Sah – Marin Sorescu
Eu mut o zi alba,
El muta o zi neagra.
Eu inaintez un vis,
El mi-l ia la razboi.
El imi ataca plamanii,
Eu ma gandesc un an la spital,
Fac o combinatie stralucita
Si-i castig o zi neagra.
El muta o nenorocire
Si ma ameninta cu cancerul
(Care merge deocamdata in forma de cruce)
Dar eu ii pun in fata o carte
Si-l silesc sa se retraga.
Ii mai castig cateva piese,
Dar,uite,jumatate din viata mea
E scoasa pe margine. – O sa-ti dau sah si-ti pierzi optimismul,
Imi spune el. – Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.
In spatele meu sotia, copiii,
Soarele, luna si ceilalti chibiti
Tremura pentru orice miscare a mea.
Eu imi aprind o tigara
Si continui partida.
Nu cred ca voi gasi vreodata cuvinte ca sa imi exprim tristetea.
Domnul profesor Adrian P. Ghioca mi-a marcat viata in mai multe feluri decat imi pot inchipui. Plang acum pentru dumneavoastra, domnule profesor…
orice altceva! Este gratis! :)
Alex este programator, antreprenor, entuziast, blogger, early adopter si in general un digerati obsedat de internet, tehnologie si software.
Alex este freelancer, antreprenor, blogger, programator si in general pasionat de internet si tehnologie.
37 comentarii
Nu imi vine sa cred. Sunt socat. Revin dupa ce ma linistesc un pic…
Alex, nu stiu cu ce sa completez, stiu doar ca si mie imi pare foarte rau ca s-a intamplat asta.
Am vrea sa ii transmitem condoleante doamnei Ghioca, dar cred ca numai de telefoanele noastre nu are timp. Daca va ganditi la un mod…
Am sunat-o eu. Cred ca se fiecare telefon ii alina un pic durerea… Nu ezitati sa o sunati.
salutare. o idee buna merita mereu sprijin. am zis ca intr-o zi(si ma pregateaem sa o fac la intalnirea de 10 ani, in fata tuturor) o sa-i multumesc. n-am mai apucat…., dar mereu o sa incerc sa-l multumesc …stiu ca e greu…trebuie sa pun multa sare…asa avea obiceiul sa-mi zica…odihneasca-se in pace si sa vegheze asupra noastra de acolo de sus,
adrian.
Ultima oara l-am vazut in gara in Sinaia. Statea pe peron si ii arata ceva nepotelului pe care il tinea de mina. Nu il vazusem niciodata atit de fericit. Am vrut sa il salut, dar nu am apucat… trenul plecase. La fel ca Adi, m-am gindit si eu atunci la intilnirea de 10 ani. M-am gindit ca o sa ne vedem cu totii si ca o sa ne amintim de anii de liceu. Amintirile sint bogatia cea mai de pret din viata unui om… Asa ne-a spus odata, la pregatire. Acum, doar amintirile au mai ramas, iar el va mai trai, pentru un timp, in mintea celor ce l-au cunoscut.
Desi mi-a facut viata grea in liceu…chiar m-a intristat vestea…ca si voi asteptam intalnirea de 10 ani sa ne revedem cu totii si colegi si profesori …si mai ales sa ii demonstrez ca desi nu eram nici pe departe un mic geniu la matematica…”Anutza a ajuns arhitect”…si sunt pe calea cea buna in viata! Cu siguranta nu il voi uita niciodata…si parca sunt mai multe amintirile frumoase cele care imi vin in minte acum…
Marti dimineata am inteles ca are loc inmormantarea. Incercam sa ajungem si noi. Aveam atatea sa-i spunem la intalnirea de 10 ani.. Cel putin jumatate de inginer(whatever) el ne-a facut.
Un clasic: Horner de 2 ori pe aceeasi schema!
O veste socanta. “Esti pueril Lucian”, apropos de Horner a lui Fane. Imi ramane in minte intamplarea dintr-a XII-a cu “anticamera”. Ne-a prins nea Mitu si am avut discutii aprinse acasa ca am participat si eu la chiulurile alea celebre. Dar el i-a spus lui tata: “Lasa-l domne ca a vrut sa-si apere clasa, a tinut la colectiv”. Faptul ca acum sunt inginer i se datoreaza in mare masura. Odihneasca-se in pace!
