E o moda sa se vorbeasca despre bloguri. Ca bloggerii sa vorbeasca despre bloguri. Ca ziarele sa scrie despre bloguri , la radio sa se vorbeasca despre bloguri si in general toata lumea sa se suie in trenuletul asta al blogurilor.
Motivele fiecaruia sunt diferite, prietena din copilarie a lui Octiliniu zice ca vrea sa o faca pentru ca este un exercitiu bun pentru a-mi dezvolta spontaneitatea verbala, de a exprima in fiecare moment al zilei ceea ce vreau sa exprim si nu cu o intarziere de cinci zile, …, [...]o modalitate de a fi in contact permanent cu societatea. Altii o fac ca sa se dea smecheri, altii ca sa se planga de iubirile liceene. Culmea e ca nu toti cei care blogheaza sunt adolescenti in cautarea unei identitati online unde sa-si refuleze tristetile hormonale. Unii blogheaza la modul serios, cu tenacitate si profesionalism.
Unii o fac sub forma de afacere – ziare online, altii pentru marketing , altii pentru a aduce o fatza umana unor companii abstracte . Altii o fac pentru pasiunea de a scrie lumii cate ceva.
Ce sa mai… scribomania e in floare, toata lumea sare in trenul asta, felul in care bloghezi e pana la urma un lucru personal, o poti face expansiv, pentru a avea cat mai multe comentarii, sau o poti face discret, pentru prieteni si rude. O poti face pentru a-ti promova compania sau talentul sau intelighentia, sau o poti face for fun .
Si, in cele din urma, Vivi ii critica pe CEO-ii romani care blogheaza fara a fi profesionali. Sau care blogheaza fiind prea profesionali. Etc.
Iata my 2 cents on that:
- nu imi place sa-i numesc CEO pe patronii de firme sub 500 de angajati. Parca nu suna bine. Mai ales pe patronii romani. Ca la o adica si tata ar fi CEO al firmulitzei sale de 1 angajat. Si Balmer CEO al firmulitzei de > 10000 de angajati (nu am chef sa caut pe google cati anume). Oricum, parca nu suna bine. Deci, sa ramana patroni
- Oameni buni, blogheri, orice-ati fi: nu blogati pentru comentarii. Nu scrieti chestii socante, doar-doar de se mai strange un pagerank mai bun si o lista mai mare de comentarii. E si asta o tehnica, dar… la ce bun? Pana la urma, eu unul bloghez “for fun” si as face asta si daca nimeni nu mi-ar citi blogul. Si daca nimeni nu mi l-ar comenta(ceea ce e aproape de adevar). Dar e fun.
- Daca e blog de firma, faceti-l blog personal. Daca e blog personal, faceti-l de ce vreti voi. Recomand patronilor sa puna pe fetele de la marketing sa puna de un blog de firma. Stiu sigur ca eu voi face asta cand mi-oi pune un startup pe picioare. Dar daca e blog de firma, hai sa nu fie o lista de stiri seci despre ultimele forumuri la care a participat firma, ci sa fie uman, cat mai uman. Cine ce a mai zis la birou, cine cu cine s-a mai culcat, etc
(ok, ignorati ultimele sfaturi, chit ca mi-ar placea sa citesc pe vreun blog al lui Microsoft asa ceva). - Daca e blog de om, atunci fiti om in el. Daca va place sa cititi si sa raspanditi stiri din vreun domeniu, faceti-o. Daca nu, nu. Nu va rusinati de comentarii. E blogul vostru, ce mama lui…
- Nu cititi alte bloguri pentru documentare. E ca si cum ati copia la lectia de desen. Desenati ce va trece prin cap. Cititi alte bloguri numai daca va plac. Nu copiati. Decat daca va place
- Nu va faceti blog doar pentru a-i invata pe altii lucruri noi. Pentru asta exista enciclopedii. Un blog poate fi si instructiv, si captivant, si amuzant, si calduros, etc. Fiti voi insiva. CEO-i sau nu.
- si ultimul punct, cel mai important, nu va sinchisiti de gura targului. Chiar daca nimeni nu va intelege nimic din el, poate tot o sa placa.
Pana la urma e o problema de gust. Poti fi profesional si sec, personal si patetic, informativ si plictisitor. Sau invers.
