E plin internetul de povestiri de succes al diversor intreprinzatori, de serial entrepreneurs, de tutoriale si ponturi. E plin de bloguri care descriu cum sa iti faci firma si cum sa o gestionezi ca sa fie bine. E plin de podcasturi, de carti, de firme.
E o bula, o stim cu totii, s-a mai vorbit despre ea. Iar bulele sunt, dupa cum stim, mediul propice de dezvoltare al vaporilor. Vaporware, daca preferati 
.
Ce nu s-a prea vorbit este: cine e antreprenor, cine e bozo?
Pai o metoda de detectie ar fi sa folosesti criteriile lui Guy Kawasaki si corolarele scrise de Scoble si de restul blogosferei.
O alta metoda de detectie ar fi sa intrebi:
What do you actually do?
Fara suparare, dar ca sa numesc pe cineva intreprinzator(suna mai normal ca antreprenor, nu?) ar trebui sa stiu ce face. Cum isi petrece ziua si lunile. La ce lucreaza? Cat de mult succes are?
Oameni care se autointituleaza antreprenori doar pentru ca “au idei de afaceri” nu sunt, in opinia mea, asa ceva. Daca ai o afacere, bravo. Tu si 2 milioane de romani, majoritatea studenti care trag CD-uri si vand telefoane. Tot nu esti antreprenor. Daca ai 10 afaceri, nu esti serial enrepreneur.
Antreprenoriatul se masoara in succese si/sau in experienta. Pana cand ajungi la succes nu te poti numi antreprenor. Te poti numi aventurier. Ceea ce nu suna chiar rau, daca stai sa te gandesti…
Ei, dar ce stiu eu… ; deocamdata sunt doar un amarat angajat…
orice altceva! Este gratis! :)
Alex este programator, antreprenor, entuziast, blogger, early adopter si in general un digerati obsedat de internet, tehnologie si software.
Alex este freelancer, antreprenor, blogger, programator si in general pasionat de internet si tehnologie.
24 comentarii
Dar tot nu zici – ce crezi tu ca este un antreprenor? Am inteles ce zici ca nu este…
legat de serial – cum l-ai descrie tu?
Clasic – ar fi ca ai lansat, consecutiv (nu simultan), mai multe business-uri pe care le-ai vandut. Si numai dupa aia te-ai apucat de urmatorul.
Dar nu cred ca mai e cazul acum…
Da, cand spuneam antreprenor serial exact la asta ma gandeam: modelul lui Morten Lund de pilda, care din facultate pana in prezent a co-fondat si trudit la cam o noua firma la un an/doi.
Parerea mea e ca intr-un ritm multitasking cu n’spe proiecte simultan, probabilitatea de succes este mai mica decat aceea a unui proiect. Mai bine sa te dedici trup si suflet unei unice idei la un moment dat. Doua, maxim
Gasesc termenul de antreprenor, asa cum e folosit in prezent, nici mai mult nici mai putin decat un buzz-word cu nimic mai valoros decat “convergenta” sau “strategic”.
As numi antreprenori pe Morten Lund, pe Niklas Zennström si inca destui altii. Zic ca doar dupa 1-2 succese mari poti sa iti aplici eticheta de antreprenor.
Pana atunci propun aventurier (eventual aventurier IT) care, apropiat de “Venture”, cred ca descrie mai bine pe cei care incep sa se arunce in valtoarea businessului.
hmmm – deci tu zici ca entrepreneurs sunt doar entrepreneurs care au avut mai multe succese mari/gigantice/globale?
La serial e una, dar a limita antreprenoriatul la 100-200 de oameni mi se pare complet gresit. Complet gresit nu pt Romania/romani ci in general – inseamna ca excluzi din start ideea de antreprenoriat, asociata mai degraba (again – in lume) ideii de start-up decat de ‘multi-billion exit’.
Yep, poate ai dreptate; pur si simplu nu cred ca trebuie pusi in aceeasi oala antreprenorii incercati cu studentii care-si deschid firma de asamblat calculatoare.