Un matematician genial; un manager de nota 10; un OM in deplinul sens al cuvantului. Dumnezeu sa-l odihneasca!
nu i-am fost eleva si nici nu l-am cunoscut foarte bine dar tot cred ca este o mare pierdere pentru Sinaia, pentru elevi, si mai ales pentru familia sa. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Am sunat si eu la diriga, dar din pacate nu am putut sa o incurajez asa cum as fi vrut. Nu am gasit cuvintele potrivite, iar lacrimile nu imi dadeau pace…Dumnezeu sa-l odihneasca!
Azi (adica Marti) am fost la inmormantare. Din clasa noastra au fost Cip, Tzoc, Razvan, Cata Kesa, Adi, Cristina ex-Gecse si cu mine. Am depus si noi o coroana din partea clasei nostre. A fost destul de multa lume, iar cortegiul s-a oprit si la liceu. Cu D-na Ghioca nu am vorbit, nu cred ca mai era cazul..
Un moment care mi-a ramas in minte.. nu vedeam prea bine ce se intampla pentru ca era foarte multa lume, dar auzeam batand cuiele in capacul sicriului.
La plecare i-am vazut totusi fata zambitoare intr-o fotografie si parca mi-a mai alinat intristarea.
Cu aceasta trista ocazie mi-am adus aminte totusi de un titlu celebru si genial: Tentatia Algoritmului
Imi cer scuze pentru omisiune.. si Tavi a fost prezent, el de fapt s-a si ocupat de coroana.
domnule profesor,mi-e dor de dumneavoastra.va iubesc, va multumesc.aveti rabdare pana ne vom reintalni.eu, va asigur de un lucru,aici,niciodata nu veti fi uitat.legatura dintre noi,intotdeauna am considerat-o ca fiind aparte.m-ati ajutat mult si va multumesc pentru asta.eu nu va voi uita.george
Sincer sa fiu cu mine nu prea s-a purtat cu manusi, chiar mi-a scos matematica din cap, dar chiar asa imi pare rau ca a murit…Mult prea devreme as putea spune. Am fost si eu la inmormantare si m-a surprins cat de multi eram. A FOST UN OM…MARE OM
motto-ul pe brosura promotiei 1981(cand am absolvit si dvs ati fost diriginte) este:
“Mai presus de luceferi
De brazi si de fiare sintem mai presus
Caci faptele noastre si visele noastre
Traiesc peste clipa cind noi am apus”…
recunostinta eterna
imi pare rau ca tarziu am inteles ca tot ceea ce ati facut,ati facut din pasiune si dragoste. pentru cel care a dat personalitate matematicii in sinaia si nu numai numai ganduri bune.
Silviu sunt de accord cu tine. Pentru mine dirigu’ a fost o imagine care mie mi-a sugerat invincibilitate, un om care a trecut prin toate si ca nici macar moartea nu putea sa-l infranga. Pentru dumnealui toata stima si respectul.
descopar si eu siteul… si da, nici eu nu o sa-l mai vad pe dl ghioca, pacat. stiu ca daca iubesc matematica in mare masura i se datoreaza lui. nu-mi vine sa cred. odihneasca-se in pace.
Sa incepem cu inceputul… Multumesc enorm celui care ne-a oferit posibilitatea sa ne scriem gandurile aici – multumesc enorm autorului acestei pagini – si pentru fotografia tulburatoare, si pentru poezia “Sah” pe care, cu cat o citesc mai mult si mai atent, cu atat ma conving ca a fost scrisa pentru Domnul Profesor…
Eu inca mai sper sa ma trezesc din acest vis. E totusi incredibil. Au trecut doar 5 luni… 5 luni de cand, la ultima pregatire mi-a spus, empatizand cu mine, ca si cu toti ceilalti, si simtind cat de descurajata eram “O sa intri la Automatica! O sa fie bine!”. Mi-am dorit atunci, asa cum imi doresc si acum enorm, sa nu-l dezamagesc! Asa cum nu l-au dezamagit nici cel care creat pagina asta, asa cum nu l-au dezamagit sau nu-l vor dezamagi nici cei care au scris aici sau o vor face!
