Dupa multe tentative nereusite, soldate cu aparitii si disparitii de cozi, branhii si o jumatate de copita, reusisem sa aflu secretul transformarii in pasare. Necromiconul in format electronic gasit pe un site ezoteric se dovedise in sfarsit util.

De cand il rasfoisem virtual invatasem destule vraji amuzate, care imi dadeau un oarecare sarm la petrecerile locale: puteam acum sa-mi schimb culoarea parului nazal sau sa accelerez ritmul de crestere a unghiilor. Interesante fusesera si alte formule care chemau paienjenii din colturile incaperii sau raceau focul de la lumanare, pana cand il puteam lua in mana si inhala. Erau insa departe de a ma deosebi de toti ceilalti oameni, de a ma individualiza in fata celorlalte 6 miliarde de cetateni ai planetei.
(more…)

Era epoca in care invatasem sa fumez si ma mandream cu noua mea maturizare. Eram la mare, faceam nebunii si in sfarsit ma simteam asemeni celorlalti ; aproape ca uitasem ca eram un intarziat. Aproape ca uitasem ca intr-o vreme tu erai motivul pentru care zilnic mergeam cate un kilometru, doar ca sa iau autobuzul de intoarcere spre casa din acelasi loc ca tine.

Totul era calm, prea calm, prea tacut si prea inert in acea seara.
(more…)

Iesisem in oras cu tine de trei ori : prima oara jucasem biliard si te conduceam spre casa ; era iarna si ne-am sarutat in statia de autobuz ; era umed, nou, si aveai gustul dulce-amarui. Zambeam pe furis si ne tineam de maini cand nimeni nu ne vedea. Era secretul nostru.
(more…)