Nu e acelasi lucru, ar trebui sa nu fie nici acelasi termen, pentru ca duce inevitabil la o “bozo” explosion cu titluri pompoase si irelevante pe CV.
aventurier, intreprinzator serial wtf?
nu esti intreprinzator daca ai 10 afaceri dar iti lipseste inca succesul / experienta? WTF!?
Te-ai intoxicat cu atata lectura despre povesti de succes. MITIZEZI ANTREPRENORUL care este literalmente un om intreprinzator aka un om care intreprinde ceva.
Exista antr. cu succes si fara succes (inca) – dar toti se numesc antreprenori. E asa de simplu.
Tot pe blog-ul tau am citit mai demult ca nu esti manager daca n-ai cateva sute de subordonati. That’s CRAP!
Toata lectura asta te tine in loc, pe scaun, in fata blog-ului. Get out and play! Operate!
Cristi:
Ma indoiesc ca ai citit pe blogul meu ceva despre manageri cu sute de subordonati. Mai ai cumva linkul?
Ai citit si comentariile mele de mai sus? :
Ti se pare normal ca antreprenori sa se numeasca atat studentii copatroni la o firma de cartier ca si cei care au fondat firme de succes?
Da, antreprenori sunt cu totii conform actualei definitii, de la studentul care trage CD-uri pana la fondatorul Softwin. Dar nu mi se pare corect.
Fie ii numim altfel pe cei de succes, fie altfel pe ceilalti. Propuneam termenul de aventurier pentru cei ale caror calitati atrepreneuriale nu au fost inca dovedite.
Incercarea de a face o firma de succes e o aventura, poate reuseste poate nu, oricum ar fi e cale lunga pana la o “intreprindere”(produsul unui intreprinzator).
Daca ai o idee mai buna, propune.
Despre blogat si citit bloguri? Nimic rau:
Bloggingul e o pasiune, ca si lectura. E bine sa citesti povesti de succes, castigi idei noi, modele de urmat, motivatie. Nu mitizezi nicicand antreprenorii de succes pur si simplu iti doresti sa ajungi ca ei. Incerci sa inveti din greselile lor si la randul tau sa povestesti si altora ce ai invatat. Nu e nimic rau in asta…
PS. Nu pot iesi deocamdata afara, ploua si am de lucru. La o firma ai carei fondatori se pot numi adevarati antreprenori, au creat o afacere de sute de milioane de dolari anuali. In ciuda faptului ca pe CV-urile lor nu scrie “entrepreneur”.
PS. Cristi:
Felicitari pentru HQN, arata bine(mai putin muzica flash) si iti urez sa aiba cat mai mult succes: poate o sa apelez la voi
Ma refer la post-ul acesta si stii foarte bine
Ok… e vorba de CEO, nu de “manager”. Sheesh.
De ce vrei sa inventezi cuvinte superfluu?
De ce la tine antreprenor sau CEO inseamna mai mult decat definitia de dictionar? De ce presupune o limita inferioara de ceva?
PENTRU CA II MITIZEZI!
Pentru ca nu sunt cool precum Kawasaki sau miliardari precum Graham sau revolutionari precum Jobs sau evanghelisti precum O’Reilly …
Poate ca 1 milion jegos de USD/an cifra de afaceri e caca-maca pentru unul din starurile tale; dar sa stii ca E FOARTE GREU si ca putin reusesc sa faca macar atat. A spune ca ei nu se numesc antreprenori sau ca nu sunt CEO e plain stupid.
PS: Nu eu am facut site-ul
Ei, la un milion cifra de afaceri deja nu mai am nici o obiectie nici cu CEO nici cu antreprenor.
