Tot la Busteni…

Am venit vineri la apartamentul parintesc din Busteni, hotarat ca duminica pe la pranz sa plec inapoi spre Bucuresti. Dar iata ca inca nu am plecat…

Sambata seara primesc telefon de la Costin – voia sa vina sa urce pe munte, cu niste prieteni. Asa ca, duminica pe la 9 jumate i-am insotit pana la Cabana Caraiman, un traseu de 3 ore jumate facut in vreo 4 ore(o mare performanta pentru un grup de 4 turisti imbracati cu geci ingrozitor de groase si voluminoase, cu un singur rucsac si neexperimentati in ale muntelui, iar eu pe deasupra, incaltat in sandale si obosit de la muncile in aer liber la care participasem sambata). De coborat am coborat singur, in fuga mai mult, incat am ajuns jos in doar o ora jumate…

Luni – alte munci de facut prin jurul casei, plus probleme cu masina(care tragea dreapta). Dupa jumate de zi de chin, mecanicul declara solemn ca trebuie dusa la service, cica probleme cu bascula stanga(aici nu prea inteleg eu de ce tragea dreapta..), dar ca se poate merge cu ea lejer.

Azi, marti, constat ca masina nu mai trage dreapta. In schimb, ceva probleme electrice or something: se opreste din senin motorul, bordul clipoceste, deci de mers pana la Bucuresti nici gand.

Acum meditez daca sa plec cu trenul azi, sau sa astept pana s-o repara Break-ul. Sau poate ca e felul Universului de a-mi sugera sa mai stau pe acasa???

Update
Am reparat si masina, nu eu ci un(alt) mecanic prieten. In vreo 5 minute. Mare minune, meseria asta. De plecat spre capitala, oi pleca maine…

Sute de oameni citesc zilnic acest blog. Daca nu esti unul dintre ei, aboneaza-te prin email, Google Reader, Bloglines sau  orice altceva! Este gratis! :)