Cat imi mai sunt impresiile calde si inca mai pot fi impresionat de nimicurile cotidiene, tin sa insirui cateva descoperiri
Imi era dor de:
- merdenele si alte patiserii (chit ca inca nu am avut ocazia sa le testez) – dar imi stiti voi slabiciunile …
- “bomboane agricole” savurate in timpul meciului din seara asta, pufuleti, covrigi si alte nimicuri nostalgice
- berea de 25 de mii litrul la PET de plastic, savurata cu aceeasi ocazie
- bunataturile gastronomice de primavara
- familie, prieteni, copaci infloriti, energie, tineri entuziasti, si in general o agitatie tonifianta(spre deosebire de apatia blazata a parizienilor…)
Nu imi era dor de:
- preturi surprinzator de mari la:
- transporturi – CFR – 6euro drumul pana la Bucuresti (ehe… unde sunt vremurile cu tarif redus pentru studenti), RATB – parca intr-o vreme se planuiau bilete unice la metrou si autobuz, dar am fost surprins sa vad 10 mii biletul de metrou, si 11 mii cel de autobuz – si cand calculezi ca un drum clasic prin Bucuresti implica vreo 2-3 schimbari de autobuz, parca-parca nu mai e chiar un pret ok… ; si nu as fi chiar atat de surprins daca nu as compara cu transporturile din Praga, parca-parca mai avantajoase.
- turism – o urcare cu telecabina la Busteni costa tot vreo 6 euro, coborarea la fel, explicand de ce in telecabina eram vreo 10 turisti: adica vreo 4 englezi, o frantuzoaica cu ghida romanca, un englez si insotitoarea-i romanca, eu – proaspat repat si compania. Cu alte cuvinte, preturi DOAR pentru cei care isi permit… (ehe.. unde or fi zilele cand telecabina oraselului meu era “a must see” pentru orice turist…)
- noroaie , claxoane, trotuare transformate in parcari si ambuteiaje pe toate stradutele capitalei
- baietasii care vand ambulant, pe “muteste”, nimicuri la suprapret in tren (oare lumea chiar crede ca exista ATATIA mici comercianti surdo-muti?!…)
- recrutarile fortate in armata (sper sa nu imi vina si mie randul…)
- movilele de noroi “in lucru” din marea gara, coloratii cu plase de rafie care imi propun la vanzare camere foto digitale, femeia zarita dandu-si treningul in vine si usurandu-se pe in mijlocul sinelor din Gara de Nord (!!!)
- si, in fine, baietasii care povesteau dimineata, in personalul Brasov-Bucuresti Nord, despre smenuri, furturi, pistoale de 9.5mm, lovituri si transporturi de droguri, curvele de pe soseaua de centura, si de afacerile si barbuturile unui numit Galeata, sef interlop prin Ploiesti…
PS: nu ma plang ca m-am intors, incerc doar sa memorez, cat mai pot, surpriza si mirarea reaterizarii in mijlocul Isarlakului …
orice altceva! Este gratis! :)
Alex este programator, antreprenor, entuziast, blogger, early adopter si in general un digerati obsedat de internet, tehnologie si software.
Alex este freelancer, antreprenor, blogger, programator si in general pasionat de internet si tehnologie.
11 comentarii
“berea de 25 de mii litrul la PET de plastic”
Ai ficatzi de distrus, neicushorule…
ei, din cand in cand, la un meci, imi mai asum si asemenea riscuri
Care era motivul repatrierii?!…Dorul de toate astea?
A iesit Galeata din puscarie ???????
E mort de 2 sau 3ani!
Eh,lasă că o să fie bine
De armată să nu-ţi faci griji,ultima recrutare va fi acum în iunie,deci ai scăpat
Şi legat de transport,te invit în Timişoara unde un bilet cu două călătorii e de 23.000
Bine ai revenit !
Multumesc !
cind m-am intors din primul meu stagiu de cercetere de 3 luni am simtit ca odata plecata din tara intr-un loc „civilizat” , in general “cale de intoarcere nu mai exista”. In sensul ca nu m-am mai putut niciodata reobisnui cu mizeria si balcanismul romanesc… Ultima data cind m-am intors dintr-o excursie in Belgia, in tren, cu cit avansam spre est, cu atit aveam impresia ca intru intr-o groapa. Iar cind am ajuns in Gara de Nord am avut revelatia faptului ca gata! Am atins fundul gropii! In vara urmatoare am facut un ulcer si cind prietenul meu din Franta mi-a telefonat invitindu-ma la el in vizita, i-am raspuns ca eu nu mai vreau sa ies din tara, ca socul la intorcere e prea mare pentru mine, ca sau plec de tot, sau nu mai plec niciodata!
In ceea ce ma priveste, zis si facut! Un anunt intr-un ziar francez “informatician roman…” si dupa un an de zile, mai precis pe 4 iulie 1992, plecam definitiv catre Franta !
Sigur ca mi-e dor! Sigur ca, mai ales la virsta mea, nu voi deveni nicodata « frantuzoaica », indiferent de anii pe care ii voi trai aici, sigur ca neavind aceeasi istorie cu cei care ma inconjoara, nu voi avea niciodata aici prieteni la fel de buni ca cei pe care ii aveam in tara, (multi de fapt emigranti si ei acum, care incotro) dar, in viata nu poti sa le ai pe toate…
Iti citesc din cind in cind si de mai multa vreme blog-ul, cu multa placere, deci iti doresc din inima succes si sa nu fii prea dezamagit… Si sint foarte curioasa sa vad ce va urma…
care este pretul acum = 22 august 2006 – la telecabina busteni-babele? bundetipar@yahoo.com
Tot atat: 190000lei/dus…
cat costa telecabina busteni babele?acum in iulie-august 2007?