Despre startupuri, bloguri si idei

Am inceput sa urmaresc, in ultimele zile, printre picaturi, serialul “Silicon Valley“. Stiu ca nu e nou, dar pana acum nu imi trezise curiozitatea – ma asteptam sa nu fie decat o caricaturizare a vietii de programator, ba poate chiar o insulta indirect adusa profesiei noastre. Ma temeam ca imi va trezi acelasi sentiment de face-palm pe care il am cand in filmele hollywoodiene programatorul stingher, care nu cunoaste nici macar conventiile sociale de baza, reuseste in cateva minute sa scrie un “cod” care sparge conturile bancilor, viruseaza calculatoarele ternare ale invadatorilor extraterestri sau sa reprogrameze sistemele de securitate care ne protejeaza de dinozauri (“this is Unix? I know Unix!“).
Continue reading “Despre startupuri, bloguri si idei”

Deadlineuri

Din anul 3, de cand am inceput sa lucrez in software, am invatat sa urasc din toti rarunchii un concept: Deadline-ul. De fapt, doua; al doilea este Sedinta. Lista nu este sortata, inca nu m-am hotarat daca urasc mai mult deadline-urile decat sedintele sau invers.

Nu-i nicio problema cu deadline-urile, ca si concept. Este firesc ca orice proiect sa aibe un termen limita, impus de ceva factori de decizie(clientul, sau seful, sau marketingul…); fara termene limita lucrurile s-ar amana la nesfarsit, intr-un clasic stil murphian sau … romanesc (nu lasa pe maine ce poti face poimaine, etc…). Urasc in schimb urmatoarea chestie, al naibii de enervanta(orice asemanare cu fapte si personaje reale e, evident, intamplatoare):

Ti se da un deadline: fie el .. acum 3 saptamani, vineri.

Muncesti ca chioru, nu iesi din casa, mananci paine goala infulecata din zbor pe deasupra tastaturii. Ochii incep sa ti se incetoseze, gandurile la fel, degetele dor, barba creste nedestelenita. Lucrezi ca boul de la 8 dimineata pana pe la 8 seara cand deja capul te doare prea tare ca sa mai poti face ceva.
Vineri… fericit, ai zero buguri in lista. Ai facut-o.
Sambata dimineata verifici Inbox-ul: “Hey guys, we’ll have to delay the deadline, since some of you didn’t finish their work. The new deadline is Wednesday.

Continue reading “Deadlineuri”

Carti de pe Amazon

De cateva ori pe an, de ocazii speciale, imi place sa-mi fac cateva cadouri “pentru mine”. Gadgeturi IT, jocuri, haine sau delicatese oricum imi iau mereu. Dar nu se compara cu bucuria asteptarii unui colet de Carti. Cand locuiam in Franta comandam in draci de pe Amazon. Din Romania, de pe Amazon am comandat o singura data, de test, in primavara. Acum a venit randul unei comenzi mai serioase.

Am cerut parerea citiorilor mei de pe twitter, si am primit cateva recomandari interesante (tx @Limonnica, @ralucam si @razvanm). Pana la urma am luat cu totul altele, dar oricum timpul nu intra in sac 😀

Sunt curios in cat timp voi primi pachetul – in primavara, desi timpul de livrare estimat de ei era de 4 pana la 6 saptamani, in realitate a fost de fix 10 zile. Acum, la fel, ma ameninta ca voi primi pachetul candva intre 22 Decembrie si 13 Ianuarie. Sper insa ca Mos Craciun sa fie ceva mai iute de picior.

Cartile comandate le gasiti aici (mi se pare mai dragut aranjamentul). Tot acolo am bookmarkat si celelalte carti cumparate de mine pe Amazon de-a lungul timpului si pe care eu unul le consider Must Read (sunt ordonate invers cronologic).

Continue reading “Carti de pe Amazon”

Macabru

Se vand creioane facute din morti. Mai precis din carbonul din cenusa rezultata in urma incinerarii cadavrelor.

via svn (unde puteti citi mai multe detalii, de pilda cum cutia are si ascutitoare incorporata, recicland practic cenusa funebra in interiorul sau)..
Brr…

O idee a lui Nadine Jarvis. Care, banuiesc eu, vrea sa fie incinerata dupa deces. Ca sa fie utila societatii, nu?

Scamuri online cu licitatii

Postul lui Zoso mi-a amintit ca voiam sa ma defulez pe blog despre experienta avuta cu Megabid.

Principiul a tot fost comentat pe net: Megabid si PretBomba sunt doua situri facute dupa modelul unora de afara, unde cumperi puncte de licitatie cu cate 1 RON punctul; un punct iti da dreptul de a da click o data pe butonul cu “licitez”. Daca nimeni nu mai da click acolo in urmatoarele N secunde (unde N este 120, 60, 30 sau 15), ai luat potul.

Nu comentez ideea de afacere (mi se pare foarte tare), teoria jocului(ca, da, este un joc, tocmai aici este partea tare). Comentez in schimb faptul ca este o excrocherie. Ii avertizez pe cei care vor sa participe pe aceste situri ca “e smen”. Dupa cum am constatat-o singur:

Continue reading “Scamuri online cu licitatii”

De ce NU voi vota

La invitatia lui Dorin si a lui Alex mi-am spus si eu parerea despre alegerile ce or sa vina peste o luna. Mi-am varsat asadar oful si naduful intr-un post kilometric pentru votezi.ro.

