Istoria unei meme:
Dragii mei, am cautat azi din curiozitate pe unde au mai ajuns cuvintele mele despre Generatia de afara .
Pentru cei care nu stiau de el, este vorba de un eseu scris de mine acum un an, si care a facut turul lumii prin liste de emailuri si grupuri de discutii ale emigratilor romani
Si descopar ca .. au ajuns pana tocmai in Parlament. Citate de domnul Ioan Hoban. Deputat PNL de Maramures.
Iata aici linkul
Domnia sa spune ca le-a citit intr-un ziar de Maramures.
Apoi aveam să citesc într-un ziar din Maramureş o pagină despre generaţia care visează să plece din ţară. Vă citesc un fragment din portretul acestei generaţii făcut de un tînăr.
Deci: cateva intrebari se nasc:
- cei de la ziar au preluat tot eseul meu sau doar un fragment minuscul? (ii rog mult de tot pe cei care sunt cumva in posesia exemplarului respectiv sa imi dea un semn)
- oare cei de la ziarul respectiv au avut curiozitatea sa caute pe Google vreun pasaj din eseul citat? Daca da, nu au “dat” si peste situl meu? (greu de crezut, dat fiind ca apare pe prima pagina).
- oare, daca au dat peste situl meu, nu s-au gandit ca ar fi frumos sa imi publice numele? si sa ma anunte? sau chiar sa imi ceara permisiunea? (adresa mea de email e cea de la linkul de “Contact” ) . Nu de alta, dar… asa e frumos; plus ca e IMPUS de licenta Creative Commons.
Ei.. cam multe emotii pe ziua de azi. Sa vedem cum va continua povestea..
Pe vremea asta…
- 2006: Google Video for Mobile
- 2006: Scrat - no time for nuts
Daca esti nou pe aici, nu uita sa te abonezi la feedul meu RSS 
. Iti multumesc pentru vizita!
Software engineer; master in cercetare algoritmica la Ecole Polytechnique Paris; a lucrat in Paris in software bursier.
October 27th, 2005 at 12:10 pm
Brie s-ar vinde la fel de bine ca si Cartarescu. Cu atâta publicitate de la politicieni!…
Felicitari pentru a fi fost citat! Pe când o întoarcere la Cafenea? Cel putin acolo, ti se pronunta si numele
October 27th, 2005 at 12:22 pm
Din pacate, Cezare, nu am prea mai avut eu timp nici de 21 century stories (careia i-am mai adaugat totusi vreo 2 episoade), cu atat mai putin de Cafenea.
E greu sa gasesti timp de scris, atunci cand planuiesti sa schimbi lumea.
October 28th, 2005 at 12:03 am
pai contacteaza-i pe maramureseni
October 28th, 2005 at 12:13 am
Pai bine zici, Andrei: iata de altfel aici scrisoarea pe care tocmai am trimis-o celor de la ziarul respectiv .
(Am descoperit articolul original multumita lui Google cache)
October 28th, 2005 at 1:05 am
Nu inteleg, de ce licenta CC by-nc-nd impune sa se ceara permisiunea atata timp cat este respectat by-nc-nd ???
October 28th, 2005 at 1:10 am
Pai tocmai, ca publicarea in ziar inseamna uz comercial, deci e nevoie de permisiune.
Dar singurul lucru care m-a deranjat in toata povestea a fost lipsa lui “by”; simplul fapt ca au scris “by Alex” nu reprezinta mentionare a autorului.
October 28th, 2005 at 8:50 am
Misto ca ai creat un curent. Acum, ce nu inteleg eu…nemultumirea ta e ca nu ti-au citat astia numele intreg, corect? Ca ar fi trebuit mai intai sa obtina permisiunea ta inainte de a publica articolul? Pai in cazul asta si eu am gresit faza de tine, ca am trimis la niste prieteni bancurile luate de pe not3s, si nu am zis ca erau de la tine. Si nici tu nu indici acolo autorul bancurilor, deci presupun ca tu le-ai scornit
Da mai ales Alex, cum ramane cu libertatea aia de exprimare? Cum ramane cu http://alexbrie.net/myblog/Blog/331/21-century si cu http://alexbrie.net/myblog/Blog/309/welcome-to-the-21-century Te contrazici, sau am o impresie gresita? Militezi pentru abolirea copyright-ului, ai avut mult timp pe site bannerul “No patents” si apoi apoi esti nemultumit ca cineva ti-a admirat idea si a publicat-o doar cu prenumele, fara numele de familie? Cum oare ai reactiona daca ai publica o idee pe blog si altul ar pleca de la ea si ar castiga un milion de parale? Sau daca ti s-ar face o poza pe strada si fotograful ar vinde-o intr-o expozitie?
October 28th, 2005 at 9:10 am
Pai, Stefan, dat fiind ca abordezi doua subiecte distincte, iti voi raspunde in 2 comentarii diferite:
1. Dupa cum replicam si comentatorului precedent: daca tu ai castiga niste bani pe baza unui text scris de mine, iar eu nu ti-am dat voie sa faci asta, atunci se cheama ca ai incalcat dreptul de autor. Simplu, nu?
Iar a publica si vinde un ziar se cheama ca dai scrisului o valoare comerciala si castigi bani de pe urma celor scrise inauntru.
