alex brie . net

Eram in anul 1 de facultate cand am auzit prima oara the Doors ; eram liberi, ne asezam pe trotuare si cantam, beti, cantece de genul the next whiskey bar ; mergeam la Sighisoara, pierzandu-ne in marea de hipioti si rockeri; dormeam in corturi, sedeam in tarana, beam beri in sticle de plastic, ne imbracam cu te miri ce si filosofam despre suflete pereche, despre destin si pace.

Am vazut atunci filmul the Doors al lui Oliver Stone; era dat pe ProTV, cu o zi inainte de examenul de analiza matematica 2. Imi amintesc ca m-am dus la Stefan si am vazut filmul pe calculatorul lui Gica, care avea tunner. Si imi mai amintesc ca la sfarsit ziceau ca Jim Morrison e inmormantat intr-un cimitir din Paris si ca mormantul sau e mereu plin de flori.

Cand au fost zilele patrimoniului in 2003, am vrut sa merg cu Cezar in vizita prin catacombe. La Montparnasse insa se terminase timpul de vizite. Am luat-o pe jos si am ajuns la cimitirul Montparnasse, unde, credeam eu, se gaseste mormantul cantaretului. Greseala mare, din cate am aflat. Nu era acolo; nu erau acolo decat mormintele unora din cei mai mari romani(Cioran, Ionescu, Brancusi, Tristan Tzara) si francezi(Baudelaire, Maurice Leblanc, Larousse, Sartre). Nici urma de Morrison. Am fost putin dezamagit, trebuie sa recunosc.

In memoria zilelor de mult trecute, in memoria anilor de adolescenta si rebeliune, in memoria prieteniilor care nu vor mai fi niciodata la fel de fierbinti, am fost ieri la mormantul lui Jim. Nu eram singurul; nu am trecut pe la mormintele lui Chopin, Balzac sau Proust; nu cred ca multi o faceau; toti cautau sectiunea 6 si mormantul celebrului cantaret. Florile de pe mormantul sau o dovedesc.

Sute de oameni citesc zilnic acest blog. Daca nu esti unul dintre ei, aboneaza-te prin email, Google Reader, Bloglines sau  orice altceva! Este gratis! :)