Cand am luat-o spre aeroport, vineri pe 14 aprilie, atat de incarcat de bagaje incat de-abia le puteam trage dupa mine, nu aveam nici cea mai mica idee despre cum voi reusi sa le trec prin check-in.
In fine… to make a long story short, dupa multe asteptari ajung la ghiseul de checkin al AirFrance:
- cantarim primul rucsac – 13 kile; incep deja sa ma plang: mai sa fie… pe cantarul de acasa vazusem in jur de 9…. ; domnisoara de la ghiseu e dragutza si imi zambeste: deh, asa sunt cartarele de casa, arata mai putin… dar stati, ca il mai cantarim o data, cine stie… ; zambesc si eu, mai palavragesc putin, stiindu-ma cu musca pe caciula; bagam rucsacul intr-un sac si il trimite in cala.
- ajungem la bagajul 2 : stupoare, 23 de kile… ochi cat cepele din partea domnisoarei: stiti, aveti voie cu doar 20 de kile in total, ati depasit cam cu mult limita si va trebui sa platiti suprataxa . Eu, din nou, pseudomirat: dar cum, vai, nu se poate, mereu aveam voie 30 de kile, nici nu mi-a trecut prin cap asa ceva… etc…
- in bagajele “de mana” din spate mai aveam deja peste 15 kile, adica vreo 5 carti groase-groase, calculatorul, incarcatorul, aparatul foto, si inca nenumarate alte cabluri, accesorii si transformatoare. Ca un adevarat calculatorist, deh. Tot ce puteam spera era sa nu ma puna sa le cantaresc si pe dumnealor…
Incepe asadar o discutie punctata de zambete galese si scuze in stilul invatat in 4 ani de comunicare cu secretarele facultatii din Bucuresti. Imi cer scuze pentru prea multele-mi bagaje, repet ca aveam impresia ca am voie la 30 de kile, si cer o pubela sa mai golesc din ele, intrucat nu am bani si nici dorinta expresa de a plati 13kile*12euro.
In cele din urma domnisoara imi da un sac de plastic, si imi zice sa scot acolo, cateva kile, pentru ca va mai lasa de la ea diferenta pana la limita legala.
Zis si facut. Cearceafuri, prosoape, jacheta de panza, tricouri mai putin cool, toate se duc in sacul de plastic. Ma intorc, cantarim geamantanul si domnisoara rasufla usurata sa il vada redus undeva la 17-18 kilograme. Dupa care, in timp ce imi inregistreaza si acest bagaj, imi zambeste condescendent si-mi spune cu mila:
“pai… decat sa arunci chestiile alea… sigur nu iti incap in bagajul de cabina?”
… si uite asa am venit eu pe avion, cam cu 50 de kile in total, fara sa platesc un leu in plus.
Aplaudati-ma 
Daca esti nou pe aici, nu uita sa te abonezi la feedul meu RSS 
. Iti multumesc pentru vizita!
Software engineer; master in cercetare algoritmica la Ecole Polytechnique Paris; a lucrat in Paris in software bursier.
April 20th, 2006 at 5:25 am
klap klap klap!!
Sa intelegem ca cearsafurile ti le-ai pus ca sa ai ce scoate si ca s-o imbunezi pe doamna cichinatoare? Sau chiar vroiai sa le iei cu tine?
Buna metoda oricum. Am s-o aplic si eu intr-o buna zi :-).
April 20th, 2006 at 5:29 am
Clap – clap. Bravo, esti un roman adevarat.
(Si eu as fi facut la fel…)
April 20th, 2006 at 6:25 am
Chiar ai avut timp sa alegi chestiile care au luat calea sacului??
Eu i-ash fi spus ca data trecuta n-am avut deloc bagaj de cala asha ca mi se pare firesc sa pot avea mai mult de data asta.
Despre metoda: n-ash avea atata calm sa pot sa o pot aplica.
April 20th, 2006 at 7:51 am
Pe transatlantic cu cat ai fi plecat? 100?
