Ieri am fost, o mana de oameni, sa bem o bere cu Stefan inainte de plecarea sa spre State; locul ales, Piranha cel din campusul Upb, acolo unde ne strangeam inca din anul 1 de facultate la cate-o ocazie mai speciala.
Am baut, am vorbit, la un moment dat ni s-a facut foame. Cerem sa ni se aduca un meniu. Preturile? Pareau ok. Eu comand doi mici, o portie de cartofi prajiti, o chifla si mustar. Cristi si Speranta comanda o pulpa de pui cu cartofi prajiti, inca o portie de cartofi si o salata.
Dupa vreo juma de ora de burti lungite pana in pamant, vine comanda: 5 chifle, farfuria mea, DOUA portii de cartofi+pulpa de pui, salata, etc.. In fine, deja putin enervati ca oamenii cerusera doar 1 bucata pulpa de pui(la 4 Roni suta de grame, btw) si nu voiau paine, ne punem pe mancat.
La sfarsit, coup de grace , nota: cele 2 pulpe de pui(amarate si rahitice), erau cantarite de catre bravii ospatari din Piranha la 790 de grame, adica 316 mii de lei. Basca restul mancarii…, urca la 600 de mii lejer. Pentru cine nu isi da seama de gravitatea smenului, alea 2 pulpe de pui impreuna nu cantareau mai mult de 200 de grame, adica de-abia daca ar fi facut o suta de mii. Unde mai pui ca nici nu ceruseram 2 pulpe, ci doar una, etc… Soc. Injuraturi infundate.
Tacem si inghitim in sec, ca romanul care stie ca a fost indobitocit pe fatza, cam ca parintii nostri dupa ce l-au votat in ‘92 pe Iliescu, in ‘96 pe Emil sau in ‘2004 pe Tariceanu. Cam ca celelalte doua’j de milioane de romani care s-au invatat sa sufle si-n iaurt cand comanda ceva, orice, doar-doar sa nu se arda.
Eu am scapat usor, ca suflasem in iaurt: chiar daca nu stii ce contine micul ala, macar stii cat te costa, ca e la bucata 
De-aia zic eu, bre, prin urmare, vorba mare, ca de-acuma sa ma tai, nu-mi mai trebuie alta masa la Piranha.
In tarile mai normale de bine de rau cand te asezi la masa stii ce platesti. Nu platesti la gram, nici la suta, iar meniul zice clar cat te costa PORTIA de mancare. Sau chiar la MENIU. Nu te chinui sa calculezi si bacsisul, nu platesti paharul cu apa, nu platesti felia de paine. Nu risti sa ramai fara bani sa platesti masa, sau mai rau fara bani de taxi.
Pe cand si la noi?
Pe vremea asta…
- 2005: Cu avionul
Daca esti nou pe aici, nu uita sa te abonezi la feedul meu RSS 
. Iti multumesc pentru vizita!
Software engineer; master in cercetare algoritmica la Ecole Polytechnique Paris; a lucrat in Paris in software bursier.
August 28th, 2006 at 2:58 am
Hmmm, nu cred ca as recomanda vreodata Piranha pentru mancare – serviciul este impecabil de lent. Merge in schimb de o bere afara vara (sau chiar de un delicios lapte cu miere si banane
Iti recomand restaurantul “La 2 ursi” (parca asa se numeste, dar nu garantez) – mancarea este foarte buna, serviciul destul de rapid si se plateste la portie. Este pe strada de langa intrarea la metrou in Grozavesti care duce la intrarea in poli de langa biserica. Daca nu, cantina mai functioneaza cateodata :))
August 28th, 2006 at 3:25 am
Păi foarte bine, să ştie omul de ce pleacă din ţară, nu?
Seriously though, foarte rău că aţi tăcut şi aţi înghiţit în sec. De aia nu se schimbă lucrurile în ţara asta.
August 28th, 2006 at 3:26 am
You missed the point. Eram deja in Piranha pentru bere, si tocmai ca ni s-a facut foame.
Restaurantul respectiv se numeste “Pui de urs”, intr-adevar ieftin.
August 28th, 2006 at 8:45 am
De-a dreptul scârbos! Eu nu as fi platit.
August 28th, 2006 at 10:42 am
Yup, confirm numele – am mai intrebat si eu :). In ceea ce priveste “pointul” din nefericire ma refeream la realitatea dura – dupa ce te arzi odata cu Piranha (asa cum ati facut si voi acum ) intelegi ca e mai bine sa pleci in alta parte pentru a manca.
August 28th, 2006 at 10:54 am
I’ll do that from now on..
August 31st, 2006 at 12:23 am
Sint multe restaurant in Bucuresti care au renuntat la pretul la 100g si iti dau pretul la portie. Ce sa zic, ati avut ghinion.
August 31st, 2006 at 1:12 pm
Alex, bine ca mi-ai amintit de asta. Vin in tara si o sa am grija sa nu merg unde se da meniu la 100g. Vezi si partea buna: romanii sunt slabi. In Canada portiile sunt enorme (in SUA nu mai zic), dar si oamenii pe masura.
September 2nd, 2006 at 5:45 am
hei sunt noua pe aici nu prea stiu regulile de pe aici si discutiile . ce zici ma ajutzi . ai putea sa imi dai si cateva adrese de mail ? astept mesaj
September 2nd, 2006 at 9:36 am
Pe scurt, acesta este un blog; o pagina personala in care eu, Alex, scriu ce chestii imi trec prin cap. Orice articol poate primi comentarii de la cititori. Cam atat. Simplu, nu?
September 2nd, 2006 at 5:16 pm
E o carciuma pe langa Moxa, “La Radu” ii spune (in fine, sunt doua, vizavi, una e bistro alta e un restaurant scump) unde mai mancam duminica o ciorba de burta… Intr-o zi mi-am spus sa incerc niste carnaciori oltenesti si am primit … crenvusti prajiti. Am chemat ospatarul, i-am spus, s-a uitat mirat si apoi, si mai mirat, mi-a confirmat ca am dreptate. A venit “managerul”, si-a cerut mii de scuze, eu l-am bagat undeva (printre dinti) si i-am spus ca eu nu platesc NIMIC. Sau ii reclam (habar nu aveam cum sa fac asta si ce dovezi am, pana la urma).
Concluzia: am mancat 2 ciorbe gratis si n-am mai calcat pe acolo niciodata. Trebuie sa iei atitudine.
September 4th, 2006 at 2:37 am
eu dupa cativa mici mancati acolo la o bere nu am dormit o noapte
sucks