Eu cred ca a fost prea repede!!!Moartea e ceva natural!De data asta insa, a venit prea devreme si a luat un om care era Nemuritor pt noi! Si totusi, desi fizic nu mai e, mai traieste parca printre noi!
Imi pare sincer rau…
Imi pare rau ca nu mi-am dat seama decat prea tarziu cat de important era tot ce preda, tot ce spunea, tot ce era! Nu mi-am dat seama ca tot ce facea era,cum a spus si Silviu, din pasiune si din dragoste, pentru noi!
Imi pare rau ca nu mi-am dat seama, cand in clasa a XII-a “facea naveta” la Bucuresti cat de grav era, si cat de mult suferea, fara sa arate! Cata maretie in acest om!!!
Mi-am amintit cu recunostinta de el in fiecare ora de matematica din facultate, imi mai amintesc si acum, dar de data asta, pe langa recunostinta simt multa, multa durere!
Va amintiti si voi “FF-urile”, liniile de pe caietele cu teme de vacanta, “logaritm din pisoi ori catel =…”, atmosfera incordata pe care o crea cand se pregatea sa cheme pe cineva la tabla sau cand se plimba printre banci, cat de greu ni se parea la inceput sa ne dam seama ce vorbeste sau de cate ori ne intrebam “Ce-a spus?” cand ceilalti “cu urechea mai fina” radeau la bancurile lui sau la aceeasi pacaleala pe care ne-o spusese si cu un an in urma de 1 aprilie, bomboanele de la pregatire si multe altele… O data cu plecarea lui, parca toate astea, ca si perioada de liceu s-au transformat intr-o iluzie!
Dar ce credem noi parca nici nu mai conteaza, cand ne gandim cat de mult sufera acum Victor, Liana, familia lui, si mai ales Doamna Diriginta! Cred ca cel mai mare gest de recunostinta din partea noastra ar fi sa nu o uitam si sa incercam sa avem grija, atat cat putem, de ceea ce a iubit mai mult decat a iubit scoala sau matematica – de Doamna Ghioca!!! Asa ca nu va sfiiti sa o sunati si sa vedeti ce mai face! “Toti sunteti copii nostrii si copii tare buni avem!” ne-a spus ea Duminica, a doua zi dupa trista intamplare, cand am vizitat-o…
Inmormantarea a fost ceva impresionant, lipsit, cred eu, de atat de intalnita ipocrizie din lumea in care traim! Parca a fost exact asa cum ar fi vrut el…Si atat de senin cerul…ca sufletul lui optimist si bun!
Acum nu ne mai raman decat amintirile atat de frumoase si imensa recunostinta! Si mai ramane Colegiul Mihail Cantacuzino din Sinaia! Multi dintre cei care au trecut pe acolo si care de acum incolo il vor privi va vor vedea chipul, va vor simti prezenta!
Imi este dor de dumneavoastra! Poate ca ne vom revedea intr-o alta zi, poate in alt secol si poate ca o sa imi amintesc sa va multumesc pentru tot! Acum, sper ca drumul meu de aici incolo sa va multumeasca!
Traiti si ramaneti infinit in inimile noastre! Va iubim! Va multumim!
Dumnezeu sa va aiba in paza acolo unde mergeti!
Ruxandra (“Sefa” cum imi spuneati Dumneavoastra)
Acum stau si ma gandesc cate sfaturi ne-a dat de-a lungul celor 4 ani care pe moment ni se pareau doar vorbe in vant, si care pana la urma s-au adeverit si probabil o sa-mi dau seama si de acum incolo cate lucruri bune ne-a invatat. Il respect pentru ca el a vrut doar ce e bine pentru noi, chiar daca modul lui de “strunire” nu era intotdeauna cel mai diplomat. A reusit sa ne insufle acea siguranta in fortele proprii atat de necesara, si a reusit sa ne motiveze in momentele cu adevarat importante. Si, acum ca dansul s-a dus, o sa ramanem cu povestile spuse la orele de dirigentie sau in diferitele excursii, si o sa ne amintim ca, pentru un om atat de dur in aparenta, avea un suflet foarte foarte mare. Odihneasca-se in pace, pentru ca in viata un moment nu a stat degeaba.