Ai oarecare dreptate in legatura cu cei 4 enumerati(chit ca doar ultimii 2 sunt miliardari), sunt destul de aproape de a fi mitizati. Dar nu neaparat pe motive legate de succes:
* pe Graham il apreciez pentru eseurile entuziaste in care motiveaza tinerii pasionati sa isi faca afaceri
* pe Jobs pentru ca a stat la facultate din pasiune, traind din sticle goale vandute pe 15 centi si pentru simtul estetic deosebit(si revolutionar)
* pe o’reilly nu il stiu decat datorita incurajarii open-source
* pe kawasaki pentru ca desi blogger incepator(o luna vechime in domeniu) are o audienta fenomenala(mai ceva ca Scoble, care face asta de ani de zile)
Ai pus bine punctul pe i : ma deranjeaza titlurile pompoase care dau bine in CV-uri, imprumutate de pe alte meleaguri si folosite fara scrupule (la o firma la care am lucrat, secretara proaspat angajata si-a si tras in CV – Manager PR; receptionerii la banci au statut de Manager Customer Relation, iar secretarele – vice-directori executivi). Exemplele mai pot continua.
Cred ca e important sa luam adevarul in mana si sa nu ne rusinam cu el; e inutil sa ne ascundem in spatele titlurilor pompoase.
Prefer titulatura de director (general) in loc de CEO. De mic intreprinzator in loc de antreprenor. Nu tine de prutescianism, ci de corectitudine.
alex – “dau bine in cv-uri”
??
doar nu crezi ca omu’ scrie entrepreneur ca spera sa il angajeze careva ???
glumesc, m-am prins in ce sens ai zis, dar mi-ai ridicat-o prea misto la fileu sa nu raspund
Eu propun ca nici tu sa nu mai spui ca esti Developer in CV. Adica… nu mi se pare corect ca acelasi titlu sa il aiba si Linus Torvalds sau cei care au inventat Java, C sau mai stiu eu ce.
Propun sa te poti numi Software Developer abia dupa ce reusesti sa dezvolti un produs software care sa aiba cu adevarat succes.
Pana atunci esti doar un aventurier care scrie cod… titlul de Code Writer mi s-ar parea mult mai potrivit.
Vivi, din comentariile de mai sus reiese clar pozitia mea:
Problema tine de dimensiuni si de import de termeni de dragul de a fi bombastici si la moda.
Asa cum nu spui “multinationala” cand te referi la o companie de doi oameni in doua birouri, unul la Chisinau si altul la Bucuresti, nu cred ca e onest sa te intitulezi CEO cand ai doi angajati, si nici antreprenor cand de-abia ai deschis un butic de cartier.
Nu cred ca antreprenor este o profesie in sine, desi din pacate incepe sa fie considerat astfel. Este o titulatura, cam in acelasi fel in care il numesti pe Tariceanu politician dar nu il numesti astfel pe nea Pandele de la scara 3, chit ca despre politica vorbesc amandoi toata ziua.
E o problema de bun-simt.
Da, poate ca si pentru software developer ar trebui precizate unele limite: software developmentul presupune metodologii, documentari si planificari, hackerii gen Linus nu au inceput ca Software Developers ci ca hackeri, chit ca cu timpul vor fi evoluat poate spre asa ceva.
Un student ce isi face tema la algoritmica nu face software development, in schimb un angajat la o fabrica de software face.
M-am prins. Tu faci parte din categoria celor care cred ca nu oricine are dreptul sa se creada buricul pamantului.
Intrebarea este: cine trage liniile astea? Sa se faca o comisie, sa se inventeze o fisa a postului, zic eu, care sa spuna clar:
– ai voie sa te numesti antreprenor doar cand ai pornit cel putin cinci afaceri care au castigat minim 10.000 usd. – ai voie sa te numesti CEO cand ai o companie care are cel putin 500 de angajati. Intre 100 si 500 esti Director, intre 20 si 100 esti Proprietar, intre 10 si 20 esti Entuziast iar intre 4 si 10 esti un Nimeni, iar intre 1 si 3 angajati esti Student.
Mai tine putin si de strategie(da’ nu mai zi si altora) – “tace si face” vs. “lauda- ma gura ca iti dau friptura”.