Pentru articolul intreg, va invit sa dati o fuga si sa-l cititi(ba chiar sa-l comentati/criticati) chiar acolo. Aici voi reproduce doar cateva pasaje:

Continue reading “De ce NU voi vota”

Internetul de demult

Acum vreo 3 saptamani am primit o leapsa de la Iulian despre Internetul inainte de Google. Azi, motivat si de jucaria asta facuta de Google(recreerea motorului de cautare versiunea 2001) iata ca incerc sa-mi amintesc ce faceam eu pe net la inceputuri… 🙂

Inaintea erei web
In 1995, proaspat intrat la liceu (Sinaia) in clasa de informatica, dadeam cu ochii de un laborator nou, dotat parca de fundatia Soros. Erau pe acolo vreo doua AT 286, cateva 386 si majoritatea 486 la 66 megahertzi(wooow). Le foloseam din MS-DOS sau Windows 3.1 ca sa pornim Turbo Pascal. La sfarsitul orelor de laborator de programare, daca eram insistenti, reuseam uneori sa-l convingem pe laborant sa ne lase sa jucam Hearts in retea. Cativa descurcareti veneau dupa-amiezele si jucau jocuri(ascunse cat de bine se putea de ochii cerberilor); stiu ca cel mai dur mijloc de a ascunde directoarele de jocuri era editarea directa a hard-discului din nu-stiu-ce utilitar; schimbam numele in opt spatii si, gata, directorul devenea inaccesibil neofitilor.

Epoca de lemn a Webului
Din cate tin minte, prin vara 1996 liceul nostru a primit o noua donatie, si anume un modem cu care se conecta o data pe saptamana(?) la un server din Ploiesti. Primeam asadar emailuri, pe care le citeam din Pine, conectandu-ne prin Telnet la un server pe Linux. Ma abonasem la cateva liste de discutii de bancuri. Unul din primele emailuri pe care le-am dat era catre bill clinton @ whitehouse.gov, a carui adresa de mail o gasisem printr-un PC Report. A fost cel mai apreciat reply automat.

Continue reading “Internetul de demult”

Ce sa faci daca iti crapa hard-discul

Duminica, pe dupa amiaza, cand tocmai ma odihneam dupa un pranz copios la Steaks Unirii si un tenis de casa (:P), pornesc Firefox pentru ceva websufing de duminica, ca tot omul. Acesta porneste dar… the volley ball of death nu se mai opreste din invartit. Dau sa inchid Firefox – nu merge; dau sa deschid alta aplicatie – nimic; dau sa omor Firefox cu Force Quit – nu merge; etc, etc, va prindeti si voi… pana la urma sunt nevoit sa fac “Hard Reset”(tin apasat pe butonul de Power pana se inchide calculatorul).
Repornesc si… nimic: apare o iconita de folder cu un semn de intrebare pe el.

Intru pe net cu iPhone-ul, caut si… aflu ca asta ar insemna ca nu imi mai vede “System Disc”. Asta, si clantanitul/scrasnetul care se auzea din hard disc imi dau diagnosticul final: a crapat hard discul. Colac peste pupaza, nici superdrive-ul (dvdwriterul integrat) nu pare sa functioneze.
Continue reading “Ce sa faci daca iti crapa hard-discul”

TV-ul meu cel nou

Mi s-a pus pata sa renunt la televizor.

Am un televizor cumparat in ’90 de tata, cu 120 de mii de lei; 60 de mii dintre acestia erau bani pe care ii stransesera ai mei parinti la CEC, pentru Dacie, inainte de revolutie. Daca si-ar fi luat Oltcit ar fi scapat ieftin si repede, ca lista de asteptare era aproape goala. In fine: devalorizarea leului a fost doar una dintre multele aventuri ale tranzitiei.

Televizorul pe care l-am carat cu mine la Bucuresti prinde 32 de canale, si astea proaste(ca nu e tras in banda), iar telecomanda a devenit aproape nefolosibila. Este mare, sta cocotzat pe dulap, si este deschis atunci cand nu reusesc sa descarc nimic de pe DC++ sau Bittorrent. Pardon, de pe DVD-uri originale cumparate la preturi de specula din magazinele autorizate. Ocazional este deschis ca sa ma uit la Seinfeld; uneori seara il prinde si pe Mircea Badea, desi m-am plictisit de el si de emisiunea sa, umpluta peste jumatate cu onomatopee (macar pe animal channel erau si onomatopee dar si imagini interesante..).

De renuntat la cablul TV parca nu as fi renuntat, pentru ca nu se stie cand cade netul sau esti in pana de inspiratie si ai vrea pur si simplu sa vegetezi molatec ascultand stiri despre starlete de duzina si prezentatori mai de duzina decat acestea.

Continue reading “TV-ul meu cel nou”

Loteria Romana ascunde ceva?

Cine a mai intrat de-a lungul timpului pe loto.ro stie ca in coltul dreapta sus, linkul de “arhiva rezultate” ducea la o pagina html ce afisa formatat dragut lista ultimelor numere extrase la loto din 1998 incoace.
Este vorba de aceeasi lista pe care am folosit-o in programelul meu ce voia sa descopere cele mai probabile numere castigatoare la loto 6 din 49.
Nu mica mi-a fost surpriza azi sa descopar ca tabelul cel usor de accesat a fost transformat, adica ascuns, in spatele unui formular hidos de cautare particularizata pe an si luna. Cu alte cuvinte nu prea mai poti compara ultimele numere castigatoare la loto, ca sa descoperi, de pilda, anomalii statistice sau logice.
Ma intreb daca nu cumva le e frica sa fie luati la bani marunti de ceva institutii de control? PNA sau Garda Financiara, de pilda. Ca prea e ciudat cum la Loteria Romana nu se mai castiga decat din an in pasti, cat sa fie reportul mare si incasarile.. uriase.