Pentru cei care nu prea sunt la curent… :
Pascal Bruckner despre cazul Irinei cea crucificata: varianta in franceza pe Hotnews.ro si o varianta tradusa in Romana, sec si fara pic de mila pe Evz .
Varianta de pe Hotnews e mult mai delicata, mai scurta. Nu stiu daca pasajele in plus de pe situl Evenimentului or fi fost si in originalul de pe Le Monde(pe care nu reusesc sa-l gasesc), dar varianta tradusa e… prea dura. Prea rece, prea taioasa.
Problema traducerii e maricica: celebrul autor contemporan scrie mai degraba un eseu decat un reportaj. Nu este jurnalism critic, nu este pe atat de transant si definitiv precum o zice traducerea. Suna mult mai bine in franceza, suna mai poetic, mai putin vulgar.
Suna… romantic chiar: o poveste batraneasca, despre o lume pierduta, o lume poate barbara si poate cruda, nu din vina ei ci a imprejurarilor, intoarsa inapoi in timp cu cateva secole. O lume in care rugaciunile spera sa faca mai mult decat medicina…
Update
M-am enervat putin vazand ce scrie Sorin Adam Matei pe Pagini.com despre subiect
Blogul i l-am descoperit abia azi, via Ovidiu . Parerile sale despre articol ( stilul frantuzesc, poetic, eseistic, se invirte in jurul vorbelor frumoase si ameteste faptele ) s-ar ameliora poate daca ar afla ca “jurnalistul francez” (vai, cat de nefericita exprimare) Pascal Bruckner numai jurnalist nu este, ci eseist si romancier. Articolul respectiv nici nu se voia vreun reportaj dezvaluitor de adevaruri, ci o incursiune intr-o lume sumbra, romantica, straina dar fascinanta pentru cei din vest. Parerea mea.
Dar nu critica articolului m-a enervat, ci afirmatia urmatoare:
Asa cum imi spune Nicolae Manolescu, personalitate eminenta a vietii literare din Bucuresti si presedinte al Uniunii Scriitorilor, tocmai tinerii diplomati intorsi in tara de la Harvard, de la Oxford, de la Paris sau Berlin imbratiseaza dogma religioasa in mod intransigent.
What the… ? :O What the?… :O
La naiba, nu-mi gasesc cuvintele: il credeam pe Manolescu ceva mai rasarit, iar de asemenea ineptii ii vedeam poate capabili pe Ilici si Vadim, dar pe nimeni altcineva. De unde si pana unde “Tocmai tinerii diplomati intorsi in tara…”?? Hmm… am pierdut eu vreun episod interesant din telenovela romaneasca???
Daca esti nou pe aici, nu uita sa te abonezi la feedul meu RSS 
. Iti multumesc pentru vizita!
Software engineer; master in cercetare algoritmica la Ecole Polytechnique Paris; a lucrat in Paris in software bursier.
December 23rd, 2005 at 1:07 am
poftim aici linkul
http://www.lemonde.fr/web/article/0,1-0,36-723455,0.html
December 23rd, 2005 at 1:35 am
INTRANSIGÉNT, -Ă, intransigenţi, -te, adj. Care nu se abate de la o anumită linie adoptată, care nu acceptă concilieri sau compromisuri; incoruptibil
ce poate fi rau in asta? si ce relevanta are cu subiectul de fata?
Cat despre Sorin Matei, iarta-l, omul este obisnuit cu jurnalismul made in USA, gata sa faca lumina in orice (vezi recentele scandaluri, etc). Nu cred ca ar prinde o asemenea poveste in cultura americana, nu sunt obisnuiti. Paragraful urmator spune tot:
“Mai supara faptul ca desi e un articol profesionist, in care s-au bagat probabil ceva bani, tot nu se dezleaga ghemul de intimplari si personaje. Cine este Corogeanu, cine este fata moarta, cine sunt cei care au creat manastirea-ntr-un picior, tot nu aflam.”
December 23rd, 2005 at 1:43 am
Pai nu doar faza cu “intransigent” ma deranjeaza, ci de unde si pana unde ii ia Manolescu la ochi pe “tocmai tinerii diplomati intorsi in tara ” cum ca “imbratiseaza dogma religioasa”?
Ce legatura au diplomatii cu dogma, si cum de a scos-o ca “tocmai ei” ar imbratisa-o.
Intreg citatul din Manolescu pare un nonsens; ma zgarie pe creier si ma simt atacat, chiar daca nu sunt “diplomat intors in tara”…
December 23rd, 2005 at 1:58 am
Nu cred ca e vorba numai de diplomati, poate o fi vrut ceva ghilimele. E insa cred eu, un fenomen destul de intilnit in cazul unei anumite parti (am zis o parte, nu toti!) a romanilor plecati afara de a se apleca mai mult spre cele spirituale. Cred ca e o forma de alinare in fata alienarii sociale in cazul tipului de expat-emigrant introvertit. E un subiect extrem de lung de discutat si sunt chiar curios daca voi stiti cazuri. Sunt tentat sa cred ca si religiozitatea intransigenta e o forma de protectie, de evadare in fata a ceea ce inseamna “Socul” (cu S mare). Nu stiu cat e cazul tau Alex pentru ca depinde mult de mediu. Tu spre exemplu evadezi in scris; nu sunt si eseurile tale o forma de evadare spirituala? Poate lansam o tema de discutie
December 23rd, 2005 at 6:51 am
Chestia cu Manolescu e citata din articolul lui Bruckner. Vezi ghilimele.
Articolul in lb franceza poate fi gasit la http://www.lemonde.fr/web/article/0,1-0,36-723455,0.html
cu o poza din Tanacu ce pare a fi decupata din filmul Calauza