cu toate ca relatia care am avut-o cu Domnul Diriginte nu a fost una prea stransa,nu mi-a venit sa cred cand am auzit ca a murit.
cum a spus si Ruxi cred ca a fost prea devreme….
acum imi dau si eu seama ca tot ceea ce a facut,a facut pentru noi si asta o sa ne ajute pe noi toti…
cred ca ar trebui sa ne intalnim in apropierea Craciunului si sa mergem la Doamna Diriginta…sa nu o lasam sa se simta singura pentru ca sunt sigura ca Domnului Diriginte i-ar parea foarte bine oriunde s-ar afla Dumnealui acum
sper din tot sufletul sa isi gaseasca linistea si ca nici unul dintre noi sa nu il dezamageasca
nu stiu..nu stiu ce sa scriu..de juma de ora incerc sa scriu cva..si scriu..si sterg..si o iau de la capat..a fost un mare profesor..si il respect pt asta..pacat ca mi-am dat seama tarziu ca OMUL din D.Ghioca e superior PROFESORULUI.. Odihneasca-se-n pace.. macar atat sa pot spune..
sunt unele lukruri in viata care kiar nu depind de noi..orikat am incerca sa le evitam,sa le amanam,nu…nu reusim..unul dintre el ar fi moartea…de curand Dumnezeu a luat la ceruri un inger..un inger de om…un om ku gandire superioara,ku o putere si vointa de fier..un om kare si’a propus sa schimbe lumea,si a reusit!A reusit sa miste ceva in fiecare dintre noi..fie o rotita a creierului,fie o portita a sufletului…
Inmormantarea a fost si va fi unica..daca lacrimile tuturor celor care l’au iubit ar fi fost transformate in minute,atunci ku siguranta l’am fi avut printre noi si akum…dar nu pentru mult timp…ci doar cat sa’i spunem k de fapt l’am iubit enorm,dar k nu am stiut sa’i aratam…
Omul acesta si’a dorit sa faca totul…kiar dak acest ‘tot’ era peste masura puterilor sale,s’a autodepasit…
Duritate…nicidecum…acum realizez..era doar o fatada gresit vazuta de noi si inteleasa..era de fapt blandete si pasiune pentru matematica si pentru copii..asa kum dansul i’a spus doamnei Ghioca ‘pentru ei mai traiesc’..a deschis portita sufletului nostru si d’abia acum s’a instalat ku adevarat acolo…si o sa ramana pt totdeauna..
Cine stie..nici acum nu cred k are odihna..umbla necontenit prin ceruri..’sa calculeze’ pacate si ‘sa numere’ suflete..sa’si faca meseria…sa’i invete si p ingeri matematica adevarata…asa imi place mie sa cred….
S’a dus un inger de om!
Cand ne-am intalnit prima data cu domnul Ghioca nu aveam nici cea mai mica idee ce om mare avem in fata si cate avem de invatat de la el, mai ales despre viata , nu numai despre matematica.Acum nu putem decat sa fim mandrii ca viata ne-a dat ocazia sa cunoastem o asemena persoana si sa regretam ca soarta l-a rapit de langa noi atat de repede.A fost un om care parca nu a vrut sa piarda nici un minut , sa profite de fiecare secunda pentru a face ceva dar cred ca daca ar avea ocazia sa modifice ceva ar face exact acelasi lucru pentru ca a avut o viata asa cum si-a dorit.Dumnezeu sa-l odihneasca!
Pentru numitul Gabi, care ma spameaza de ceva vreme incoace:
Voi sterge toate comentariile indecente sau lipsite de respect de pe blogul meu, in mod deosebit cele care critica pe unul din cei mai dragi profesori.
Refuleaza-te in mod constructiv, ca de pilda cu o problema de algebra, in nici un caz prin a insulta lacrimile noastre pentru un om dintre cei mai mari.