Revenind… :
He he.. ar fi cool un joc de strategie de business in care ai progresa de in sensul crescator al functiilor enumerate de tine
In mare cam asa vad eu povestea, dar fara comisii si “ai voie”, in schimb cu “asa ar fi normal, firesc, cinstit, de bun simt”.
Si ca sa nu imi sara de gat cei ce nu se prind de glume, cu precizarile:
CEO, director(sau manager) poti fi si daca nu e compania ta, dar pe la dimensiunile enumerate; “Nimeni” nu ar fi un termen valid, “Student” poti fi si fara angajati
La dimensiuni de sub 30 as propune ca termenul “politically corect” sa fie: (membru)fondator de startup. Peste 30 angajati esti patron de firma mica, apoi medie, etc..
OMG! you said `bozo`!
you just couldn’t help it, could you?
Ce-ar fi sa nu-ti mai dai parerea despre start-up-uri sau sa nu mai folosesti tag-ul “business”? La urma urmei, cati angajati ai tu?
Cristian, nu vad care e problema ta, nu pot spune decat “mind your language”, nu stiu ce iti scrie in CV dar inteleg ca esti in anul 2 sau 3 de facultate(si nu, nu te critic din cauza varstei, zic doar ca la varsta ta si eu ma credeam buricul pamantului, dar mi-a trecut de la o vreme). Vad ca te-ai apucat de blogging de o luna. Bravo tie si mult succes cu blogatul, dar poate ar fi trebuit sa citesti niste ponturi de utilizare a blogosferei:
* nu e un forum de discutii, exprimarile si comentariile sunt persistente, insultele si atacurile nu isi au locul, cu atat mai mult cu cat proprietarul blogului are posibilitatea de moderare a comentariilor.
* Daca postul cuiva ti se pare o ineptie, e important sa aduci argumente. Daca sunt prea multe, ideal e sa pui un post propriu, continuand si largind mema.
De ce ma simt atat de smecher cat sa imi dau cu parerea? Pentru acelasi motiv din care citesti tu despre fotbal si vorbesti la bere despre cum joaca FC Barcelona desi nu ai inscris vreodata un gol in Divizia A. Exact din acelasi motiv. Gandeste-te la asta.
* m-am apucat de blogging de 2 ani jumate, despre business, startupuri si antreprenoriat citesc, bookmarkez si scriu de doi ani de zile. Nu o sa incetez sa fac asta din cauza unui comentariu.
Pe bune, acum, astept un post pe blogul tau despre “Antreprenor: importanta de a folosi cei mai avantajosi termeni din vocabularul de business”
Alex: “La dimensiuni de sub 30 as propune ca termenul “politically corect” sa fie: (membru)fondator de startup. Peste 30 angajati esti patron de firma mica, apoi medie, etc..”
Eu lucrez la o firma franco-suedeza cu sub 20 de angajati. Firma exista de 15 ani, este specializata intr-o nisa din domeniul medical (curbele de crestere si patient outcome surveys) desi facem si alte chestii mai mult sau mai putin colaterale.
Dupa cum se poate verifica pe societes.com (search “PC PAL”), firma are constant cifre de afaceri peste 1 mil €, contracte exista, viziune este.
Si cu toate acestea firma nu s-ar incadra in criteriile tale.
De exemplu as putea sa iti spun ca nu avem propriu zis personal de vinzari. Sau ca toata lumea inclusiv patronul sunt pe acelasi nivel.
Sau ca suntem dpdv calitativ lideri mondiali in curbe de crestere informatizate. Etc etc. Toate astea pt mine nu inseamna start-up. Inseamna un antreprenor care are viziune si profit in domeniul sau. Si o afacere care dureaza.
Dimensiunile firmelor, oricare ar fi ele, sunt subiective. Procentul sau totalul profitului la fel.
Marius, ai mare dreptate.
Poti sa fii firma tare si cu 20 de angajati, si cu 7, ba chiar cu 1.
Comentariile despre dimensiunea firmei erau relative la propunerile lui Vivi, si sunt constient de superficialitatea criteriilor mele. Scopul lor era de a da niste proportii.
