Era o prezentare de corporatie despre profile de personalitate, cel numit DISC. Dar s-a lipit de mine drept una dintre cele mai interesante idei aflate anul trecut.

Simplificand absurd de mult, ideea e ca oamenii pot fi categorisiti freudian (si) pe baza atitudinii lor in fata inevitabilului viitor sfarsit, considerand ca va veni fie incet fie mai repede, si atitudinii fata de rezultate sau oameni.

Pe axa rezultatelor, unii se tem ca vor muri inainte de a fi realizat ceva/orice memorabil (sunt asadar mai grabiti si mai dispusi sa-si asume noi riscuri); altii mai putin, preferand in schimb sa lase in urma lucruri de calitate(vor sa faca lucrurile lent dar “cum trebuie”).

Pe axa relatiilor, pentru unii primeaza teama ca sfarsitul va veni subit, iar cand o va face vor descoperi ca aproape nimeni nu le va simti lipsa; la capatul opus al axei, pentru altii stresul curgerii timpului este mai putin apasator.

Ar mai fi multe de rumegat despre ideile aflate atunci, dar ma limitez la 2 ce mi s-au parut mai interesante:

1. Se pare ca cei stresati atat de viteza rezultatelor cat si de cea a relatiilor devin predispusi a fi influenceri(adica un fel de antreprenori care lucreaza mai mult cu oameni decat cu produse). Chestie care face sens. Nu este clar cum sta treaba cu cei mai sociofobi dintre ei.

2. Ca mai orice altceva, si personalitatea este flexibila; desigur, din ce in ce mai greu pe masura ce apuca sa-si ingroase ponderile in reteaua neuronala, dar nimic nu e batut in cuie. Exista scapare; rabdare si suficienta putere de calcul sa fie.

It’s weird how, due to the Internet, one’s life gets influenced by remote strangers, more than we could have ever imagined. And I’m not just talking about famous world-changing guys such as Bill Gates, Steve Jobs, Larry Page, Sergey Brin or Mark Zuckerberg. I’m also referring to the normal fellows who, with their minor contributions, ended up making a butterfly effect impact in the lives of others.

(more…)

O idee citita intr-o carte pentru programatori m-a pus pe ganduri in ultimele zile.

Gandindu-se la diferentele dintre generatia flower power ce era in floarea varstei in anii 60-70 (generatia Baby Boomers), cea iubitoare de stabilitate si siguranta a parintilor lor trecuti prin razboi(Silent Generation) sau cea antreprenoriala a copiilor lor (Generatia X), niste cercetatori (Neil Howe si William Strauss) au analizat istoria Europei si Americii de la Renastere incoace (articol in Harvard Business Review si carte). (more…)

Demisia lui N din iunie a fost pentru mine un soc urias, nu am inteles-o nici ca logica si nici ca sentiment, chiar daca o vreme m-am lasat prada furiei si dorintei de a deslusi conspiratii si pedepsi vinovati.

Apoi am luat o pauza, am incercat sa ma detasez si sa vad lucrurile ca un outsider cu ceva mai multe informatii din interior, dar ceva mai logic si rational. Si, din pacate, ultimele evenimente, iesiri si declaratii imi confirma o banuiala care se infiripase de prin iunie incoace.

Occam, un calugar filozof si intelectual ce a trait acum peste 750 de ani, zicea ca de cele mai multe ori explicatia cea mai simpla care se potriveste faptelor, este si cea mai apropiata de adevar.
(more…)

Incepusem sa ii comentez unui prieten pe cartea lui Mark(I know, the joke is getting old), dar mi-am zis ca poate e de interes un pic mai general, asa ca bag aici urmatoarele franturi de ganduri:

Ascult (sau, dupa ocazie, citesc) de la o vreme, cartea Sapiens. Pe care o recomand calduros, si probabil o voi mai pomeni in urmatoarea jumatate de an, cand s-or mai ivi ocazii. Si autorul, la un moment dat, zice o chestie interesanta si foarte valida: cultura oricarei parti din lumea asta este derivata din cea a imperiilor care le-au cucerit sau influentat in trecut. Un indian extremist nationalist care si-ar dori sa distruga elementele ne-autentic indiene, dupa ce ar demola zgarie-norii de influenta americana, ar trebui sa continue cu gara din Mumbai construita pe vremea imperiului britanic. Si apoi, daca nu ar vrea sa fie acuzat de ipocrizie, ar trebui sa denunte si celelalte imperii care au cucerit India in trecut, si va fi nevoit sa distruga si Taj Mahalul construit de conducatorii imperiului mogul cu cateva secole inainte; si asa mai departe.

(more…)

In urma cu un an, pe vremea aceasta stranseseram aproape toate cele 200000 de semnaturi necesare USR pentru a candida la alegerile parlamentare.

Mica noastra echipa de nebuni din Sectorul 2, la a carei mobilizare si coordonare sunt recunoscator ca am avut sansa sa contribui, reusise sa stranga 15000 de semnaturi, clasandu-se pe locul 1 sau 2 (depinde de cine numara) in clasamentul neoficial al sectoarelor din Bucuresti.

Obosisem rau, in saptamanile acelea de stat pe strazi. Obosisem sa-i tot raspund fetitei mele suparate ca nu ma mai vede decat seara, cand ma intorceam acasa cu foile cu semnaturi, ca am fost pe strada, incercand sa lupt pentru sansa ei la un viitor mai bun.

(more…)

Veneam spre casa agale. Trecusem de ambasada Greciei, trotineta plutea pe cat de gratios o puteam eu conduce cu vreo 15 la ora pe respectiva portiune de trotuar, nu foarte ocupata de masini si nici cu prea multi pietoni.

Incercam(dar nu foarte in serios) sa ocolesc gunoaiele si gropitele de pe trotuar, precum si micile balti de condens scurse din aerele conditionate. (more…)

Acum 10 luni, prin noiembrie 2016, o cunostinta care lucreaza in Londra imi scria sa ma intrebe cum mai e prin tara. O batea gandul revenirii.

Isi facuse studiile la universitati de top iar apoi, alaturi de sotul sau, isi cladisera cariere stralucite. Dar acum se gandea ca traise suficient pe alte meleaguri. Devenise mamica, si incepea sa o apese departarea de familie, de prietenii din facultate, si probabil si gandul ca fetita sa nu va cunoaste Romania in felul acela intim in care o cunoscusera ea si sotul sau, roman si el : cu muntii, drumetiile, natura, traditiile si limba.

Se gandeau, asadar, sa renunte la joburile decente si carierele, si sa se intoara in Bucuresti, eventual implicandu-se in scena startupurilor IT locale si aducand cate ceva din know-how-ul deprins prin cele mai mari companii mondiale.

Am un zambet amar cand imi recitesc raspunsul dat atunci. Acum 10 luni:  (more…)