Itinerariul RER

Din Orsay se urca cei din Arad si Timisoara; impart bilete galbene pe care scrie “J’ai deux enfants, aidez moi, que Dieu vous benisse; un ticket restaurant ou une petite piece 1 e ou 2 e”; sau ceva de genul asta; nu stiu de cand a venit moda asta cu cerutul unei piese de 1 euro .. sau a unui tichet restaurant; ca si cum ar fi echivalente (un tichet face minim 7 euro..).
Continue reading “Itinerariul RER”

Despre amintiri si deplorabila conditie umana

Exista, probabil, oameni care isi amintesc. Oameni pentru care a-si aminti inseamna a retrai; pentru care nimic nu e pierdut, nu cu adevarat.

Si apoi exista oameni ca mine. Care nu reusesc sa traiasca decat acum. Pentru care trecutul e invaluit, aproape instantaneu, de o ceata densa si denaturanta.
Continue reading “Despre amintiri si deplorabila conditie umana”

Toamna blanda si exercitiu de memorie

Pe aici toamna s-a mai domolit; i-au trecut ifosele de acum o saptamana, cand burnita mocaneste si indiferenta. Acum toamna a devenit o alinare blanda, cu soare cald si domol, ce face ochii sa mijeasca si zambetele sa infloreasca involuntar.
….
Imi amintesc de timpurile trecute, cand viata era simpla, adapostita in dormitorul mic al apartamentului alor mei. Pe vremuri ca asta, cu soare bland de toamna, imi luam bicla si coboram spre oras.

Pe aici toamna s-a mai domolit; i-au trecut ifosele de acum o saptamana, cand burnita mocaneste si indiferenta. Acum toamna a devenit o alinare blanda, cu soare cald si domol, ce face ochii sa mijeasca si zambetele sa infloreasca involuntar. E o vreme de plimbare; de plimbari lungi, de sport, stat in parc.. e o vreme de iesit din casa, cu orice motiv.
Continue reading “Toamna blanda si exercitiu de memorie”

Despre Messenger

Yahoo Messenger mi-a fost aratat si instalat prima data … Eram anul 2 de facultate, imi cumparasem placa de retea si aveam pentru prima oara Internet non-stop.
In scurt timp am adaugat in lista de “friends” o groaza de oameni, colegi de facultate sau cunostinte ocazionale. …
Motivele converstatiilor erau circulare: care e idealul vietii, povesti de-ale copilariei, incotro va duce relatia noastra incipienta, etc.
Incet-incet “mi s-a luat” de asa ceva….
…messenger-ul nu poate fi niciodata mai mult decat un telefon …

Yahoo Messenger mi-a fost aratat si instalat prima data de Mihaela. Eram anul 2 de facultate, imi cumparasem placa de retea si aveam pentru prima oara Internet non-stop.
Continue reading “Despre Messenger”

Despre timp

Iubesc sa pierd timpul.

Ma vaiet : daca as mai fi avut nitel timp ; ma plang : nu imi mai ajunge timpul pentru nimic . Si in ciuda aparentelor, timpul imi e indestulat. Ma trezesc dimineata devreme, ma culc noaptea tarziu.
Intre timp, stau si astept sa treaca timpul. S-a tot scris despre obiceiul oamenilor de a vorbi despre timp ca despre un bun perisabil.
Adevarul este ca timp am si voi tot avea. Problema e cand imi bat joc de el. Ca, de pilda, astazi.
Continue reading “Despre timp”

Melancolii pe fir de cupru

Era o senzatie de marunta invidie, neputinta, admiratie, disperare.

Imi amintesc de reactia mea cand am citit despre un roman de 22 de ani, care se intorsese de la Stanford unde absolvise cu 4.16 GPA (atunci cand maximul era 4), facuse vreo 3-4 specializari, infiintase vreo 2 firme in IT (alaturi de colegi) care primisera contracte de milioane de dolari.

Era o senzatie de marunta invidie, neputinta, admiratie, disperare.
Continue reading “Melancolii pe fir de cupru”

Stelele

Imi amintesc din nou -a cata oara oare? – de tine; imaginea insa nu mai doare; nici un regret nu imi mai apasa inima; am avut revelatia; sunt acum un om vindecat de obsesiile pentru tine.

Suflul desertului aduce mirosul trist dar gustos al dunelor. Stelele se ivesc reci si albe; in afara stelelor, cerul e negru.

Imi amintesc din nou -a cata oara oare? – de tine; imaginea insa nu mai doare; nici un regret nu imi mai apasa inima; am avut revelatia; sunt acum un om vindecat de obsesiile pentru tine. Lipsa ta imi pare acum fireasca; cum altfel? Te idealizasem in van atatia ani; in absenta-ti, devenisei Hildegard, simbol al absolutului pierdut; imi deplansesem de prea multe ori greseala de a te fi lasat sa pleci, incat intalnirea cu tine mi se parea scopul destinului; chiar si gandul ca puteai fi prin aceeasi zona geografica imi crestea candva pulsul.
Continue reading “Stelele”

Paralele

Stateam in fata ta si mintea imi zbura spre lumi paralele; tu imi zambeai si imi spuneai ca ma cunosti de undeva; eu raspundeam ca e posibil, nu reusisem sa ascund presei noul meu premiu Nobel.

Stateam in fata ta si mintea imi zbura spre lumi paralele; tu imi zambeai si imi spuneai ca ma cunosti de undeva; eu raspundeam ca e posibil, nu reusisem sa ascund presei noul meu premiu Nobel.

Radeam cu pofta si imi spuneai ca am un umor contagios. Ca iti vine usor sa-mi vorbesti, lucru straniu care nu ti se mai intamplase decat prin nori de halucinogene; imi propuneai niste mirodenie, si ne duceam sa mulgem viermi din Arakis. Ca sa o fumam ne trebuia insa pipa, pe care o imprumutam din Hobbiton.

Calaream apoi elefantii lui Al Tuin si gustam cate o felie din planeta in forma de pizza. Cand incepeam sa ne plictisim, te luam in brate si zburam pe orbita, ca sa iti arat ca si eu pot intoarce timpul. Apoi coboram ca sa bem niste licoare de vasc din micul sat galez. Cand eram pe cale sa ne sarutam, holospatiul se bloca datorita unor virusi de origine nepamanteana, nascuti prin calculatoarele irationale neperiene.

Ma dezintegram si reintegram, uluit ca normalitatea-si pierdea din consecventa. Incercam atunci sa-mi reamintesc de lumea din care venisem; o lume in care stateam in fata ta, necutezand sa te privesc lung, simuland studiul hartii metroului. O lume unde ma chinuiam sa pun fraie imaginatiei si sa activez centrii realului, dorindu-mi totusi sa te fi cunoscut altcandva, altundeva, unde mi-ar fi fost usor sa-ti vorbesc altfel decat prin nori de halucinogene.