Pana la urma, parerea mea se reduce la paragraful din postul original:
Mi-e greu sa numesc antreprenor pe cel care tocmai a deschis o firma fantoma, doar “ca sa fie”, si mi-e greu sa ii numesc firma “startup”. Termenii sunt insa cei utilizati in prezent, si pana nu se va actualiza vocabularul de business nu prea ai ce sa-i faci
Vazand cate reactii a starnit acest post, incep sa ma gandesc din ce in ce mai serios la a deschide o rubrica dedicata, un blog, forum sau wiki,pe teme de startup, business, antreprenoriat. Un loc in care sa se schimbe idei, pareri, propuneri.
Ei? ce parere aveti?
Eu unul sunt pentru. Informatia e cel mai scump produs ;).
mate, nu mai santem in 93
Pentru Alex: …
“Vazand cate reactii a starnit acest post, incep sa ma gandesc…” Am impresia ca nu postul a starnit reactiile de care pomenesti,.. ci doar parerile tale. Consider ca practic aici nu s-a contrazis nimeni.. ci doar s-au completat unii pe altii. Este clar ca pe un antreprenor il definesc rezultatele obtinute,.. fara rezultate(bani) restul este doar filozofie. Totusi in analiza acestor rezultate trebuie sa plecam si de la resursele disponibile (folosite sau nu)… Voi exemplifica prin exemple sper mai mici decat ideea initiala…recent intr-un raport al Bancii Mondiale aparea intr-un anume context termenul de oligarh insider. Acest individ este specific tarilor in tranzitie (dupa caderea comunismului). Acesti OI cunosteau gainile cu oua de aur ale economiei si folosindu-se de lipsa legilor, de relatiile (securiste), etc.. au acaparat aceste intreprinderi intr-un fel sau altul imediat dupa revolutie.
Exista desigur monopol si profiturile au fost colosale. Cu banii acestia si-au permis sa acapareze si puterea politica pentru a bloca reforma ( si-au mentinut monopolul si nu numai). Intr-un final dupa mai mult de 10 ani cand inevitabilul s-a produs si forte mai presus sunt cu ochii pe noi au ales sa se alieze cu forte din afara pentru a supravietui si chiar prospera in continuare. Finalul va fi neaparat ca “… au trait fericiti pana la adanci batraneti”. Un astfel de “antreprenor” are desigur sediu in dorobanti, cifre de afaceri foarte mari, si este in capital 300. Aici se pune problema daca el a fost chiar “supra-omul”/.. antreprenorul de care pomenesti tu sau… conditia castigului sau a fost doar sa nu fie atat de prost incat sa nu profite de posibilitati.
14 angajati
4 mil eur in 2004 vanzari
unde ma incadrati????????
La FELICITARI!
recomand cartea lui konrad lorenz:”cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate”. iata un citat care, cred eu, are legatura cu gandirea omului “modern”….”ceea ce e important si folositor pt omenirea luata ca intreg si chiar ca parte a si fost cu totul uitata in forfota intrecerii interumane. covarsitoarea majoritate a oamenilor care traiesc astazi nu mai considera ca fiind valoros decat ceea ce ii duce la succes in cadrul unei concurente fara mila, ajutandu-i sa-i depaseasca pe ceilalti oameni.[..] am putea defini eroarea utilitarismului, ce are un efect distructiv, ca fiind confundarea mijloacelor cu scopul. la origine, banii reprezinta un mijloc.”
am citit toate comentariile si cam toate duceau la un rezultat:o fabuloasa cifra de afaceri care iti certifica titulul de “antreprenor”. poate sunt visatoare(ceea ce este perfect posibil, fiind inca studenta) si neancorata in realitate(mai putin posibil pentru ca ma confrunt zi de zi cu ineptiile mojoritatii romanilor)dar….cred ca un caracter de valoare conteaza mai mult decat un post in “forbes” la cei mai bogati…..morten lund are 19 rules pe care le transmite ca “sfaturi”-parerea mea si doar a mea! este ca acelea spun mai multe despre el decat titlul de antreprenor.