Din nou, pentru Gabi: imi cer scuze pentru ca te-am luat drept vreun licean nemultumit de ultima nota la mate.
Faptul ca esti “om mare” este insa si mai grav: Nu ai vazut oare ca aici este un post in care am incercat sa cinstim memoria unui om drag? Este un loc unde ne exprimam tristetea si regretul.
Nu este cenzura faptul ca iti sterg comentariile, ci este bun simt.
Nu iti contest dreptul la critici, poate ca or fi justificate. Dar ma insulti pe mine si pe ceilalti carora Profu’ ne-a fost drag, facand-o aici. Fiecare om are defectele sale, dar sa te dai moralist si sa arunci cu pietre atunci cand altii au lacrimi in ochi dovedeste mari lipsuri, nu numai de educatie cat mai ales de omenie.
Condoleante sincere familiei Ghioca. (Lipsa de educatie? Omenie? Nu mai e cazul sa continuam polemica, fiecare intelege ce vrea.)
Inca nu realizam k e adevarat…socul e prea mare pentru noi…cu toate ca mereu zicea :”duar pentru voi mai traiesc”,a plecat…Nu cred k am stiut sa-l valorificam la maxim kat a fost alaturi de noi iar acum il plangem…am vrea sa dam timpul inapoi sa-i spunem kat de mult il iubim ,kat de mult a insemnat pentru noi si k ne-a marcat viata.D’abia akum realizam kat de multe lucruri interesante ne-a invatam ,d’abia akum ii simtim lipsa…privim mereu usa acum inkisa de la camarutza din clasa si park asteptam sa se intoark…Stim k Dl Diriginte are grija de noi de akolo de unde e, ne vegheaza si pt dansul am ramas copiii lui.Putem fi mandrii k am avut oportunitatea sa cunoastem un astfel de om kre nu putea sta o clipa si kre odata a zis:”dak ma opresk ,ma racesc”,dar regretam k a plecat mult prea repede de langa noi.Nimeni nu-si inkipuia k va fi dirigintele nostru numai 2 ani!deja ne faceam planuri pt cls a XII,kum va fi…ce si kum vom face …aveam multe idei si speram din tot sufletul k totul sa iasa bine ,sa fim o adevarata familie.Orikum noi vom ramane uniti,vom kontinua ceea ce el a inceput si speram sa nu-l dezamagim niciodata! Ramane dirigintele nostru…Dumnezeu sa-l odihneasca!
Inca nu realizam k e adevarat…socul e prea mare pentru noi…cu toate ca mereu zicea :”duar pentru voi mai traiesc”,a plecat…Nu cred k am stiut sa-l valorificam la maxim kat a fost alaturi de noi iar acum il plangem…am vrea sa dam timpul inapoi sa-i spunem kat de mult il iubim ,kat de mult a insemnat pentru noi si k ne-a marcat viata.D’abia akum realizam kat de multe lucruri interesante ne-a invatat ,d’abia akum ii simtim lipsa…privim mereu usa acum inkisa de la camarutza din clasa si park asteptam sa se intoark…Stim k Dl Diriginte are grija de noi de akolo de unde e, ne vegheaza si pt dansul am ramas copiii lui.Putem fi mandrii k am avut oportunitatea sa cunoastem un astfel de om kre nu putea sta o clipa si kre odata a zis:”dak ma opresk ,ma racesc”,dar regretam k a plecat mult prea repede de langa noi.Nimeni nu-si inkipuia k va fi dirigintele nostru numai 2 ani!deja ne faceam planuri pt cls a XII,kum va fi…ce si kum vom face …aveam multe idei si speram din tot sufletul k totul sa iasa bine ,sa fim o adevarata familie.Orikum noi vom ramane uniti,vom kontinua ceea ce el a inceput si speram sa nu-l dezamagim niciodata! Ramane dirigintele nostru…Dumnezeu sa-l odihneasca!