Ultima data cand am venit din state aveam 18 kile intr-o geanta sport, 32 de kile in geanta mare si vreio 7-8 kile in rucsacul de spate. dar era voie cu doua de 30
April 20th, 2006 at 11:49 am
Lektor: cam asa e, pe cand faceam bagajele imi pregatisem strategic ce era “de aruncat”, pe ideea “daca trec, bine, daca nu, nu”… ; pe de alta parte, chiar si asa ma astept cu un oarecare scandal din partea mamei, pentru ca am aruncat o sumedenie de chestii “utile”….
Adi, Razvan, and the others: nu am mai pomenit de cele 27 de kile de CD-uri, carti, role si inca cate ceva maruntisuri, trimise cu autocarul si recuperate azi de la Bucuresti… ; dar chiar si asa ma doare inimioara cand ma gandesc la muultele plase cu lucrusoare, tacamuri, cursuri, haine si cearceafuri aruncate pe apa sambetei. A fost un fel de problema a rucsacului, si sper ca am rezolvat-o cat mai heuristic cu putinta :))
April 20th, 2006 at 12:19 pm
Uite D’AIA se prabusesc avioanele :))
April 21st, 2006 at 1:02 am
Imi aduc aminte de mine cand am plecat la Varsovia. Venisem cu 25 kg si am plecat cu vreo 75, dupa 5 luni de sedere. Ajung la aeroport…las un geamantan mai mic dar greu rau cu un priten, si trantesc pe cantar geamantanul ala mai mare, un geamantanel mai mic si o gentuta din aia aia de umar … total vreo 45 kg. Aveam o limita de 30 din cauza faptului ca sunt membru Ulisse – Alitalia. Don’soara zambeste … si-mi zice sa merg sa platesc doar 7 kg (7*7=49 euro). Zis si facut.
Fericit ca nu am platit chiar tot imi iau geamnatunl celalat in primire (asta avea 25 kg ca popa …continea carti, reviste, ziare, cursuri). Si hai la imbarcare. Intre timp zborul este anulat si sunt rerutat via Budapesta cu malev.
Pana la Budapesta … ok… Dar de aici la Bucuresti se zbura cu un Fokker 70, cu vreo 60 de locuri, deci mic.
Ma vede stewardesa cu un rucsac de 15 kg in spate si cu geamantanul:
” Sir, you are not allowed on board with such many luggage.”
”- Sorry, but in Warsaw they put me in Malev flight after Alitalia cancellation and they told me to take all my luggage.”
I was kind’a bastard.
April 21st, 2006 at 11:47 pm
Aplauze! Aplauze! :))
Nu neaparat pentru ca evitat o soarta tragica pentru cearsafuri.
Pentru ca ai spirit de antreprenor.
April 22nd, 2006 at 1:13 am
Cristian : he he… carevasazica prinde bine sa te pricepi la masinatiunile interne ale companiilor aeriene… ; you hacked the system, man!
Multumesc pentru aplauze
April 23rd, 2006 at 11:19 am
Brie, dupa cum bine stii, metoda era patentata de ceva vreme. Era dragut din partea ta sa-l pomenesti (si in acelasi timp sa te fi gandit cu recunostinta) pe cel care te-a invatat tehnici avansate de negociere cu fetele de la check-in…
April 24th, 2006 at 1:38 am
Mihalache, iti voi purta recunostinta eterna
si nu numai pentru faza cu pubela(ca nu a mers, cred ca au devenit imuni la ea de cand cu tine - dar in schimb mi-a dat curaj cu precedentul tau, aratandu-mi ca se poate trece checkinul cu mult mai mult decat limita legala :D)
Speram ca ti-ai dat seama ca postul asta era dedicat tie, ca sa-ti povestesc cum am reusit sa trec cu bagajele
April 14th, 2007 at 2:29 pm
[…] se implineste fix un an de cand am parasit teritoriul frantuzesc. Aplaudati-ma sau mirati-va ridicand din […]