Weekendul de 1 decembrie

Am tot amanat sa povestesc cum am petrecut weekendul trecut. Dar merita povestit, asa ca iata:

Cum am scris pe scurt, am fost de 1 decembrie pe munte. Eu voiam sa urcam pe jos Jepii, dar cum lumea (eram totusi un grup de 9 insi) s-a impotrivit, am luat telecabina. Nici o schimbare aici, costa tot 190 de mii. Mult prea mult; imi amintesc de zilele copilariei, cand urcam destul de des cu parintii cu telecabina pe munte si nu plateam mai mult de cat ar fi costat vreo 2-3 brifcoruri la cofetarie. Dar ce sa-i faci, asta e puterea monopolului, asteptam sa vina CNA-ul sa ii ia la bani marunti pe cei care au acaparat toate instalatiile de teleferic/telecabina/telescaun de pe Valea Prahovei. Sau sa vina comunistii sa dea inapoi poporului ce e al poporului

Am ajuns la lasatul serii la cabana Padina. Afara congel. Intram, morti de frig, si ii spunem cabanierului ca vrem sa ne cazam. Sprancene ridicate din partea sa: ati facut rezervare?
WTF?
Ii raspund ingenuu: habar n-aveam ca trebuie facuta rezervare la cabana. Imi raspunde ca da, mai nou trebuie. Ca nu au locuri.
Imi amintesc eu din nou de vremea copilariei, sau macar aia a studentiei timpurii: dom’le, dar noi nu avem unde sa dormim, suntem turisti, am urcat pe munte si doar nu o sa ne lasati sa dormim afara in ger – era ceva cod al muntelui, nu?
Raspunsul vine transant, pe linia de idei urmatoare: ei, de 1 decembrie, sarbatori, etc, suntem plini. Si, nu, nu mai exista asa cod al muntelui, nici nu putem sa va lasam in sala de mese. Va descurcati, mergeti la Hotel Pestera (2 milioane camera – si nu va lasa sa intrati toti), etc.
Bine, acum fac o mica nedreptate prin exagerare. Cabanierul era foarte amabil si ok, vi-l recomand. A gasit repede si solutia – cineva facuse o rezervare pentru o camera, si daca nu avea sa vina pana in ora 6 ne-o dadea noua – ceea ce s-a si intamplat, am avut noroc.
Cabana Padina – un loc minunat, renovat recent – litrul de vin fiert facea 5 roni; ceaiul cald – 0.5 roni; omleta cu carnati – 30 de mii. Cazarea a venit pe la 1 milion camera de 8 paturi. A fost pana la urma foarte misto.

A doua zi(2 decembrie) am luat-o pe jos pe platou, pe un soare caldut si dragut, iar la cabana Piatra Arsa ne-am despartit pe la 2 jumate – cei care nu mai puteau merge s-au dus la Babele la telecabina; ceilalti, mai fresh, 3 baieti si o fata, ne-am apucat sa coboram Jepii Mari. Nici 20 de minute de coborare nu facusem cand niste salvamontisti in coborare ne-au abordat amenintator: aveti lanterne la voi? . Le-am raspuns ca avem una (aveam, dar fara baterie). Ne-au speriat atunci ca ne va prinde noaptea pe drum, ca la 5 fara un sfert se intuneca si ca nu vom ajunge noi jos in timpul asta (era 3 fara un sfert). Eu radeam in gand, stiind ca si Jepii Mici ii cobor in mai putin de 2 ore. La 4 jumate eram coborati (si, nu, salvamontistii nu ne-au mai prins din urma). Grupul care trebuia sa coboare cu telecabina inca era la coada, sus la Babele. I-am asteptat la telecabina din Busteni.

Si uite-asa am fost si pe munte.

PS. am facut totusi o intindere de ligament la genunchi, in urma coborarii. Acum schioapat la orice drum mai lung de 200 de metri. Dar o trece ea..

Sute de oameni citesc zilnic acest blog. Daca nu esti unul dintre ei, aboneaza-te prin email, Google Reader, Bloglines sau  orice altceva! Este gratis! :)