.
Nu le-a folosit la nimic. Tradati au fost cu totii, mai devreme sau mai tarziu. Tradarea este o trasatura nationala. Am crescut cu totii prea legati de familie, de locuri, de obiceiuri, de dreptul pamantului.

Cnezatele si voievodatele de care am invatat in scoala au fost create pe acelasi principiu. Mici ca suprafata, pentru ca nu se putea gasi un aparat administrativ capabil sa acopere suprafete mai mari. Pentru ca nu se puteau gasi conducatori locali capabili sa asculte de interesele comune si cu reale ambitii de unire si solidaritate. Sa vada interesul unei administratii solide, centralizate, independente de puterile locale. Pentru ca cel la putere nu era ales, ci numit; de boieri, de Poarta, de armate straine descalecate pe la noi. Nu existau dinastii adevarate, pentru ca mereu boierii locali isi bagau coada sustinand pe acela care le-ar fi adus avantaje mai mari.

Spiritul nostru traditional e unul specific: monarhia nu ni se potriveste, desi importul sau a fost una din miscarile cele mai inspirate ale Romaniei de acum doua secole. Daca ni s-ar fi potrivit, ar fi aparut mult mai devreme. Nici democratia nu ni se potriveste mai bine iar ultimii 15 ani sunt proba. Pentru ca Lapusneanu avea dreptate; prosti, dar multi. Nenumarati saraci si analfabeti au datorita democratiei o putere prea mare. Iar prostii si saracii nu sunt decat instrumente in mainile boierilor atotputernici.

Voievodul nu a avut la noi nicicand o putere absoluta. Mereu a depins de sfatul domnesc, de boieri care la randul lor depindeau de familie, de averea lor, de taranii din subordine. De-aia erau atatea conflicte de interese. Atatea procese pentru pamant. Atata dreptate stramba. Coruptie, intelegeri ascunse cu Poarta.
Statul de azi seamana prea tare cu cel traditional. Nastase – un reprezentant al boierilor local, la randul lor sefi aproape absoluti in regiunile in care ei fac legea; fie ca sunt prefecti, senatori, deputati sau primari, ei incearca mereu sa isi asume drepturi absolute. Pentru ca asa ii sta in caracter lui Dinu Paturica cel ajuns sus.

Singurele perioade de care istoria isi aminteste cu nostalgie erau cele in care domnitorul era capabil sa taie capul atat lui vladica cat si lui opinca, cu aceeasi fermitate. Vorbim despre Tepes sau Cuza. Care faceau “dreptate”, in mod egal, neinfluentati de interese personale aparent. Si daca istoria ne invata ceva, este ca domnitorii cu aceste principii au domnia scurta. Sunt mereu tradati de boierii din jur. Sunt maziliti, alungati.

Basescu se doreste un asemenea conducator absolut. Mizeaza pe spiritul doritor de schimbare si dreptate al romanilor. Mizeaza pe faptul ca apelul la popor va readuce dreptatea dorita. Dar se inseala mizand pe Constitutie, caci Constitutia noastra e gresita. Nici moderna, dar nici sincronizata cu spiritul traditional. Nici drepturi mari nu ofera conducatorului, si nici sincronizata cu spiritul descentralizat si individualist al romanilor. Si, o profetie de care ma tem, si el va avea aceeasi soarta cu a celorlalti conducatori doritori de dreptate: va fi tradat, ostracizat, izolat.
Pentru ca, din pacate, Romania celor de sus este si, ma tem, va ramane, o tara a boierilor locali. O tara a intereselor de “familie”. Marea familie nedemocrata.

Daca esti nou pe aici, nu uita sa te abonezi la feedul meu RSS . Iti multumesc pentru vizita!