Faptul ca oamenii au preluat eseul meu si l-au retransmis prin mail ramane in continuare conform cu licenta pe care multi o considera extrem de corecta (desi ar fi trebuit totusi ca retransmitatorii sa imi pomeneasca numele); la fel sta treaba si cu siturile care au republicat eseul meu: cata vreme nu l-au schimbat si mi-au mentionat numele, totul e cool.
Bancurile pe care le-ai copiat si retransmis fac parte din folclor (anonim, popular); daca cineva ar inventa un banc si l-ar publica sub licenta Creative Commons, ar trebui intr-adevar sa il preiau doar pomenind si numele autorului, si sa nu il folosesc in scop comercial; din fericire nu exista prea multe bancuri cu licenta…
October 28th, 2005 at 9:29 am
2. Despre copyright
E drept, visez la o lume in care informatia sa fie libera. Dar din pacate nu traim intr-o asemenea lume, in primul rand pentru ca nu toti oamenii au un venit si un nivel de trai satisfacator asigurat apriori. Iar aici sunt argumentele celor care vor sa puna copyright pe orice. Ceilalti, in opozitie, vor libertate de exprimare si de impartire a posesiunilor cu cine doresc ei. Cele doua tabere vin in conflict; in primul rand datorita informatiei (digitala) care poate fi reprodusa indefinit. A nu avea nici un copyright da dreptul altora sa profite de pe urma creatiei tale.
Licentele Creative Commons, Open-Source, GPL, MIT, BSD si multe din categoria lor sunt arme defensive folosite de cei care militeaza pentru libertatea ideilor. Chiar facand abstractie de ele, legea dreptului de autor specifica drepturile implicite de care se bucura orice creatie si creator.
Daca tot ce as scrie sau fotografia eu ar fi “license free”, atunci se prea poate ca altii sa faca milioane de pe urma muncii mele; uneori poate nu ma va deranja acest lucru; de-aia gasesti pe net softuri “completely free”, imagini “royalty free”, etc. Dar alteori poate ma va deranja, voi dori sa beneficiez si eu de pe urma propriei munci; este firesc atunci sa ma protejez prin licente. Pentru ca altfel risc sa devin sclav neplatit al celor cu putere mai mare de comercializare. Si, desigur, daca doar altii vor castiga de pe urma mea, nimic nu ma va motiva sa continui aceasta munca.
October 28th, 2005 at 10:21 am
Misto textpatternul asta. E gratis, il pus pe site, merge
Mai pui un google ad-sense si mai scoti un dolar, deci folosesti textpaternul in scopuri comerciale. Corect? Nu am citit licenta lui, dar probabil iti permite asa ceva. De treaba tipul care l-a facut. Chiar misto articolul tau http://alexbrie.net/myblog/Blog/391/google-going-down Joel are si el un articol legat de asta http://www.joelonsoftware.com/items/2005/10/24.html publicat in aceiasi zi. O fi fost ceva in aer…
October 28th, 2005 at 10:48 am
E misto textpatternul; ca majoritatea softurilor, imi da voie(se intampla ca gratuit) sa il folosesc; nu confunda dreptul de a utiliza ceva (de pilda dreptul de a citi, de a fi amuzat de aberatiile mele si eventual a le povesti mai departe, cu adaugiri proprii – ca doar asta inseamna folclorul) cu dreptul de a-l reproduce si revinde.
Articolul despre Google going down e motivat de intreaga discutie de pe blogosfera pe tema asta, nu numai de eseul lui Joel. Apropo de memele zilei, iti recomand tech.memeorandum.com, de unde afli cam care e zeitgeistul curent, care sunt ideile care plutesc in aer. Asta e farmecul memelor, creezi lucruri noi pornind de la ideile altora: mai pui de la tine, mai comentezi din ce au zis si altii… Ceva complet diferit, repet, de a le reproduce cuvant-cu-cuvant.
Anyway, te tot legi de neesential: nu m-a deranjat ca au publicat ceva fara a-mi cere aprobarea(pentru ca nu sunt nebun sa cred ca au castigat cu adevarat bani de pe urma mea), cat m-am suparat pentru ca nu mi-au precizat numele. Era minimul de respect pentru un text al carui autor IL PUTEAU GASI extrem de USOR. Nu e cazul bancurilor sus-mentionate, de pilda.
Cu aceasta mica exceptie, le sunt foarte recunoscator celor de la Graiul Maramuresului pentru ca au dat ocazia cuvintelor mele sa ajunga la urechile celor 2-3-5 deputati aflati pe metereze in data de 18 octombrie (parca atunci era, nu?). Inca un vajnic exemplu despre puterea Internetului si a unei voci mici mici de departe departe.
October 29th, 2005 at 8:21 am
Stii ce nu inteleg? Cum poti cere sa fii citat si sa ti se recunoasca drepturile, din moment ce unii ministri plagiaza si nu patesc nimic, o scroafa omoara cu masina trei oameni si nu e la inchisoare, presedintele se ride si face misto de intrebarile jurnalistilor etc. Nu e clar ca nu poate fi vorba, intr-un asemenea stat, de respectarea legilor?
Daca ai afla cum se copiaza in presa articole intregi din presa locala si sunt publicate in presa centrala si invers, ai ride de nervi.
Aboneaza-te la Freeex si o sa vezi ca problema e groasa de tot. Dar solutii nu sunt.