Astazi am votat. M-am trezit de la ora 6, am luat unul din primele trenuri spre Paris si, alaturi de Cezar si Mihai, am fost printre primii care au ajuns la ambasada Romaniei. Coada era inexistenta si am terminat repede. Inca era noapte, strazile erau pustii iar noi eram entuziasti: aveam ocazia sa aratam ca ne pasa: ca dam si noi o mana, cu puterile minuscule obtinute prin Constitutie, la binele tarii.
Cand eram in tara eram apolitic. Putin imi pasa de cine “iese”; stiam ca toti cei de la putere sunt corupti, pentru ca, nu-i asa(?),”puterea corupe”; invatasem in 3 schimbari de putere ca nu exista mantuitori iar votul, la urma urmei, nu conteaza. Fusesem candva si eu entuziasmat, ca si toti ceilalti, de realizarile FSN-ului: Iliescu facuse revolutia, daduse pamanturile inapoi, instaurase democratia. Apoi de promisiunile CDR-ului: in 200 de zile, cei peste 10000 de experti aveau sa salveze si sa repare Romania. Ultimele alegeri, primele in care puteam sa particip efectiv, ma prinsesera asadar cinic si neincrezator; in turul 2 am refuzat sa votez cu vreunul din candidati si am preferat in schimb sa-mi anulez votul.
Cand iesi afara din tara, ceata demagogica in care te-a tinut puterea se risipeste. Avand drept unica sursa de informare internetul, am putut afla asadar de cenzura presei, de coruperea de catre PSD a demnitarilor UE, de manipularea publica pentru votul Constitutiei, de averile si smenurile baronilor locali si nationali. Neavand televiziune, am fost silit sa citesc ziarele libere sau nu prea si am fost astfel mai informat decat oricand inainte; si chiar daca nu exista mantuitori politici, si chiar daca nu cred ca alesul votului meu va reusi sa schimbe ceva, stiu macar ca am incercat. Stiu ca am facut ce mi-a stat in putinta.
Deocamdata.
Daca esti nou pe aici, nu uita sa te abonezi la feedul meu RSS 
. Iti multumesc pentru vizita!
Software engineer; master in cercetare algoritmica la Ecole Polytechnique Paris; a lucrat in Paris in software bursier.
