Ce imi doresc de la acest blog in 2010?
Imi doresc sa nu mai fie citit.
Da, ati vazut bine: m-ar bucura mult sa nu mai intrati pe blog.
Cu voi vorbesc, cei 860 de abonati la feed; cu voi, cei 700-800 de intrati zilnic pe pagini(majoritatea cautandu-l pe Mos Nicolae, poze cu flori de primavara, triburile si alte ciudatenii). Nu prea inteleg de ce insistati sa veniti pe aici: nu ati vazut oare ca de luni intregi sufla vantul a pustiu?
Da, asa e, eu am batatorit cararea, eu am pus de-a lungul timpului cuvinte cheie si linkuri in Google, ca sa atrag cat mai multi drumeti infometati de informatie spre birtul meu virtual. Si a mers. Tejghelele sunt goale, podeaua nu a mai fost maturata de saptamani, dar mesele sunt pline de trecatori ce poposesc uitandu-se in jur.
Dar nu mai am chef sa fiu barman intr-un birt de pe marginea soselei. Nu mai vreau sa servesc aici Cola si Tuborg pentru trecatori de ocazie. Daca va fi sa mai tin deschis micul meu local virtual, mi-as dori sa fie o ceainarie sau un club exclusivist pentru persoane alese; sa stam tolaniti in fotolii, sorbind un Darjeeling cald sau un Chivas rece, o mana de oameni cu conversatii prietenesti si inteligente. Imi place uneori sa mai povestesc ganduri si intamplari celor din jur, dar cand perorezi in fatza unei audiente de sute/mii de oameni, tonul discutiei se schimba; cuvintele se umplu de propria-si importanta, ideile zboara singure si batai de aripi de banali fluturi nasc uragane; te trezesti ca trebuie sa explici poantele, ca repeti idei pentru cei care nu au fost prezenti de la inceput si ca porti discutii enervante cu bagatori de seama acizi si indiferenti.
Deci, draga cititorule, te rog frumos: daca nu ma cunosti, daca nu iti pasa cu adevarat de mine, daca m-ai adaugat in reader sau bookmark doar din curiozitate sau plictiseala, te rog nu ma mai citi. Dezaboneaza-te, sterge bookmarkul si nu reveni aici.
”
