De-abia acum mi-a picat sub ochi o bucatica foarte interesanta despre cum ar trebui sa se faca interviurile de angajare. De ce zic foarte interesanta? Pai cel putin pragraful despre ce ar trebui discutat la un interviu telefonic mi se pare genial:
Anul trecut, prin ianuarie, am avut primul si pana acum singurul interviu telefonic din viata.
Era un interviu pentru un stagiu la NY la Lehman Brothers , si a fost poate cea mai penibila experienta din ultimii cativa ani.
Genul de interviu sec, fad, cu intrebari in rafala, menit sa iti demonstreze ca habar n’ai programare pentru ca nu stii cat face sizeof(a) cu a o structura vida sau umpluta cu un caracter, un intreg lung sau operatii pe biti. Unde din CV-ul meu oamenii nu retinusera decat ca “stiu” C si ca ar trebui sa mai tin minte analiza matematica. In fine, nu mai intru in amanunte, intervievatorul era totusi destul de ok, iar eu extrem de stresat si m-am pierdut in nenumarate randuri. Cum ziceam, un interviu penibil.
Prin urmare… imi place cand citesc despre cum ar trebui sa fie un interviu telefonic, si imi dau seama ca cei de la LB procedasera exact pe dos. O lectie interesanta pentru prezenti si viitori responsabili cu resursele umane 
