Ce am mai citit

Nu am mai povestit de mult din descoperirile-mi beletristice. Am scuze: pe de o parte, nu prea am mai citit. Pe de alta, sunt atatea bloguri cu recomandari si comentarii de carti, incat nu numai ca posturile mele ar fi in plus, dar ar fi si ridicole prin comparatie; atunci cand Catalin sau recenzorii lui bookblog vorbesc despre premiul Nobel in literatura, eu sa vin sa ma laud ca am citit Habarnam? Hmm… cam rusinos..

Dar nu ma las. Hai sa va zic: am reusit, cam acum vreo 3 saptamani, sa sfarsesc Particulele Elementare. Ce sa zic: o carte misto, distrusa de ultimul semicapitol, catre transforma o poveste trista despre singuratatea omeneasca in lipsa iubirii intr-un ghiveci de sf. Sau poate nu am inteles eu nimic. Am inteles insa macar atat: cartea se desfasoara prin Ile de France, ba chiar pe la Orsay, Inria, Palaiseau sau Antony, sau Paris cu Grenelle si alte locuri dragi care suna nostalgic in amintirea-mi. Povestea trista a doi frati, unul dedicat stiintei si fara apetit sexual, celalalt cu un libido exagerat, amandoi copii neiubiti si incapabili de iubire la randul lor.

Si ca sa ma laud si mai tare: am mai citit o carte pe anul asta. Uralele si aclamatiile se accepta in comentarii. Este vorba de a patra carte din Trilogia lui Ender a lui Orson Scott Card. Am citit prima data nuvela Jocul lui Ender, aparuta in revista Anticipatia, pe cand eram in a 5-a. Afland apoi ca au aparut la Editura Nemira, am comandat cele trei carti si le-am primit fericit prin posta, candva prin clasa a 6-a sau a 7-a. Acum, la aproape 13 ani dupa, am pus mana si pe “Copiii mintii”, tot de la Nemira. Cartea ok, o continuare fainutza. In schimb, o editie in limba romana de toata rusinea. Traducerea execrabila, incepand cu folosirea perfectului compus in locul celui simplu (rezultand un tempo gresit al actiunii), continuand cu dezacorduri, greseli de dactilografie dar, si mai rau, cu greseli de continut (Peter tradus prin Ender si invers, Jane prin Valentine si viceversa). Ce sa mai, am avut dureri de cap incercand sa urmaresc firul povestii. Colac peste pupaza, de pe la pagina 288 a sarit la 326 sau invers, dar din fericire am regasit paginile lipsa, lipite invers si intoarse, catre spatele cartii. Atat de confuz incat sunt inca ametit si scriu prostii…

Intrebarea acum se pune: am mai vazut niste carti de Orson Scott Card, tot la Nemira. Le-as citi, dar mi-e frica de editura si nu vreau sa-mi fac din nou sange rau. Sa le cumpar, sa nu..?

Sute de oameni citesc zilnic acest blog. Daca nu esti unul dintre ei, aboneaza-te prin email, Google Reader, Bloglines sau  orice altceva! Este gratis! :)