Am citit cu mult interes (as putea chiar spune, dor – sint atit de departe de tara…) toate amintirile depanate aici despre Dl Ghioca. Eu fac parte din generatia de acum 30 de ani! Acum ma gindesc cu multa duiosie si chiar drag la fostul nostru prof. Pe cind eram eleva de liceu aveam o frica ingrozitoare de dinsul! Asta pentru ca eram o eleva mediocra si el ne ‘impingea’ cu absolut toate metodele la dispozitie sa ne scoata din mediocritate. Ce om extraordinar! Multumesc mult pentru fotografia din acest “In Memoriam”, nu l-am mai vazut de atita timp, ce mult mi-ar fi placut sa-l mai revad! Sa-i spun ca am terminat Major in Mate si Minor in Computer Science la Universitatea din Los Angeles! Va dau cuvintul ca acest lucru se datoreaza numai faptului ca dinsul a fost un profesor exceptional si nu datorita calitatilor mele (sint inca oameni in viata care pot sa confirme acestea!). Pe atunci mi se parea un profesor ‘rau’ si ‘dur’ dar acum imi aduc aminte de momente de compasiune si rafinament sufletesc pe care nu am stiut sa le ‘vad’ la momentul respectiv. Constient de defectul meu fizic incerca sa ma menajeze adesea (dar pe ascuns, delicat) in timp ce in fata ma trata cum se poate de ‘normal’ supunindu-ma acelorasi exigente ca si pe ceilalti. Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul! Si Lumina fara de sfirsit sa-i straluceasca pe vesnicie! Se afla acum alaturi de ceilatli profesori extraordinari care au trecut pragul: Dl. Ion Scortea (fizica), D-na Ileana Vintila (franceza). Cit de mult va regretam! Cit de dor ne este de d-voastra! Doresc pe aceasta cale sa-i trimit o calda imbratisare d-nei Ghioca. Imi amintesc ca o data, D-na Vintila mi-a povestit cum glumeau colegele in cancelarie intrebindu-va ca oare cind veti inceta sa-l iubiti atit de mult pe D-l Ghioca, caci ele de mult nu-si mai iubesc barbatii!… Dumnezeu sa va intareasca si sa va ocroteasca in aceste momente grele!
Sint absolut de acord cu afirmatia ca Dl Ghioca invata acum ingerii in cer Matematica (si pe toti altii intilniti in cale pe acolo). Eu ii multumesc din suflet ca m-a ajutat in cel mai important capitol din viata, cariera. Dona eis Requiem!
Mariana Chim
Asa cum spunea cineva ma inainte, poezia “Sah” parca a scrisa special ptr D-l Ghioca…o citesc incontinuu si cu ochii minti retraiesc miile de momente petrecute alaturi de dansul. Inca nu-mi vine sa cred k nu mai e printre noi.Acum imi dau seama cat mult ma influentat aceasta personalitate puternica, acest mare profesor dar mai presus de toate acest mare OM. N-o sa uit niciodata cand D-na Ghioca mi-a spus ca dansul ma apreciaza foarte mult si ca “ma mananca daca nu continui mai departe cu matematica”, cand eu credeam cu totul altceva.
Motiv pentru care acum studiez matematica, desi recunosc nu cu aceeasi placere k in liceu…poate profesorii de aici nu se daruiesc cu tot sufletul studentilor…
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
scuzati greselile de ortografie
Domnul profesor nu a plecat decat dintr-o lume materiala. A ramas insa in sufletele noastre ca un om care ne-a modelat destinele si caracterele. Dumnezeu sa-l odihneasca si sa dea putere celor ramasi ! Domnule PROFESOR , MULTUMESC !
Multumesc din suflet celor care au venit cu aceasta idee…domnul profesor a ramas in sufletele noastre ca un om ADEVARAT…nu pot sa uit cate a facut acest om pentru liceul din Sinaia, pentru elevii liceului, cum ne-a ajutat si ne-a facut sa intelegem ce ne dorim in viata…generatii intregi va multumesc pentru tot!
Au trecut doi ani. Si vad poza si inca imi vin lacrimi. Sa se odihneasca in pace!
Un trackback
[...] cu clasa a 8-a am luat saptamanal meditatii la matematica, pentru Olimpiada. Domnul profesor Adrian Ghioca m-a sustinut, m-a ghidat si m-a impins catre lumea olimpiadelor. Am ajuns si eu la Nationala, am [...]