Incepusem sa “frec” masina familiei din liceu, pe cand mergeam la iarba verde pe Valea Cerbului. Cei care au trecut prin Busteni prin celebra vale(aia cu cabana Gura Diham), stiu ca e o ditamai poiana lunga de vreo 4 kilometri, cu damburi, gropi, iarba si floricele. Pe aceasta poiana am inceput eu sa sofez, atent sa nu dezmembrez de tot Dacia familiei, an de fabricatie ‘75, cumparata la mana a 3-a prin ‘91. Masina buna, de incredere, mai putin cand ii sareau planetarele sau i se rupea schimbatorul de viteze. Din fericire, niciodata din vina mea, ca nu prea ma lasa tata sa conduc. Nici nu aveam carnet, de altfel..

Am inceput scoala de soferi candva intre clasa a 12-a si anul 1 de facultate. Cum tata ii spusese instructorului ca ma grabesc si as vrea sa dau examenul pana in septembrie cand urma sa plec la facultate, in prima zi de soferie domnul Panturu, dupa ce mi-a aratat grabit unde e frana de mana(modificata, in forma de carja pusa sub volan), pe Dacia lui din ‘75, mi-a dat bice, sa mergem pana in Azuga. Eram singur in masina, doar eu cu instructorul, asa ca dupa ce am ajuns de la Busteni la Azuga, m-a pus sa ma intorc, sa ajungem repede pana in Sinaia, ca ar fi avut ceva treaba pe acolo. Zis si facut.

Intrati in Sinaia, micsorasem deja viteza, asteptand noi ordine. La care, vestea bomba: “vad ca conduci bine, hai pana la Ploiesti, poate ajungem la timp sa iti depun actele…”. Socat, in transa, am mers mai departe. In prima mea zi de sofat pe sosea, am ajuns la Ploiesti, si inapoi, cu inca un ocol prin Campina, sa “vad” pe unde avea sa aibe loc examenul.

In prima mea zi de scoala de soferi, am contabilizat 8 ore de sofat. Cand am coborat in sfarsit de la volan, imi tremurau picioarele si a trebuit sa stau putin ca sa imi amintesc cum se merge. Toata noaptea am dat din picioare, visand ca franam, ambreiam, schimbam viteze.

De dat examenul, l-am dat de-abia in decembrie 1999. Primul trimestru de facultate a insemnat pentru mine un du-te vino continuu Bucuresti-Busteni: cum joia nu prea aveam ore, dar vinerea aveam seminarii foarte importante (Algebra si Analiza), miercurea dupa ultimul curs fugeam la gara, ca joi sa pot conduce si face orele de teorie; vinerea dimineata, la 5 am, eram treaz si fugeam la gara sa prind acceleratul de Bucuresti. La 8, 8 si un sfert, ajungeam la seminar…

Am luat examenul de sofer in decembrie 1999. Prima data am condus singur in masina in februarie 2000, cand tata era in masina din fata, venind cu trupul lui tataie de la morga.

De atunci nu am prea mai avut chef de soferie. Nu am mai condus decat de nevoie, niciodata de placere.
Pana azi. In total, in ultimii 7 ani, am mers cam 800 de kilometri. Din care 150 azi, singur in masina. Nu am trecut decat pe un rosu, nu am primit decat vreo 20 de injuraturi. Incep sa capat speranta ca poate mai am ceva potential de sofer.
Om trai si om vedea…

Daca esti nou pe aici, nu uita sa te abonezi la feedul meu RSS . Iti multumesc pentru vizita!